25 ianuarie 2020

Sursa: militarywatchmagazine.com

 În timp ce Rusia nu poate încă să dezvolte o nouă clasă de distrugătoare sau de crucișătoare, fiind tributară politicii navale din epoca sovietică, șantierele sale navale lucrează serios în cadrul ambițiosului program de realizare a fregatelor din clasa Amiral Gorshkov. Cincisprezece nave de 5.400 de tone sunt planificate pentru a fi construite, dintre care trei au fost finalizate, iar alte patru sunt în construcție. În completarea navelor inițiale ale Proiectului 22350, clasa Gorshkov, Rusia intenționează să utilizeze o clasă grea de fregate, aflată la limita greutății distrugătoarelor, Proiectul 22350M de 7.000 de tone, tot din clasa Gorshkov.

 

Fregată din clasa Amiral Gorshkov

 

Clasa Gorshkov inițială era prevăzută cu 72 de celule de lansare verticală, atât pentru rachetele navă-aer, cât și pentru cele de croazieră, noua fregată grea construită în cadrul Programului 22350M poate deține 120 de celule de lansare verticală - având astfel mai multă putere de foc decât navele americane din clasa Arleigh Burke, care au în dotare 90 sau 96 de celule, în funcție de variantă.

 

După crucișătoarele grele din clasa Ticonderoga, dotate cu 122 de celule, sau cele din clasa Kirov, noile fregate ale Rusiei vor fi navele de război cele mai puternic înarmate din lume. Acest lucru înseamnă că clasa Ticonderoga, cele mai grele nave de luptă de suprafață occidentale, care au aproape 10.000 de tone, ar avea cu doar 1,7% mai multe celule de lansare decât fregata rusească. Noua navă de război rusească va putea îmbarca două elicoptere Ka-27 și va integra o suită de senzori mai grei și mai performanți decât în cazul fregatelor originale ale Proiectului 22350, clasa Gorshkov. Deși puterea de foc a fregatei este comparabilă cu ca a crucișătoarelor americane, anduranța sa este considerabil mai mică, ceea ce înseamnă că nu se poate deplasa pe perioade îndelungate și nu este potrivită pentru operațiile de proiecție a forței de lungă durată.

 

Crucișător clasa Ticonderoga

 

Orice diferență în favoarea fregatelor rusești în ceea ce privește puterea de foc este probabil să fie mult mai mare decât ar indica doar numărul de celule de lansare verticală - în special dacă ar fi evaluate capacitățile rachetelor sale de croazieră antinavă. Crucișătoarele și distrugătoarele americane sunt dotate cu variante avansate ale rachetelor Harpoon, care se deplasează cu viteze subsonice mici, sub 0,8 Mach și sunt limitate la o rază de acțiune de puțin peste 350 km. Generația anterioară de rachete antinavă rusești, P-800 și Kalibr, au focoase de aproximativ două ori mai grele decât Harpoon, oferind navelor rusești o putere dublă de foc antinavă față de Ticonderoga, un avantaj suplimentar adăugat vitezei, razei de acțiune și manevrabilității.

 

Racheta Kalibr varianta antinavă 

 

Avantajul navelor de suprafață rusești a devenit însă mult mai mare de când Rusia a lansat în producție  racheta de croazieră hipersonică Zicron (decembrie 2019). Racheta este capabilă să lovească ținte la distanțe de peste 1.000 km, este extrem de manevrabilă și are o viteză de aproximativ 9 Mach, care o face aproape imposibil de interceptat. Sarcina sa utilă este cu 37% -81% mai mare decât cea a rachetelor Harpoon. Aceste rachete vor fi esențiale pentru capacitatea fregatelor rusești de a-și afișa puterea pe mare, de a combate nave de război mult mai grele și flote superioare numeric. Cu aceste rachete, fregatele rusești vor avea avantajul unei raze de acțiune antinavă de trei ori mai mare decât navele occidentale și al unei viteze de lovire de peste 10 ori mai mare.

 

Fregatele rusești Proiect 22350M vor fi mai puternice decât distrugătoarele și crucișătoarele americane

Black Sea 

Military Activities Picture

https://psihologiepitesti.wordpress.com/

  1. ro

EVENIMENTE