02 decembrie 2019

Duran-Burhanettin, Daily Sabah

 Cu toate că materialul nu intră în profunzimea relațiilor actuale dintre Turcia și NATO, așa cum sugerează titlul ales de autor, prezentăm traducerea sa integrală consderând că este de interes modul în care sunt sintetizate și prezentate interacțiunile cele mai generale dinte marile puteri militare. 

*    *

Provocările cu care se confruntă NATO, alianță militară de 70 de ani, sunt diverse. Amestecul cibernetic rusesc în democrațiile occidentale, acțiunile Chinei de a cumpăra infrastructura europeană, efortul lipsit de înțelepciune al Washingtonului de a submina ordinea liberală, ascensiunea populismului în Europa, terorismul și criza refugiaților sunt printre acestea. În același timp, există întrebarea „ce fel de aliat” este Turcia.

 

Născută pentru a combate amenințarea sovietică, NATO este afectată acum de diviziunile interne și nu poate decide cum ar trebui să trateze Rusia în prezent. După încheierea Războiului Rece, alianța transatlantică s-a extins în Europa de Est și Caucaz, în loc să coopereze cu Moscova. Rusia a răspuns extinderii NATO cu intervenții militare în Georgia în 2008 și Ucraina în 2014. În același timp, președintele rus Vladimir Putin s-a concentrat pe consolidarea influenței țării sale în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Balcani, Mediterana de Est, Marea Neagră, regiunea baltică și Marea Azov. Rușii nu numai că umplu vidul de putere, pe care Statele Unite l-au lăsat în urmă, dar navighează cu pricepere printre conflictele de interese ale națiunilor europene aliate în cadrul NATO.

 

Anexarea din 2014 a Crimeei a alimentat îngrijorările cu privire la expansionismul rusesc în Europa de Est și în Marea Baltică. Moscova susține în continuare mișcările de extremă dreapta și populismul de stânga din Europa. Cu toate acestea, aliații NATO nu pot fi de acord cu privire la natura amenințării ruse și răspunsul adecvat la aceasta. Ar fi lipsit de sens și imposibil de îmbrățișat doctrinele din perioada Războiului Rece pe tema amenințării sovietice, pe baza afirmației că Rusia încearcă să înconjoare Europa. Rusia, care nu are sectoare avansate în afară de energie și echipamente militare, nu este o putere în creștere. 

 

Singura țară care ar putea contesta Statele Unite, pe termen lung, este China. De aici eforturile Washingtonului de a reduce costurile susțineri apărării Europei (în prezent 35 de miliarde de dolari pe an) și de a investi în regiunea Asia-Pacific pentru a se opune Beijingului. Statele Unite se concentrează deja pe trei zone cheie care țin de China: statutul Hong Kong-ului, problema Uighur (n.t. persecutarea minorității musulmane) și insulele artificiale ale Chinei din Marea Chinei de Sud. Charles Michel, noul președinte al Consiliului European, este îngrijorat de faptul că Uniunea Europeană ar putea fi „victima colaterală” într-un „război rece” între Statele Unite și China. 

 

Deși Marea Britanie, țările baltice și est-europenii sunt dornici să trateze Rusia ca pe un „inamic comun”, Germania și Franța sunt tot mai înclinate să vadă în Moscova un partener. Între timp, Washingtonul exercită presiuni asupra Berlinului față de cumpărarea de gaze naturale rusești, la fel cum Turcia se confruntă cu critici pentru achiziționarea sistemului de apărare antiaeriană S-400 din Rusia.

 

Unii oficiali occidentali descriu Turcia drept un aliat de încredere. Alții consideră că turcii sunt parteneri nedoriti, solicitând eliminarea țării din organizație. Ei susțin că apropierea Turciei de Rusia, achiziția sistemului S-400 și incursiunea în nordul Siriei, împreună cu escaladarea tensiunilor în estul Mediteranei, justifică acest tratament. La rândul lor, turcii sunt frustrați de aliații lor NATO, care nu au reușit să sprijine Turcia cu privire la problemele legate de Siria, inclusiv terorismul și imigrația, și de sprijinul lor activ pentru Unitățile de Apărare a Poporului (YPG), filiala siriană a organizației teroriste PKK. 

 

O nouă dispută este la orizont, liderii NATO urmând să se întâlnească la Londra săptămâna aceasta. Revenind la mișcarea Washingtonului de a bloca desemnarea YPG ca entitate teroristă, Turcia tocmai s-a folosit de veto împotriva planului de apărare a zonei baltice. Într-adevăr, turcii nu sunt împotriva planului de apărare baltic, dar se așteaptă ca alianța să-și exprime solidaritatea cu Turcia atunci când vine vorba de amenințări teroriste.

 

NATO trebuie să-și reevalueze misiunea strategică și să ia în considerare preocupările de securitate ale Turciei. După cum a spus secretarul general Jens Stoltenberg, "Turcia este foarte importantă pentru NATO. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie doar să ne uităm pe harta."

 

Imagine cu caracter simbolic
Este loc pentru Turcia în viitorul NATO?

Black Sea 

Military Activities Picture

https://psihologiepitesti.wordpress.com/

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE