28 martie 2019

Sorin Onofre, sursa: militaryarms.ru

  Peisajul geopolitic în continuă transformare îi determină pe cei care își arogă rolul de zei ai războiului să își regândească politicile de securitate şi apărare.

Statele Unite își consolidează prezența militară în Europa, iar armata rusă face schimbări active, aproape incontrolabile. Sunt reînviate divizii destinate să descurajeze forțele inamice avansate, iar în birourile Ministerului rus al Apărării sunt concepute planuri de creștere a numărului de regiuni militare. Care este semnificația tuturor acestor schimbări?

  Diferența dintre diviziei și brigadă nu se rezumă doar la numărul personalului. În caz de război, o divizie a Forțelor Armate ruse este constituită din 13-15.000 de militari, șase regimente (mecanizate, tancuri, artilerie, rachete antiaeriene) plus componente separate de divizioane antitanc, batalion de recunoaștere, de comunicații, geniu, război electronic, UAV, sprijin logistic etc.

O divizie poate fi considerată o armată în miniatură, capabilă să acționeze independent chiar și în condiții de izolare totală față de grosul forțelor. Prezența unor astfel de structuri indică disponibilitatea utilizării acestora în operații cu grad ridicat de risc.

Imediat după sosirea lui Serghei Șoigu la Ministerul Apărării din Rusia, perioada 2014-2015, Armata rusă a adoptat un nou model de organizare, care presupune revenirea la organizarea pe divizii în locul organizării anterioare, bazate pe unități de nivel brigadă.

Astfel, a fost luată decizia ca Brigada 4 Infanterie Motorizată și Brigada 5 Gardă Tancuri să fie readuse la nivelul de divizii, Rusia „reorientând” două armate de tancuri pe direcția vest.

Divizia 42 Infanterie Moto a Armatei 58 Arme Întrunite – Vladikavkaz a fost dislocată în Cecenia, iar Divizia 150 Infanterie Moto a fost dispusă în trei garnizoane militare din regiunea Rostov (Kuzminsky, Kadamovskyi Millerovo).

În Regiunea Militară Sud (organica Armatei 58 Arme Întrunite) sunt reorganizate încă două divizii, Divizia 19 Infanterie Moto – Vladikavkaz și Divizia 136 Infanterie Moto – Buinaksk.

În ceea ce privește structura trupelor de Desant Aerian, acestea au rămas în mare parte neschimbate: Divizia 7 Desant-Asalt din Novorossiysk (Batalionul 171 Desant-Asalt – Feodosia, Crimeea va fi reorganizat în regiment), Divizia 76 Desant-Asalt (Vânători de Munte) –Novorossiysk (a fost reînființat Regimentul 237 Desant-Asalt - Pskov), Divizia 98 Desant Aerian – Ivanovo, Divizia 106 Desant Aerian – Tula. Brigăzile Desant - Asalt 11, 31, 56 și 83 (Ulan-Ude, Ulyanovsk, Kamyshin, Ussuriysk) și-au păstrat statutul. Brigada 31 Desant-Asalt - Ulyanovsk are și statut de forță pacificatoare.

Principalele direcții ale ofensivei terestre a NATO împotriva Rusiei sunt considerate cele pe direcția Poloniei și statelor balticei, în prezent, prin Ucraina. Astfel, a fost luat în calcul că, un eventual atac declanșat din Donbas pe direcțiile Rostov pe Don și Caucazul de Nord, i-ar permite Diviziei 150 Infanterie Moto să oprească ofensiva și se câștigă timp pentru intervenția forțelor din Regiunea Militară Sud.

Aceeași misiune îi este atribuită Diviziei 3 Infanterie Motorizată, dislocată la Valuyki, care trebuie să oprească un eventual atac asupra regiunii Voronej înaintea întăririi cu forțe din Regiunea Militară Vest.

În pofida părerilor că a o astfel de organizare masivă și stufoasă nu respectă principiile de control efectiv al trupelor, tendința de reformare a brigăzilor, în special a celor de infanterie motorizată și tancuri, nu a fost eliminată de pe ordinea de zi a Statului Major General rus, dorindu-se înființarea mai multor divizii.

Aceste modificări, după cum era de așteptat, ar putea conduce în viitorul apropiat (2020) la reorganizarea regiunilor militare. Cel mai probabil, Regiunea Militară Vest va fi împărțită în tradiționalul Moscova și Leningrad (posibil Nord - Vest), iar regiunile militare din Siberia, Ural și Trans-Baikal ar putea să-și facă reapariția, fapt care ar conduce la un număr de opt regiuni militare, în caz de război fiecare dintre aceste regiuni militare urmând să se transforme în fronturi.

Comentariu:

Reorganizarea Armatei ruse și nivelul tot mai ridicat al exercițiilor militare în care sunt implicate trupele ruse nu reprezintă neapărat aspecte care marchează iminența unor acțiuni militare ofensive ruse.

Acestea sunt mai degrabă rezultatul unor caracteristici naționale specifice poporului rus, accentuate la nivelul liderlior acestuia. 

Este vorba în principal de nevoia de a se baza pe o armată puternică, dacă se poate tehnologizată, însă obligatoriu "falnică" prin numărul și ambiția trupelor, respectiv prin numărul și forța tehnicii de luptă.

În același timp, și la fel de important, este aspectul extrem de sensibil legat de apariția unei frontiere comune cu NATO, lucru de neimaginat în birourile  de la Kremlin, acelea în care se consderă că NATO poate fi ținută "la distanță" prin elemente fizice, uzual state/zone tampon sau mări/oceane, dublate de o armată care să descurajeze orice intenție agresivă. 

 

Imagine cu caracter simbolic
Cum și de ce se schimbă structura armatei ruse?

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE