04 februarie 2020

S. Onofre

 Ultimele evenimente derulate în Siria trag un semnal de alarmă asupra faptului că situația dintre Forțele Armate ale Turciei și Federației Ruse s-ar putea schimba rapid și în orice moment. Acțiunile și declarațiile, venite mai mult din partea Turciei, pot conduce la o eventuală ciocnire militară directă între forțele celor două state, atât pe uscat, cât și în aer. 

 

Oricum, relația dintre Moscova și Ankara este complet diferită față de ce se încearcă a se afișa opiniei internaționale.

 

Informația potrivit căreia că mijloace aeriene rusești ar fi atacat o coloană militară a forțelor turce care intra în Idlib, ucigâd mai mulți militari turci, pare că a fost motivul pentru care Turcia a luat decizia de a trimite trupe suplimentare pentru asigurarea securității militarilor aflați deja în teatrul de operații.

 

Cu siguranță, odată cu misiunea de a învinge inamicul, conducerea de la Ankara a dat forțelor sale și permisiunea de a deschide focul asupra oricărei poziții inamice, de oriunde ar veni amenințarea pentru trupele turce.

 

Erdogan a promis că vor fi găsite și eliminate toate persoanele implicate în această acțiune care a condus la morți în rândul poporului său. Este o declarație puternică, în stil israelian.

 

Totuși, tenta dură a declarației a slăbit pe final lăsând să se înțeleagă că poate face un compromis, fiind totuși un ultimul avertisment pentru Putin. 

 

Rușii tac și așteaptă ca Erdogan să greșească prin impulsivitatea cu care acționează, fără a ține cont de nimeni și nimic. Oricum, contrar bunei amiciții afișate, Putin și Erdogan nu vor putea fi de acord în problema siriană, iar Turcia trebuie să aleagă între a se retrage din Siria sau a rămâne și a acționa împotriva Rusiei.

 

Acuzațiile liderului turc, de genul: ,,... în acest moment, Rusia nu îndeplinește acordul de la Astana și Soci”, “... răbdarea noastră se apropie de final”, “... am spus Rusiei că, dacă nu oprește bombardamentele, vom face ceea ce considerăm de cuviință”, vor fi mai devreme sau mai târziu sancționate de Putin.

 

O concluzie este că Erdogan îi forțează mâna lui Putin, în Libia și Siria, așa cum a făcut cu SUA la nivel politic și militar, și nu doar în aceleași zone.

 

Continuarea de către Turcia a acestui parteneriat paradoxal cu Rusia și SUA ridică pe bună dreptate întrebarea: Este Erdogan atât de important și puternic pentru a-i provoca pe Putin și Trump, sau doar este lăsat să își consume momentul geostrategic favorabil, urmând să suporte consecințe severe imediat ce contextul se va schimba?   

 

 

 

Imagine cu caracter simbolic
Este armonia ruso-turcă în pericol?

Black Sea 

Military Activities Picture

https://psihologiepitesti.wordpress.com/

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE