21 mai 2019

Sursa: vestifinance.ru

 Materialul, preluat și tradus integral, reprezintă o analiză elaborată la începutul anului 2019 de siteul rusesc  "Вести.Экономика".

*              *

În 2019, Uniunea Europeană a intrat cu o mulțime de probleme nerezolvate, în plus, sfâșiată de contradicții grave.

 

Prima și cea mai importantă problemă constă în faptul că UE a fost creată ca unul dintre mecanismele de control ale SUA asupra Europei Occidentale. Fără planul american Marshall, fără a deschide piețele americane pentru bunurile europene, fără trupele americane pe continentul european, fără NATO, în cele din urmă Uniunea Europeană ar fi fost imposibilă.

 

Când spunem că UE a fost concepută, printre altele, ca o modalitate de a rezolva contradicțiile germano-franceze, pentru a preveni viitoarele conflicte de genul celor care au condus la primul și la al doilea război mondial, acest lucru este adevărat. Numai trebuie să mai spunem faptul că unitatea germano-franceză era necesară și benefică doar pentru Statele Unite. Marea Britanie, dimpotrivă, s-a luptat pe parcursul întregii sale istorii să despartă Europa, pentru a preveni o situație în care un singur stat sau o uniune de state ar putea domina continentul.

 

Statele Unite nu au fost separate de Europa printr-o strâmtoare, ci de un ocean. În plus, au fost mult mai puternice decât Marea Britanie la vârful puterii. Aveau nevoie de o Europă puternică, unită ca aliat în lupta împotriva URSS. Această abordare a asigurat Europei avantaje  comerciale și protecție militară. Adică SUA au permis UE să facă bani pe piața lor, împărțind cu SUA  bonusuri din politica neo-colonială și, în plus, au purtat în continuare greutatea apărării militare a UE, scutind Europa de o parte semnificativă a cheltuielilor militare. În schimb, Europa a devenit un teatru de operații militare, pregătindu-se pentru Armageddonul nuclear, permițând Statelor Unite să rămână din nou "în afara jocului". Cel puțin asta s-a crezut la Washington.

 

În secolul 21, situația a început să se schimbe încet, iar în 2017, când Trump a venit la putere în Statele Unite, s-a schimbat brusc și dramatic. Statele Unite s-au confruntat cu o lipsă de resurse, care s-a dorit inițial să fie acoperită prin jefuirea Rusiei și Chinei. Când a devenit clar că acest plan nu poate fi pus în aplicare, reducerea cheltuielilor SUA pentru UE a fost singura modalitate de a reduce deficitul de resurse. Mai mult decât atât, către începutul anilor 2010, Washingtonul a început să considere aliații săi europeni ca fiind o pradă legitimă. Jefuirea UE ar putea, de asemenea, să rezolve temporar și parțial problema americană a deficitului de resurse accesibile.

 

În situația creată în Europa, a început o renaștere a forțelor conservatoare, disputând puterea cu globaliștii. De vreme ce globaliștii s-au bazat pe SUA și au primit sprijin de la Washington, conservatorii, cel puțin o parte dintre ei, au început să se orienteze spre Rusia.

 

Erodarea bazei alianței Euro-americane, dezbinarea elitelor europene și reorientarea unei părți a acesteia către Rusia au dus la pierderea de către Washingtoni (integral sau parțial) a mecanismelor de control asupra Uniunii Europene. Pericolul trecerii UE la o alianță economică și apoi militaro-politică cu Rusia a actualizat pentru SUA vechiul concept britanic al Europei dezbinate. Washingtonul nu a avut și nu dorește să dea Moscovei un mecanism eficient pentru conducerea Europei, adică a Uniunii Europene. Din acest motiv, Statele Unite au încercat să treacă la dezmembrarea UE.

 

Retragerea Marii Britanii din UE, nemulțumirile din Franța și Ungaria, încercarea de a transfera aceste tulburări în Germania (deocamdată fără succes), actualizarea contradicțiilor polono-germane, în general punerea în opoziție a Europei de Est cu cea Occidentală (blocul polono-baltico-român cu cel germano-francez). În acest context, contradicțiile dintre nordul bogat și sudul sărac, care până nu demult au fost esențiale pentru UE, temporar au trecut în planul doi, în fundal, însă nu au dispărut niciunde și pot izbucni în orice moment cu o nouă forță.

 

Se poate constata că divergențele intra-europene sunt destul de puternice, iar forțele centripete, care tind spre centru, nu au o superioritate tangibilă asupra celor centrifuge,  care se depărteaza de centru. Prin urmare, o dezvoltare stabilă și fermă a UE este posibilă numai în contextul susținerii politice a conceptului de Europă unită și a forțelor care o realizează din partea unui aliat extern puternic, interesat de unitatea Europei. Astăzi, doar Rusia poate fi un astfel de aliat. În plus, Moscova vede avantajul unei alințe cu UE nu în aceea de a plăti Europei pentru o politică de suicid, ci pentru a obține un efect cumulativ din cooperarea pe plan economic.

 

Rusia întinde o mână către Uniunea Europeană de mai bine de douăzeci de ani, însă tradițiile eurocentrismului, inerția politică și neîncrederea în capacitatea Rusiei de a renaște ca putere mondială a împiedicat întoarcerea UE spre cooperarea cu Rusia. Drept urmare, momentul în care Europa ar fi putut să facă un viraj strategic fără părere de rău, fără să se grăbească și în condiții de calm, a fost risipit (pierdut) de politicienii europeni și de birocrația europeană.

 

Acum, Uniunea Europeană se află sub presiune triplă. În primul rând, este presiunea maselor, care sunt nemulțumite de scăderea inevitabilă a nivelului de trai. Ele au fost de mult obișnuite să se considere "sarea pământului" și sunt convinse că înaltele standarde sociale li se cuvin ca drept din naștere. În al doilea rând, presiunea, statelor naționale care trag în fiecare într-o altă direcție. Pierzând ocazia de a-și asigura finanțarea politicii globaliste pe seama SUA, eurobirocrația a devenit neinteresantă pentru guvernele naționale. În consecință, contradicțiile interetnice, care se mai atenuaseră, au revenit în prim plan, făcând să fie fragmentată "Europa unită". În al treilea rând, Statele Unite nu mai sunt interesate să mențină un nivel înalt al calității vieții în UE, închizându-i piețele și încercând să distrugă industria europeană văzută ca fiind una concurentă. De asemenea, Washingtonul este interesat să redistribuie în folosul său resursele controlate de UE.

 

În cele din urmă, văzând pericolul înclinării UE (deși lente) spre Rusia, Statele Unite nu sunt interesate să lase Moscova cu o Uniune Europeană unică, care să poată relativ rapid să ducă spre stabilirea ordinii. Politica de la Washington în ultimii doi ani vizează distrugerea UE.

 

Ceea ce va urma, depinde în continuare de Uniunea Europeană. Salvarea sa va veni din accelerarea procesului de reorientare către cooperarea politică și economică cu Rusia. Blocul ruso-european nu este accesibil presiunii americane. În prezent, această reorientare este cel mai mult inhibată de "structurile euro-atlantice", care nu au loc în noua lume europeană, iar aceștia sunt mii de politicieni și militari influenți, reprezentanți ai birocrației globale tradiționale. Oameni, care au petrecut douăzeci sau treizeci de ani construindu-și carierele pe subordonarea necondiționată a Europei față de interesele Statelor Unite. Acest lucru este contrar intereselor lor și, deși ei sunt conștienți de opțiunea lor negativă, particularitățile intelectului lor pur și simplu nu le permit să conștientizeze pericolul cu care se confruntă Europa.

 

Înlocuirea globaliștilor cu naționaliștii la nivelul statelor naționale dobândește un impuls în Europa. Deși este globalist, Macron a fost forțat să pună în aplicare ideile naționaliștilor conservatori. Dar dacă va avea loc schimbul elitelor și dacă noile politici vor reuși să întoarcă corabia europeană înainte ca aceasta să se lovească de stânci, deocamdată încă nu este clar.

 

Depinde foarte mult de rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European din 26.05.2019. Dacă naționaliștii vor reuși să obțină o majoritate în Parlamentul European și apoi îi vor detrona pe globaliști din funcțiile înalte din Comisia Europeană și din alte structuri de conducere ale UE, atunci Uniunea Europeană va avea o șansă. Dacă situația actuală se va menține, atunci, cel mai probabil, va trebui să uităm pentru mult timp de o Europă unită și să începem să construim (Rusia) un sistem de alianțe cu state individuale, în special cu Germania.

 

Imagine cu caracter simbolic
Analiști ruși: Va supraviețui UE anului 2019?

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE