08 martie 2019

Sorin Onofre

  În urmă cu câțiva ani, în mass-media ucraineanã au apărut mai multe articole în care se atrăgea atenție asupra scandalului din jurul întreprinderilor de apărare ucrainene care, în perioada anilor 2015-2016, au delapidat aproximativ 100 de milioane de dolari prin companii false pentru piese de schimb de calitate și origini discutabile.

 

La momentul respectiv au fost găsite vinovate, pentru toate neregulile semnalate, două persoane: un angajat al concernului Ukroboronprom și un neînsemnat om de afaceri. Teoretic, era evident faptul cã tot ceea ce se întâmpla era imposibil sã se realizeze fãrã sprijin și protecție adecvate.

 

Jurnaliștilor le-a luat destul de mult timp sã descopere acest scandal, sã verifice informațiile referitoare la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat și cine este vinovat, cum s-a realizat contrabanda și care a fost costul real al pieselor de schimb.

 

Organizatorii acestui sistem penal corupt au reușit sã-și gestioneze afacerile prin intermediul unor acorduri false, mitã, amenințări și nu în ultimul rând cu sprijinul autorităților.

 

Mass-media ucraineană a încercat sã facã luminã asupra documentelor falsificate și a sumelor care au fost redirecționate din fondurile industriei de apărare prin intermediul centrelor de conversie.

 

Totul a început în anul 2014, odată cu izbucnirea conflictului armat în sud-estul Ucrainei, atunci când a devenit evident faptul cã echipamentul militar ucrainean și armamentul trebuiau sã intre urgent într-un proces de modernizare și revizuire. Reparațiile, în mod logic, au fost încredințate întreprinderilor concernului de apărare de stat Ukroboronprom, care automat avea nevoie de piese de schimb.

 

Fiind un satelit al Rusiei, Ucraina, a cărei tehnicã de luptã depindea în cea mai mare parte de producătorii ruși, s-a confruntat cu problema lipsei acute de piese imediat după izbucnirea conflictului. Situația componentelor produse în Rusia, necesare nu numai pentru repararea echipamentelor fabricate de sovietici, ci și pentru unitățile mai noi proiectate cu componente rusești, au dus Ucraina într-o poziție aproape imposibil de rezolvat.

 

Cu toate acestea, oficialii militari de la Kiev au insistat asupra necesității unei substituții urgente a importurilor.

 

Până la sfârșitul anului 2014, managementul concernului a anunțat cã Ucraina era capabilã sã producă 70% din componentele sale în mod independent, în timp ce achizițiile de proveniență occidentalã acopereau restul de 30%, fãrã a face vreo referire la Rusia.

 

De fapt, realitatea era cu totul alta, în timp ce conducerea anunța cu ,surle și trâmbițe relansarea Complexului militar-industrial intern, întreprinderile din cadrul acestuia achiziționau tone de componente rusești dobândite prin importuri ilegale.

 

Cu toate acestea, problema nu era reprezentată de piesele de schimb, deoarece era nevoie urgentă de ele, principala problemă au constituit-o furnizorii intermediari, care au umflat prețurile de mai multe ori, făcând ca industria de apărare ucraineanã sã plãteascã sume fabuloase în schimbul mitei și comisioanelor.

 

Unul dintre intermediarii dubioși a fost firma Optimumspetsdetal, aflatã sub controlul trioului Igor Gladkovsky, Andrey Rogozy și Vitaly Zhukov.

 

Optimumspetsdetal, este o companie care și-a făcut intrarea pe piață în anul 2015, devenind instantaneu un important furnizor, profitul său ridicându-se la aproximativ 100 milioane de grivne (apx. 3,8 milioane USD), din fondurile a trei întreprinderi ucrainene de apărare.

 

Compania nu a fost niciodată producător de piese, în schimb, în baza documentelor descoperite, a cumpărat componente de la intermediari, iar banii încasați de la concernul de stat au fost retrași prin firme fictive, reprezentând plata achizițiilor de noi loturi de contrabandă.

 

Ceea ce a atras atenția a fost cã, până în momentul cooperării active cu industria de apărare ucraineanã, compania exista doar în acte sub un alt nume, ,,Optima”, neavând de-a face cu Complexul militar-industrial. La un anumit moment și-a schimbat adresa, numele,directorul și proprietarul, fiind deținută de Vladimir Volokhach, de 34 de ani, care nu avea niciun statut de milionar.

 

Actualul proprietarul al companiei, Andrei Rogoza, un cunoscut al Complexului militar-industrial ucrainean s-a ocupat cu livrările de piese de schimb, de calitate dubioasă, la făbricile de blindate din Kiev.

 

Un alt participant al schemei de corupție, Vitaly Zhukov, este, de asemenea, asociat cu Rogozy. Relația oficială dintre cei doi a început în 2014, când au înființat împreună compania ,,Beltorgukraina”. Dupã cum s-a dovedit, Zhukov nu era o persoană nouă în Ukroboronprom, activa de 10 ani și chiar preluase postul de asistent al directorului general, la vârsta de doar 23 de ani.

 

Chiar dacă în 2014, Zhukov a plecat din Ukroboronprom, și a devenit partener al lui Rogoza, o mulțime de cunoștințe apropiate rămase în companie i-au susținut noul statut de furnizor al companiilor din structura de apărare, în special, a întreprinderii de blindate din Jitomir, de unde, firma Optima, a deturnat aproximativ 50 de milioane de grivne (1,9 milioane USD).

 

În toamna anului 2017, a avut loc o întâlnire între Zhukov și directorul întreprinderii din Jitomir, Babich în urma căreia  trebuia sã fie realizate noi livrãri de piese de schimb. Interesant este faptul cã, în opinia lui Babich, Zhukov, de această dată, nu a reprezentant Optima, ci întreprinderea de stat ,,Leninskaya Kuznya”, demonstrând astfel cã legăturile lui Zhukov sunt mult mai extinse și cã în afară de Rogozzi și Zhukov sunt mult mai mulți participanți la înșelătorie.

 

Ancheta jurnalistică a scos la iveală un alt nume - Igor Gladkovsky, fiul unuia dintre cei mai apropiați prieteni ai președintelui Petro Poroshenko.

 

Chiar dacă, inițial, participarea sa la schema de corupție a fost doar la nivelul bârfei, au fost descoperite informații prin care s-a stabilit cã în vara anului 2016 acesta a luat parte, împreună cu Rogoza și Zhukov, la negocierile purtate la întreprinderea de blindate din Jitomir.

 

În toamna anului trecut (2018), surse anonime au făcut posibilă evidențierea legăturii dintre cele trei nume în schema de corupție existentă în industria de apărare ucraineanã, fiind transmise presei ucrainene corespondențele principalilor actori ai cazului, fotografii și documente, în care sunt precizate nume și sumele plătite ca mitã.

 

Dacă în prima fază mesajele ar fi putut crea suspiciuni, datorită anonimatului sub care au fost transmise, o serie de factori au confirmat veridicitatea informațiilor primite. În primul rând, corespondența a fost uimitor de detaliată, din punct de vedere al negocierilor purtate, iar în al doilea rând aceasta corespundea pe deplin faptelor deja disponibile jurnaliștilor.

 

În baza informațiilor menționate în corespondență, a fost posibilă stabilirea faptului cã ,,Optima” este o schemă compusă din trei persoane, pe lângã Rogozy și Zhukov, fiind inclus și Igor Gladkovsky, fiul lui Oleg Gladkovsky, prim-adjunctul secretarului adjunct al Consiliului Național de Securitate, un prieten apropiat și partener de afaceri al actualului președinte, Petro Poroțenko.

 

Numele lui Gladskovskiy a avut cea mai mare influență în procesul de ,,pregătire” a conducerii întreprinderilor Complexului militar-industrial ucrainean.

 

Informațiile primite de jurnaliști au făcut posibilă determinarea echilibrului de putere, Gladkovsky, care nu a fost implicat în derularea afacerilor de contrabandă, având ca obiectiv rezolvarea problemelor la nivelul conducerii concernului și a tatălui său influent.

 

Situația actuală este atribuită lui Rogoza și lui Jukov. Organizarea aprovizionării a fost atribuită lui Rogozy, care a fost la graniță de mai multe ori și a negociat cu contrabandiștii și cu alți furnizori intermediari. Achiziționarea a fost efectuată în special din St. Petersburg, Moscova, Belgorod și Chelyabinsk. Ce nu s-a putut obține din corespondență, este cine a făcut efectiv contrabanda, deoarece majoritatea furnizorilor sunt ascunși sub nume de cod.

 

În plus față de furnizarea componentelor de contrabandă cu o calitate extrem de dubioasă, trioul avea o altă sursă semnificativă de aprovizionare.

 

Acest lucru, probabil unul dintre cele mai dezgustătoare fapte, l-a reprezentat revânzarea către Complexul militar-industrial ucrainean a unor componente care fuseseră de fapt furate de la Forțele Armate ale Ucrainei.

S-a constatat cã unul dintre angajații Ministerului Apărării, șeful Departamentul 637 Reprezentare Militară al Ministerului Apărării, D. Trachuk, a fost implicat în acest caz.

 

Jurnaliștii au descoperit cã Gladkovsky Sr. a jucat un rol important în înșelătorie, primind sume de bani considerabile pentru a oferi ,,asistență”.

 

În această schemă de corupție a apărut inclusiv numele lui Pavel Bukin, șeful Ukroboronprom, care, în prezent, respinge în mod activ orice legături cu trioul demascat, luând chiar atitudinea față de această ,,afacere”. Din corespondență reiese cã Zhukov și Bukin erau prieteni și chiar și-au planificat vacanțe comune.

 

Schema s-a dovedit a fi destul de profitabilă, estimându-se cã în perioada 2015-2017 grupul Zhukov, Rogozy și Gladkovsky au încasat peste 250 de milioane USD de la fabricile de apărare de stat, aceștia fiind banii cunoscuți care, în realitate, ar putea sã fie mult mai mulți ...

 

Chiar dacă s-ar lua în calcul circumstanțe atenuate în cazul acestora, considerându-se cã banii obținuți prin contrabandă cu componente necesare industriei de apărare ucrainene ar fi fost benefică Forțelor Armate, problema condamnabilă rezidă din faptul cã acest lucru nu a fost adevărat, gravitatea  amplificându-se ca urmare a calității scăzute a pieselor de schimb și a supraevaluării acestora.

 

O altă vină gravă revine oficialilor militari care au acceptat aceste situații, primind comisioane și mitã.

 

Potrivit estimărilor, diferența dintre costul cumpărării și costul vânzării către sectorul național de securitatea a variat între 2 și 4 ori.

 

În urma acestor plăți excedentare, grupul Zhukov, Rogozy și Gladkovsky a câștigat sume importante din care este logic faptul cã Gladkovsky Jr. a primit cel mai mult, bani suficienți încasând și ceilalți doi care și-au putut permite mașini de lux, apartamente și case impresionante.

 

Mass-media ucraineanã nu susține faptul cã afacerile din sistemul de apărare, în contextul conflictelor armate, ar trebui sã se transforme în acte de caritate, totuși, dacă este crescut prețul măcar sã nu se facã în detrimentul calității, fiabilității etc.

 

Ceea ce se întâmplă în Ucraina nu poate fi înțeles ca afacere onestă, mai degrabă, este jaf asupra Complexului militar-industrial ucrainean.

 

Imagine cu caracter simbolic
Caracatița scandalului ,,deșeurilor” din industria de apãrare ucraineanã

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE