Alegerile prezidențiale din Ucraina: candidați-cheie și chestiuni-cheie

Sursa: chathamhouse.org

 Aranjamentul politic post-Maidan al Ucrainei a dat naștere unor transformări, dar s-a dovedit dezamăgitor în privința altora. Indiferent de cine câștigă alegerile prezidențiale, care încep pe 31 martie, ar trebui să se pună întrebări dificile cu privire la viabilitatea promisiunilor de campanie, proveniența finanțării candidaților și influența intereselor promovate.


Un element central în mediul politic actual este conflictul dintre așteptările și frustrările alegătorilor generate de situația actuală și nevoia ca Ucraina să se transforme într-o țară solidă și mai bună.

 

Rezistența la o combinație de grupuri de interese puternice, precum și poziția agresivă a Rusiei și înregistrarea amestecului în alegeri agravează acest conflict.


Principalii candidați


Există peste 40 de candidați pentru funcția de președinte, dar în mod realist alegerea se reduce la trei opțiuni.

 

Petro Poroșenko, președintele în exercițiu, prezintă o platformă care are la bază construcția și stabilitatea statului, rezistența față de Rusia, integrarea cu Occidentul și evidențierea a ceea ce Ucraina a realizat de la revoluție (Maidan), în special în construirea unei identități naționale puternice.


Unele dintre promisiunile sale pe termen lung includ demersul Ucrainei de aderare la UE și NATO până în 2023. Realizările reformelor au venit cu un cost, în special pentru ucrainenii obișnuiți. Ce e mai rău, persoanele asociate cu președintele Poroșenko au apărut în numeroase scandaluri de corupție.


În ultimele dintre acestea, jurnaliștii de investigație au dezvăluit o înșelătorie în care un grup condus de fiul lui Oleg Gladkovsky, adjunct al primului secretar al Consiliului Național de Apărare și Securitate (CSNA) numit de Poroșenko, a cumpărat piese de schimb pentru echipamente militare din Rusia la prețuri umflate și a perceput comisioane. Scandalul este probabil să aducă o lovitură gravă campaniei lui Poroșenko cu o lună înaintea alegerilor.


Iulia Timoșenko, fost premier și lider al Batkivshchyna (Patria), oferă o revizuire generală, de la Constituție, la modul în care Ucraina va colabora cu partenerii internaționali pentru a aborda conflictul cu Rusia.


Când vine vorba de a explica exact cum va implementa promisiunile, apar neconcordanțe. De exemplu, Ucraina nu are lege cu privire la referendumuri, deoarece Curtea Constituțională a decis în 2012 că referendumul estet neconstituțional. Deci, cum ar putea face Timoșenko un referendum să schimbe Ucraina în republica parlamentară, așa cum promite, dacă va fi aleasă președinte?


Există mai multe astfel de aspecte: Timoșenko se angajează să reducă la jumătate cheltuielile utilităților pentru gospodării, păstrând în același timp cooperarea Ucrainei cu FMI; reducerea taxelor și creșterea cheltuielilor publice; liberalizarea pieței energiei, asigurându-se, în același timp, că producția internă de gaze naurale acoperă nevoile gospodăriilor, șamd.


Volodymyr Zelenskiy își construiește campania în jurul ideii de putere a oamenilor și se prezintă în contrast cu mediul politic actual, acoperind totul într-o campanie media inteligentă.


Promisiunile sale electorale includ un mecanism prin care "poporul Ucrainei va forma sarcinile-cheie pentru guvern, prin referendumuri și alte forme de democrație directă", precum și prin judecători de pace aleși în mod popular pentru a soluționa "disputele simple".

 

Acesta are o listă de modificări pentru multe alte domenii, de la impozitare și asigurarea de pensie, până la eliminarea imunității pentru politicieni.

 

Întrebările mari


Deși reflectă ceea ce reclamă alegătorii și activiștii, aceste tactici ridică unele întrebări serioase.


În primul rând, ce vor face candidații, pas cu pas, pentru a pune în aplicare astfel de promisiuni nerealiste?


Deocamdată, nici Timoșenko și nici Zelenskiy nu au oferit nici o explicație credibilă cu privire la modul în care ar aduce transformarea instituțională a sistemului judiciar, de impozitare sau energetic sau cum vor acționa pentru desființarea monopolurilor și fiefurilor regionale. În retorica lor recentă, ambii candidați au promis judecarea și închiderea lui Poroșenko, după alegeri, pentru corupție pe timpul stării de război. Cu toate acestea, doar instanțele, nu președintele, ar putea lua astfel de decizii.


Toți s-au angajat să asigure înființarea unei înalte instanțe independente, pentru combaterea corupției, care să completeze alte două agenții în lupta împotriva corupției la nivel înalt. Însă aceștia trebuie să explice cum vor curăța alte niveluri ale sistemului judiciar, sau cum fac să transforme lupta împotriva corupției dintr-un slogan electoral într-un cadru instituționalizat.


În al doilea rând, cum își vor îndeplini candidații promisiunile fără a avea puterea să facă acest lucru?


Ceea ce atât Timoșenko, cât și Zelenskiy, se angajează să facă, depășesc cu mult portofoliul președintelui. Acest lucru înseamnă că în realitate candidează pentru obținerea majorității în alegerile parlamentare, în Rada Supremă.


Parlamentul Ucrainei are nevoie de o reînnoire serioasă. Dar niciunul dintre candidații actuali nu pare să obțină o majoritate covârșitoare în alegerile parlamentare din 2019. Următoarea Radă Supremă este probabil să fie mult mai fragmentată, iar orice parte câștigătoare va trebui să construiască o coaliție.

 

În sfârșit, cum se finanțează campaniile campaniile?


Timoșenko și Zelenskiy se auto-promovează ca o alternativă mai bună față de actualul președinte. Declarațiile partidului Iuliei Timoșenko dezvăluie un model de donații cel puțin dubioase, iar birourile lui Zelenskiy răsar în întreaga țară fără o sursă clară de finanțare. Ar face bine imaginii sale să dea explicații despre această infrastructură a campaniei, mai ales că se bucură de sprijinul retoric al unor oligarhi și că sunt o serie de afirmații privind transferul unei sume mari de bani (41 milioane USD) de la PryvatBank în conturile programlui de comedie a lui Zelenskiy, Kvartal 95.

 

O campanie dură


Ucraina are nevoie de politicieni care ar putea să răspundă așteptărilor electoratului privind realitatea aspră a schimbărilor pe care țara trebuie să le parcurgă în următorii câțiva ani. În schimb, campania este condusă de criticile nemiloase ale președintelui actual, de cultul personalității și de populism. Aceste tactici aduc doar câștiguri electorale rapide, fără speranța unei gândiri strategice sau a unei "noi" politici, de care țara are nevoie.

 

Articol scris de Anna Korbut Membru al Academiei Robert Bosch, Programul Rusia și Eurasia

 

 

 


 

Mulțumim pentru încredere
12 martie 2019

   Exercițiul de comandament și stat major la nivel strategic

 "Centru-2019"

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro