03 martie 2020

OnOff

 Mai sunt două zile până la întâlnirea dintre președinții Putin și Erdogan (Moscova - 05 martie). Între timp, situația din Idlib se schimbă de la o oră la alta. Turcii „macină” în mod constant armata siriană, încercând totuși să evite o confruntare directă cu armata rusă, iar forțele militare guvernamentale siriene au reușit totuși să recâștige orașul strategic Sarakib, unde, printr-o mișcare strategică, au fost dislocate efectivele poliției militare rusești.

 

Odată eliberarea orașului Sarakib de către armata siriană și relocarea forțelor rusești, acesta desine linia roșie pentru militarii turci și militanții susținuți de Ankara. Rusia va putea considera orice atac al acestora ca o nerespectare a acordurilor, putând declanșa lovituri directe în fața oricărei eventuale amenințări.

Fiecare parte încearcă să-și consolideze pozițiile înaintea summit-ului de la Moscova, unde practic va fi decis viitorul regiunii de nord a Siriei.

 

În ultimele zile toți actorii conflictului sirian acționează în funcție de tacticile impuse de situația din teren și de strategiile pe care și le-au construit pentru etapa următoare.

 

Rusia:

- după acțiunile din 27 februarie, în urma cărora și-au pierdut viața cel puțin 33 de militari turci, a redus la minim misiunile aviației ruse din Siria, pentru a nu fi acuzată că execută lovituri directe asupra forțelor turcești și probabil pentru a da o falsă impresie că Turcia și președintele Erdogan pot face față conflictului din Siria;

- în schimb,, în ultimele trei zile, a întreprins acțiuni intense de aprovizionare și dislocare de forțe în Siria, efectuând o serie de zboruri de transport către bazele rusești de pe teritoriul sirian și dislocând mai multe nave de luptă în regiunea Mării Mediterane. Forța navală rusă din această regiune nu a avut niciodată dimensiunea și capacitatea de lovire pe care o deține în prezent - Gruparea Navală Operativă a Forțelor Navale ale Federației Ruse din Marea Mediterană include acum șase platforme purtătoare de rachete de croazieră de tip Kalibr (patru nave de suprafață și două submarine), aproape jumătate din cele 14 platforme operaționale;

- toate măsurile evidențiază două aspecte:

     - postura de descurajare și apărare în fața oricărei amenințări;

     - disponibilitatea de a răspunde cu forța în cazul unei agresiuni.

 

Turcia:

- deține cea mai puternică forță navală din regiune, care controlează simultan trei mări, putând să facă mutări rapide de forțe și mijloace. Puterea militară Turciei în regiunea de est a Mării Mediterane nu poate fi trecută cu vederea;

 

- a dislocat în Siria o forță militară consistentă, însă lipsa sprijinului aerian se vede  în rezultatele din teren;

 

- amenință pe oricine cu acțiuni decisive pentru incapacitatea de a lupta cu forțele regimului sirian, adoptând măsuri care contravin acordurilor încheiate cu diferite organisme internaționale, așa cum s-a întâmplat cu deschiderea frontierelor spre Europa, pentru refugiați și emigranți.

 

SUA:

- conștiente că Turcia face un joc dublu, nu își permite să piardă un aliat și îl susține, chiar dacă această susținere s-a limitat până acum doar la nivel declarativ. O renunțare definitivă la Turcia ar reprezenta o victorie rusească în lupta pentru destabilizarea NATO;

 

- prezența celor două portavioane americane în regiunea M.Mediterane (USS Harry S. Truman - CVN 75 și USS Eisenhower - CVN69), chiar dacă se înscrie în programul de rotație a forțelor, are loc într-un moment în care situația din Siria ar putea înregistra evoluții neplăcute după întâlnirea Putin - Erdogan;

 

- un eventual atac american, dacă va avea loc, va fi executat numai asupra forțelor guvernamentale siriene ca sprijin pentru operația turcă, pentru aceasta găsindu-se justificarea unei intervenției cu caracter umanitar: acțiune împotriva opresiunii siriene asupra populației sau așa cum s-a întâmplat în primăvara anului 2018, folosindu-se de pretextul folosirii de către sirieni a armelor chimice.

 

Siria:

- va continua să întreprindă operații de eliberare a teritoriului, sub directa coordonare a strategilor ruși. După ce aviația rusă și-a redus implicarea în operații, sirienii au înregistrat pierderi semnificative, însă eliberarea orașului Sarakib a fost cu siguranță un plan rusesc care a urmărit tăierea căii de comunicație a turcilor și a militanților proturci pe autostrăzile M4 și M5, în regiunea Idlib;

 

- este posibil ca în zona Sarakib să fie dislocate componente antiaeriene care să asigure închiderea spațiului aerian din nordul Siriei și protecția avioanelor siriene (din 27 februarie sirienii au pierdut trei avioane de luptă).

 

Rezultatul convorbirilor din 05 martie va depinde cu siguranță de gradul în care părțile și-au atins scopurile urmărite. Probabil că însăși stabilirea discuțiilor la acest moment arată că lucrurile nu au evoluat în direcțiile în care Turcia și Rusia sperau inițial. Oricum evenimentul pe care Rusia lui Putin îl va sărbătorii cu fast, 9 Mai - Ziua Victoriei, nu va fi cu o înfrângere pe frontul sirian în fața ambițiilor lui Erdogan.

 

Imagine cu caracter simbolic
„Liniștea dinaintea furtunii“ - Rusia nu va sărbătorii Ziua Victoriei din 9 Mai cu o înfrângere în fața Turciei

Black Sea 

Military Activities Picture

https://psihologiepitesti.wordpress.com/

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE