22 iulie 2019

Sursa: inosmi.ru

  O parte din media rusă este și ea interesată, la rândul ei, de modul în care imaginea Rusiei este reflectată în presa internațională, cu precădere în cea occidentală. Inosmi.ru este un astfel de site, care are ca slogan sintagma: "Noi traducem, dumneavoastră faceți alegerea." Pe 17 iulie, siteul a preluat materialul din ziarul francez Le Point (autor Luc de Barochez), intitulat "Strategia riscantă a lui Macron față de Putin", pe care îl prezentâm în continuare:

*    *

 Vladimir Putin este un maestru de judo, dar nu cel mai mare maestru. Puterea sa nu constă în a da câteva lovituri, ci în a exploata părțile slabe ale inamicului. Președintele rus nu riscă nimic dacă se confruntă cu europenii dezbinați. Emmanuel Macron, care și-a declarat intenția de a începe cu el o "discuție strategică lungă și fructuoasă" în următoarele săptămâni, trebuie să ia în considerare cu atenție riscurile pe care și le asumă.

 

Pentru a destabiliza Uniunea Europeană, președintele rus, mai mult ca niciodată, se bazează pe național-populiști. Pe 10 iulie, siteul american BuzzFeed a dat publicității o înregistrare a discuțiilor pe care emisarii Ligii Nordului, partidul puternicului lider al guvernului italian, Matteo Salvini, le-a avut la Moscova, în speranța de a primi câteva zeci de milioane de dolari de la Rusia. Aceeași schemă a fost observată și în Austria - când Partidul Libetății din Austria (Freiheitliche Partei Österreichs - FPÖ), ultranaționalist, de dreapta, a fost compromis în ajunul alegerilor europene - și în Marea Britanie, unde principalul finanțator și suporterul Brexit, Arron Banks, a avut afaceri dubioase cu Rusia, iar în Franța, partidul Frontul Național și-a primit pedeapsa în 2014 din cauza unui credint rusesc de 9,4 milioane de euro.

 

Să se termine cu societatea deschisă și liberală

Finanțarea partidelor  este decât un aspect al confruntării. Războiul pe care îl duce regimul lui Putin împotriva Europei este, înainte  de toate, unul în care sunt atrași diverși propagandiști, rețele sociale și "mijloace mass media alternative", pe care le subvenționează liderul rus. Vladimir Putin însuși și-a exprimat recent ambițiile într-un interviu cu Financial Times: să se termine cu societatea deschisă și liberală. "Ideea liberală în sine a supraviețuit, dar a intrat în conflict cu interesele majorității covârșitoare a populației", a declarat  solemn președintele rus.

 

Ofensiva sa ideologică se referă la protejarea suveranității naționale, conservarea patrimoniului creștin al Europei, încetarea migrației musulmane și criticarea teoriei genurilor (care are ca și concept fundamental, al feminismului, înlocuirea noțiunii "gen" cu expresia "sex"). Apropierea dintre Kremlin și populiștii naționali este, în multe privințe, similară cu cea care a legat Uniunea Sovietică și Partidele Comuniste din Europa de Vest în timpul Războiului Rece. În prezent, ca și atunci, vorbim despre slăbirea inamicului pentru a instaura mai bine dominația Rusiei asupra vecinilor săi și a consolida actuala putere. Dacă Vladimir Putin este ofensat de societățile occidentale, este pentru că acestea garantează libertatea și statul de drept (puterea legii). Asta vreaa să însemne că, aceste societăți reprezintă  antipozii modelului rus oligarhic și cleptocratic.

 

Un urs slăbit este imprevizibil.

Războiul cultural este însoțit de amenințări mult mai concrete. De 19 ani la putere, Putin și-a trimis tancurile în Georgia, a anexat Crimeea, a sprijinit separatiștii din Donbas, a folosit forța militară rusă și dreptul de veto în cadrul ONU pentru a salva pe tiranul sirian Bashar al-Assad.  Mai recent, Moscova a dispus, de asemenea, în mod direct încălcarea Tratatului INF din 1987, iar rachetele balistice nucleare cu o rază de acțiune de 2.600 km, vor putea șterge în câteva minute de pe hartă orașe precum Parisul, Berlinul sau Varșovia. Aceste lucruri nu se poate considera  că sunt acțiuni ale unui stat prieten.

 

Însă amenințarile  la  care el  recurge nu trebuie să ne inducă în erore. Regimul lui Putin este în declin. Președintele rus și-a început ultimul mandat anul trecut, conform Constituției Federației Ruse, și nu va mai putea rămâne la putere mai mult, ce-i drept dacă nu recurge la tot felul de trucuri. El nu își numește succesorul. Nemulțumirea populației este în creștere. Corupția și nepotismul este în floare. Rusia rămâne un jucător economic slab: în ciuda rezervelor uriașe de petrol și gaze, PIB-ul său este mai mic de o zecime din PIB-ul UE. Un urs slăbit este imprevizibil.

 

Reluarea dialogului cu Rusia este o idee bună pentru UE și pentru G-7, la summitul de la Biarritz pe care Emmanuel Macron îl va conduce luna viitoare. Pentru a face acest lucru, este însă necesar să fie definită o strategie și să existe o imagine despre ceea ce trebuie realizat. Recenta reintegrare în drepturi a Rusiei în cadrul Consiliului Europei - un organism independent de UE, care se ocupă de drepturile omului - nu va duce la nimic bun. Franța și Germania, care au organizat această întoarcere la cinci ani după anexarea Crimeei, nu au primit nimic în schimb. Acest episod arată că doar convorbirile cu Moscova nu sunt suficiente. Mai mult decât atât, trebuie să știm în ce direcție să ne deplasăm.

 

Imagine cu caracter simbolic
Le Point: Strategia riscantă a lui Macron față de Putin

Black Sea 

Military Activities Picture

https://psihologiepitesti.wordpress.com/

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE