19 martie 2019

Sursa: Pavel K. Baev - The Jamestown Foundation 

Până la jumătatea lunii martie 2014, "omuleții verzi" ruși au preluat controlul total asupra Peninsulei Crimeea din Ucraina. Și pe 18 martie, președintele Vladimir Putin a adresat un mesaj jubilant Consiliului Federației Ruse (camera superioară a parlamentului) cu privire la "reunificarea" cu Crimeea, afirmând că "în inimile și mințile oamenilor, Crimeea a fost întotdeauna o parte inseparabilă a Rusiei". Dezmembrarea forțată a Ucrainei și anexarea ilegală a Crimeei au produs o explozie a triumfalismului naționalist în Rusia, care a făcut în mod efectiv majoritatea cetățenilor săi complici în această încălcare flagrantă a dreptului internațional și a normelor de comportament interstatal din secolul 21. De atunci, "mobilizarea patriotică" a dispărut în cea mai mare parte și încrederea în conducerea lui Putin a scăzut cu 32%, potrivit sondajului oficial VTsIOM. Cu toate acestea, încorporarea Crimeei în statul rus este în general percepută ca un fapt ireversibil, chiar dacă 46% dintre respondenți (comparativ cu 29%, acum cinci ani) simt acum că țara se îndreaptă în direcția greșită.

 

Cea mai puternică sursă a pesimismului "nepatriotic" este, cu siguranță, economia, care s-a contractat brusc în 2015-2016, și apoi s-a stabilit într-un model de stagnare, răspunzând doar ușor la volatilitatea prețurilor petrolului la nivel mondial. Instrucțiunile lui Putin către cabinetul său, de a realiza un progres economic trădează o ignoranță aparentă în ceea ce privește chiar coordonatori economici de bază, iar guvernul a primit acuzle pentru că a înregistrat doar o creștere aparentă - în mare măsură prin modicarea artificială a datelor statistice. Noua preocupare pentru problemele sociale, pe care Putin încearcă să o demonstreze, nu poate inversa singură tendința de contractare a veniturilor reale; și pare mult mai puțin convingătoare decât prezentarea pasională de proiecte noi de rachete, ale căror costuri nu au fost dezvăluite. Moscova continuă să canalizeze fonduri de stat masive în Crimeea, aproximativ 1 trilion de ruble (15 miliarde de dolari) de la anexare, în timp ce penisula generează doar 0,4 la sută din PIB-ul Rusiei deși deține 1,6 la sută din populația sa. În același timp, rentabilitatea investițiilor grele în transporturi și în infrastructura militară (inclusiv Podul peste Strâmtoarea Kerch) este discutabilă.


Poate că cel mai mare preț pentru anexarea Crimeei de acum cinci ani este plătit însăși de societate. Și, deși rușii sunt în sfărșit dezintoxicați de exuberanța expansiunii teritoriale, ei rămân expuși la propaganda răutăcioasă, care frământă ferm sentimentele anti-ucrainene. Societatea demoralizată a acceptat că nu va fi niciodată o investigație serioasă a asasinării lui Boris Nemtsov, un lider al opoziției, care a îndrăznit să condamne vehement agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei. Statele Unite continuă să solicite o astfel de anchetă, însă atitudinea publicului rus față de SUA este puternic negativă, iar resentimentele sancțiunilor occidentale ascund faptul că contramăsurile executate de Kremlin sunt ele însele grav dăunătoare sănătății economiei rusești. În prezent, accentul principal al acestor eforturi este asigurarea "independenței" internetului rusesc. Eficacitatea acestor "firewall-uri", concepute de adepții ideilor vagi ale lui Putin despre cum funcționează Internetul, nu este în niciun caz garantată - dar costurile economice ale unei astfel de izolații digitale auto-impuse sunt sigure.


Una dintre cele mai îngrijorătoare schimbări în percepțiile publice de la anexarea Crimeei a fost creșterea credinței în iminența unui război major, promovat de campaniile de propagandă persistente. Unele pot să pară comice, cum ar fi trenul special care a traversat Rusia și a afișat "trofee" capturate (inclusiv SUV-urile Toyota înarmate) din campania din Siria. Dar altele sunt cu potențial mai dăunător din punct de vedere social, cum ar fi obiectivul de a angaja până la un milion de elevi de șapte ani, în cadrul mișcării de tineret militaro-patriotice Yunarmiya, condusă de ministerul apărării. Acest militarism primar ar trebui să genereze mândrie în puterea militară a Rusiei și să justifice astfel de sacrificii, cum ar fi scăderea veniturilor și reducerea beneficiilor sociale. Deși asemenea sentimente sunt în întregime străine majorității elitelor lui Putin.

 

Între timp, corupția sistemică continuă să afecteze Complexul militar-industrial rus. Serghei Chemezov, șeful gigantului Rostec Corporation, la cunoscut pe Putin de la asociaerea lor ca ofițeri operativi KGB în Germania de Est, la sfârșitul anilor 1980. Stilul său de viață generos poate fi protejat doar prin devierea mâniei publice spre amenințările externe, deși se pare că nu reușește în general să atragă prea multă indignare nici chiar atunci când este expus public. În mod similar, întârzierile și obstacolele din calea desfășurării "rachetelor minune" ale lui Putin sunt cauzate nu numai de o bază industrială îmbătrânită, ci și de deturnarea de fonduri la aproape toate nivelurile birocrației de apărare. Costul de transformare a Crimeei într-un "bastion militar" a crescut ca urmare a corupției, această "cucerire" mai degrabă afectând, decât consolidând securitatea Rusiei.

 

Cheltuielile multiple, sancțiunile și pedepsele generate de alegerea nefastă a Kremlinului, care a fost îmbrățișată cu entuziasm de majoritatea țării, continuă să se acumuleze. Întrucât acest sentiment inițial al unității naționale a dispărut deja în mare măsură, lăsând în urmă o indiferență sumbră în rândul populației și repercusiuni din ce în ce mai dureroase față de elitele care au profitat pe termen scurt din anexare. Pentru mulți miliardari ruși investigațiile publice din Occident asupra originilor murdare ale averilor lor au fost într-adevăr un șoc. Celebrarea celei de-a cincea aniversări a "reîntoarcerii" Crimeei este departe de a fi o  bucurie în întreaga țară. Chiar și orașul Sevastopol, care spera pentru un influx susținut de recompense pentru loialitatea față de Moscova, a trebuit să învețe să trăiască într-o stare de faliment permanent.

 

Putin înțelege în mod clar că decizia de a invada și de a anexa Crimeea este punctul culminant al "domniei" lui, dar pe măsură ce euforia se dizolvă în istorie îngrijorările legate de costurile anexării continuă să crească. Liderul de la Kremlin ar putea fi, probabil, mulțumit de un declin lent dar demn, însă mulți din anturajul său  găsesc o astfel de perspectivă riscantă sau neinspirijată, în timp ce societatea rusă, dezorientată și dezbinată, așa cum este, nu va fi de acord să rămână pentru totdeauna ostateca propriei greșeli. Găsirea unei ieșiri din capcana Crimeea pare a fi aproape imposibilă, necesitând o muncă grea pentru a redescoperi destinul și demnitatea reală a Rusiei. Dar, în mod clar, continuarea îmbrățișării sistemului Putin, decăzut în forma sa actuală, nu este o opțiune viabilă.
 

 

Imagine cu caracter simbolic
Cea de-a cincea aniversare a unei anexări care costă Rusia viitorul său

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE