22 martie 2019

Sursa: Igor Kabanenko - The Jamestown Foundation

 Pe 26 noiembrie, la o zi după ce Rusia a atacat trei nave militare ucrainene de mici dimensiui, care încearcau să treacă prin Strâmtoarea Kerci, cancelarul german, Angela Merkel, a primit o notificare oficială despre acest incident din partea președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko.

 

Pe lângă detaliile prezentate privind acțiunea de agresiune, Poroșenko a informat-o pe Merkel și despre răspunsul Kievului la această agresiune, inclusiv introducerea Legii marțiale. Câteva zile mai târziu, pe 29 noiembrie, Poroșenko a declarat: "Germania este unul dintre aliații Ucrainei cei mai apropiați și sperăm că țările NATO sunt pregătite să disloce nave de război în Marea Azov pentru a ajuta Ucraina și pentru a asigura securitatea".

 

Această abordare părea a fi rezonabilă în contextul activității ilegale a Moscovei care limitează trecerea vaselor comerciale occidentale prin Strâmtoarea Kerci și efectuează de mai multe luni inspecții nemotivate la bordul navelor.

 

Totuși, încă de la început s-a intuit că cererea lui Poroșenko pentru o prezență navală occidentală în Marea Azov va întâmpina un răspuns dur al Rusiei. Trebuie remarcat faptul că Moscova putea face apel la "Acordul dintre Ucraina și Federația Rusă privind cooperarea în utilizarea Mării Azov și a Strâmtorii Kerci" (din 2003), potrivit căruia Marea Azov este considerată parte din "apele istorice interne" ale ambelor state iar orice navă de război dintr-un terț stat poate intra în aceste ape numai cu permisiunea comnă a Rusiei și Ucrainei.

 

Totuși, Acordul bilateral contrazicea dreptul recunoscut pe plan internațional de libertate de navigație și nu a fost înregistrat la ONU (așa cum sunt toate tratatele internaționale). În plus, unii experți ucraineni cred că Kievul ar fi trebuit să denunțe Acordul din 2003, deoarece nu mai servește intereselor naționale ale țării. Adjunctul ministrului ucrainean de Externe, Olena Zerkal, a contestat afirmația, în toamna anului trecut ea declarând că denunțarea Acordului nu ar avea niciun efect asupra Ucrainei, ci ar deschide “ușa” unor noi pretenții teritoriale rusești.

 

Oricum, pe 6 decembrie 2018, Rada Supremă a Ucrainei a adoptat, cu 277 de voturi din 350, proiectul de lege pentru rezilierea prin neprelungire a Tratatului, iar acțiunea acestuia va înceta începând cu 1 aprilie 2019.

 

În pofida incertitudinii politicii navale a Ucrainei, dislocarea navelor de război ale UE sau NATO (cu sprijinul Kievului) în Marea Azov pentru a proteja transportul maritim internațional are o bază juridică clară în Convenția ONU privind dreptul mării (UNCLOS). UNCLOS include mecanisme recunoscute pe plan internațional pentru protejarea libertății de navigație, printre care și formarea unei grupări navale care să protejeze navele civile. O astfel de însoțire a navelor comerciale de către navele de război nu este același lucru cu inspecția pe care a propus-o Rusia. O grupare sub mandat UNCLOS ar fi putut avea dreptul legal de a efectua deplasări prin Strâmtoarea Kerci și în Marea Azov, nu ar fi limitată doar la inspecții portuare sau de coastă.

 

Însă gruparea navală occidental pentru protejarea transportului maritim internațional în Strâmtoarea Kerci și Marea Azov nu s-a materializat. Se presupune că la Conferința de Securitate de la München, din luna februarie 2019, cancelarul Merkel i-a declarat vicepreședintelui SUA, Michael Pence, că "e dispusă ca, în coordonare cu francezii, să trimită un convoi pe căile navigabile (Strâmtoarea Kerci) pentru o inspecție, dar Poroșenko a considerat că nu este suficient pentru a rezolva problema - el vrea să se asigure că strâmtoarea este deschisă permanent”.

 

Întregul episod ridică cel puțin trei lecții importante:

 

În primul rând, nu este posibil să se asigure securitatea maritimă, să se realizeze controlul maritim sau să se câștige acțiunile navale utilizând doar puterea "soft". Politica de securitate și apărare trebuie să includă un echilibru atent între instrumentele ușoare și cele dure de putere - așa-numita "putere inteligentă". Forțele Navale, ca instrument al puterii dure a unui stat, trebuie să asigure accesul la zonele maritime vitale, facilitând prezența fizică durabilă și protejând interesele statului în aceste zone. O operație maritimă de tip grup naval occidental, bine pregătită și consolidată diplomatic, ar fi fost un pas înainte spre protejarea intereselor Occidentului și ale Ucrainei în Marea Azov, precum și stabilizarea situației de acolo.

 

În al doilea rând, așa cum comandantul Operației Forțelor Întrunite, general-locotenent Serghei Naev, a subliniat, "când vine vorba de trupe și arme, avantajul numeric este de partea armatei ruse. Prin urmare, dacă are loc o agresiune pe scară largă, succesul nostru va depinde nu numai de rezistența la luptă a militarilor și ofițerilor noștri, ci și de abordarea prin eforturi comune a consolidării poporului ucrainean și asistența aliaților și a partenerilor noștri internaționali". Sunt esențiale eforturi unite în cadrul unei strategii maritime comune eficiente pentru ca Ucraina să poată supraviețui și să descurajeze Rusia. Este important faptul că flancuri deschise și puncte vulnerabile ale Ucrainei există nu numai în Marea Azov, ci și în partea de nord a Mării Negre. Astfel, Kievul trebuie să dezvolte cât mai curând posibil o strategie maritimă cuprinzătoare bazată pe o viziune profesionistă occidentalo-ucraineană comună.

 

În al treilea rând, după mai bine de trei luni de la incidentul din 25 mai de la Kerci, cei 24 de marinari ucraineni care au fost capturați de forțele ruse rămân în închisoare, în Rusia. Oficiul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a recunoscut marinarii ucraineni deținuți ca prizonieri de război, dar Moscova nu confirmă acest statut și i-a acuzat de acte criminale în conformitate cu legea rusă. Apelurile și încercările de a aduce echipajele ucrainene acasă au fost ineficiente până în prezent. Pentru a asigura eliberarea marinarilor este necasară o acțiune mult activă a Kievului împreună cu partenerii săi strategici occidentali, folosind diferite mecanisme de influență comună.

 

Trăgând concluzii din aceste lecții, capitalele occidentale de pe ambele maluri ale Atlanticului și Kievul pot evita un "Pearl Harbor ucrainean" și pot descuraja Moscova să se îndrepte spre vest, dincolo de Donbas.

 

 

Imagine cu caracter simbolic
Eșecul formării unei misiuni navale occidentale în Marea Azov - lecții învățate 

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE