20 iulie 2019

Sursa: bmpd.livejounal.com, remnmilitariblg.com

 Cotidianul rus Nazavisimaya Gazeta a publicat, pe 19.07.2019, un comentariu al adjunctului directorului Centrului pentru analiza strategiilor și tehnilogiilor, Konstantin Makienko, sub titlul Contractul cu Turcia pentru S-400 – mai mult decât o revoluție. Încotro se îndreaptă cooperarea tehnico-militară dintre Moscova și Ankara? În acesta se face referire la începerea livrărilor către Turcia a sistemelor rusești de rachete antiaeriene S-400 și la perspectivele generale ale cooperării tehnico-militare dintre cele două state.

 

Potrivit autorului, legăturile tehnico-militare dintre Federația Rusă și Turcia au rădăcini în istoria cooperării dintre bolșevici și kemaliști, în anii 20-30 ai secolului trecut. De fapt, însăși supraviețuirea republicanilor turci și respingerea, cu succes, a intervenției grecești se datorează, partial, asistenței militare și tehnico-militare oferite de bolșevici. Cooperarea dintre cele două regimuri frățești a continuat până la moartea lui Ataturk, în 1938, după care noua conducere a Turciei a devenit aproape un aliat al naziștilor.

 

După mai bine de o jumătate de secol, cooperarea tehnico-militară dintre cele două țări a fos reluată după prăbușirea Uniunii Sovietice. În anii 1990, Turcia a primit o mare cantitate de armament sovietic din Germania, care a renunțat la echipamentele fostei armate din RDG. Nemții au predat Turciei peste 300 de transportoare blindate BTR-60 și cantități însemnate de armament de infanterie. În anul 1993, a fost încheiat și primul contract direct cu Federația Rusă, care a livrat Turciei aproximativ 240 de transportoare blindate BTR-80A. În continuare, Jandarmeria turcă a achiziționat câteva elicoptere de transport desant Mi-17. Un succes important l-au obținut exportatorii ruși de armamente în anul 2008, când au câștigat o licitație și au încheiat un contract pentru livrarea unei cantități importante de complexe de rachete antitanc Kornet-E.

 

Un eveniment important, deși fără succes pentru ruși, s-a produs la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000. Este vorba despre participarea companiei Kamov la licitația epică a armatei turce pentru achiziționarea unui nou elicopter de luptă. Rușii, împreună cu compania israeliană IAI, au oferit turcilor o versiune exclusivă a elicopterului Ka-50-2 Erdogan, cu două locuri, creat pe baza elicopterului de asalt Ka-50 Black Shark.

 

Rezultatele licitației au fost amânate în mod repetat, au fost supuse revizuirii și, în cele din urmă, au câștigat italienii. Cu toate acestea, participarea la această licitație dificilă le-a oferit rușilor o experiență neprețuită de cunoaștere a procedurilor turcești, a legislației de licitație și de compensare, precum și a cerințelor și particularităților tehnice ale afacerilor și culturii turcești.

 

Începând din anul 2010, Federația Rusă a participat la o licitație nu mai puțin complexă pentru furnizarea sistemelor de rachete antiaeriene cu rază lungă de acțiune T-LORAMIDS (Turkish Long Range Air And Missile Defence System). Competiția a început în 2009, iar la aceasta au luat parte toți ofertanții de pe piața din segmentul sistemelor de rachete antiaeriene cu rază lungă de acțiune. Ofertele au fost depuse de către consorțiul european Eurosam cu sistemul de rachete antiaeriene SAMP / T, alianța companiilor americane Lockheed Martin și Raytheon cu complexul PAC-2, Rosoboronexport cu S-300VM Antey-2500 și compania chineză de import-export CPMIEC cu sistemul HQ-9.  În mod neașteptat, câștigătorul a fost compania chineză, care a oferit cel mai bun preț și transfer integral de tehnologie. La momentul anunțării concluziilor, în anul 2013, era vorba despre cumpărarea a 12 divizioane de rachete, pentru o sumă de 3,44 miliarde de dolari. Cu toate acestea, în condițiile unei puternice presiuni din SUA, în 2014, rezultatele acestei licitații au fost, practic, anulate și competiția a început din nou. În acest fel, încă din această etapă, Turcia a demonstrat o abatere de la orientarea unilaterală privind achiziționarea de sisteme de arme occidentale – americane sau europene.

 

La fel ca și în cazul elicopterelor, un rezultat important al participării Federației Ruse la această competiție foarte dificilă a constat în pregătirea unui pachet complet de documentare, ce a ținut cont de cerințele turcești extrem de ridicate pentru transferul parțial de tehnologie. Activitatea desfășurată în perioada 2010-2014 va permite ulterior ca, într-o perioadă neobișnuit de scurtă de timp, să fie pregătit un contract pentru furnizarea de sisteme de rachete antiaeriene S-400.

 

În anul 2015, după distrugerea bombardierului de front rus Su-24M de către Forțele Aeriene ale Turciei, cele două țări se aflau la limita unui conflict armat sau, în orice caz, într-o situație de confruntare, ce excludea complet orice posibilitate de cooperare tehnico-militară. Cea mai dramatică schimbare a relațiilor dintre Moscova și Ankara s-a produs după tentativa de lovitură de stat, pe care armata proamericană a întreprins-o pe 16 iulie 2016. Eșecul conspirației a dus la accelerarea deviației anti-occidentale a președintelui Erdogan. Un corp de ofițeri orientat spre SUA și mulți lideri ai industriei de apărare au fost supuși represiunilor sau expulzați din funcțiile de conducere. Relațiile cu Washingtonul s-au deteriorat dramatic.

 

Și totuși, chiar și în acest context, decizia bruscă a lui Erdogan de a cumpăra sistemele rusești de apărare antiaeriană S-400 a produs un efect de cutremur asupra pieței globale a armelor. Contractul pentru achiziționarea a patru divizioane (două complete de nivel regiment) de sisteme de rachete antiaeriene S-400 pentru suma de 2,5 miliarde de dolari a fost încheiat în toamna anului 2017. În același timp, Federația Rusă și concernul Almaz-Antey au făcut tot posibilul pentru a accelera termenele de livrare.

 

Trebuie subliniat faptul că achiziționarea unor astfel de tipuri de arme, precum sistemele de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune sau avioanele de vânătoare multirol, depășește cadrul logicii obișnuite comerciale, militare sau tehnologice. Este vorba, aproape întotdeauna, de o decizie politică. Mai mult decât atât, reprezintă un indicator al orientării geopolitice a unei țări. Monarhiile din Golful Persic pot comanda, din Federația Rusă, complexe de rachete antitanc, tancuri de bază, mașini de luptă ale infanteriei și chiar sisteme de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acțiune. Însă, în cazul în care cel puțin un regat sau un emirat arab va cumpăra din Federația Rusă avioane de vânătoare multirol sau S-400, acest lucru va însemna că anglo-saxonii au probleme foarte mari cu clienții lor tradiționali.

 

În mod similar, achiziția de către Turcia a sistemelor rusești de rachete antiaeriene S-400 este mai mult decât un fel de revoluție în piața de arme. Acesta este un semn al unei posibile schimbări tectonice în cadrul alinierilor geopolitice globale. În plus, Statele Unite, cu grația inerentă a unui elefant într-un magazin de porțelanuri, extind această ruptură când impun sancțiuni Turciei și blochează livrarea avionului de vânătoare F-35 de neegalat (cel puțin în valoare) în Turcia. Astfel, americanii oferă din nou rușilor posibilitatea pentru extinderea listei de cumpărători de arme rusești. În mod similar, introducerea unui embargo asupra furnizării de arme americane către Indonezia și Venezuela a deschis oportunități pentru Federația Rusă de a penetra aceste piețe.

 

În prezent, sarcina Federației Ruse este de a face eforturi pentru ca tranzacția S-400 să nu rămână un episod singular de cooperare și să treacă la un nivel mai înalt de cooperare militaro-industrială. Există o multitudine de posibile subiecte pentru o astfel de cooperare. De exemplu, localizarea în Turcia a producției noului avion rusesc de vânătoare de generația a cincea, Su-57, odată ce Statele Unite nu vor mai da Ankarei avionul F-35. Și apoi – de ce nu? – participarea Federației Ruse la proiectul turcesc al unui avion ușor de vânătoare TF-X.

 

Imagine cu caracter simbolic
Încotro se îndreaptă cooperarea tehnico-militară dintre Federația Rusă și Turcia?

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE