A

 

Accident. Eveniment fortuit, imprevizibil care întrerupe o situaţie normală provocând urmări deosebit de grave asupra mediului.

 

Accident biologic. Accident în urma căruia are loc eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a uneia sau a mai multor substanţe biologice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia (acestora).

 

Accident chimic. Accident în urma căruia are loc eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a uneia sau a mai multor substanţe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia (acestora).

 

Accident complementar. Accident care se produce şi are loc pe timpul sau după desfăşurarea unui dezastru.

 

Accident de aviaţie. Eveniment de aviaţie soldat cu distrugerea sau avarierea gravă a aeronavei, cu morţi din rândul terţilor, cu răniţi grav şi răniţi din rândul echipajului şi terţilor.

 

Accident hidrotehnic. Accident datorat funcţionării defectuoase, avarierii sau distrugerii unei construcţii hidrotehnice în urma căruia are loc eliberarea necontrolată a unei mari cantităţi de apă, cu urmări nefaste asupra mediului din aval.

 

Accident major pe căile de comunicaţii. Accident produs pe căile de comunicaţii (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, maritime) de amploare deosebită (victime, numeroase mijloace de transport distruse, căi de comunicaţii distruse, pagube materiale).

 

Accident nuclear. Accident produs la o instalaţie nucleară cu urmări deosebite asupra personalului, populaţiei şi mediului determinând contaminarea radioactivă a acestora peste limitele admise.

 

Achiziţie. Acţiune care constă în obţinerea, pe bază de contract şi fonduri corespunzătoare, de bunuri sau servicii (inclusiv construcţii) de către şi pentru uzul armatei, prin cumpărare sau închiriere, indiferent dacă aceste bunuri sau servicii există sau trebuie create, dezvoltate, demonstrate şi evaluate. Achiziţia începe în punctul în care sunt stabilite nevoile şi include descrierea cerinţelor care satisfac nevoile beneficiarului.

 

Achiziţie publică. Dobândirea definitivă sau temporară, de către o persoană juridică, definită ca autoritate contractantă, a unor produse, lucrări sau servicii, prin atribuirea unui contract de achiziţie publică.

 

Acoperire. a. Detaliu de nivelment (deal, înălţime) sau de planimetrie, care împiedică observarea terestră sau aeriană ori tragerile cu armamentul cu traiectorie întinsă. b. Ansamblu de măsuri de protecţie a trupelor şi obiectivelor împotriva inamicului. c. Acţiune militară prin care se face siguranţa trupelor ce trec de la starea de pace la starea de război, se concentrează, realizează ori îşi retrag dispozitive de luptă operative. d. Acţiune de dispunere a unor forţe şi mijloace proprii, pe direcţiile de pătrundere ale inamicului pe obiective, în scopul zădărnicirii acţiunilor acestuia. Deosebirea dintre acoperire şi interzicerea pătrunderii constă în faptul că acoperirea nu este legată de prezenţa inamicului şi se ia ca măsură de prevedere. e. Zona geografică în care poate fi folosit un telefon mobil. f. Măsuri destinate să protejeze o persoană, un document, o operaţiune, un organism sau o instalaţie contra oricărei scurgeri de informaţii şi contra oricărui efort de cercetare inamic. Porţiune de teren reprezentată prin imagini, hărţi fotografiate, mozaicuri, hărţi sau alte figuri grafice.

 

Acoperirea aeriană. Acţiune de menţinere în aer, deasupra unei zone / grupări de forţe terestre sau maritime, a unui anumit număr de avioane de luptă, în scopul respingerii unui atac aerian al inamicului asupra acesteia.

 

Acoperire artificială. a. Detaliu de planimetrie construit pentru a împiedica observarea terestră şi aeriană a inamicului şi care nu permite executarea tragerilor cu armamentul cu traiectorie întinsă. b. Construcţie destinată să facă protecţia personalului şi tehnicii de luptă împotriva cercetării şi focului de luptă.

 

Acoperirea radar. Zonă în interiorul căreia obiectele pot fi detectate de una sau mai multe staţii radar determinate.

 

Acord. a. Înţelegere, consimţământ între două părţi, în vederea încheierii unui act sau asupra unor puncte de vedere comune. b. Înţelegere internaţională, semnată în numele sau din împuternicirea guvernului, care reglementează probleme concrete ale colaborării între state.

 

Acordul de asociere la Uniunea Europeană. Acord încheiat între UE şi statele solicitante în scopul pregătirii acestora pentru momentul aderării la acest organism.

 

Acord de Standardizare NATO (STANAG). Acord încheiat între anumite sau toate statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice pentru adoptarea de echipament militar, muniţie, pentru aprovizionare etc. similare, dar şi de proceduri operaţionale, logistice şi administrative comune.

 

Acreditare. Procedură de numire şi de intrare în funcţie a şefului unei misiuni diplomatice în străinătate care, pentru aceasta, cere iniţial asentimentul (agrementul) statului străin. După primirea agrementului, diplomatul poate fi numit în funcţie şi poate pleca la post, iar după remiterea scrisorilor de acreditare şefului statului străin, acesta poate lucra efectiv şi este recunoscut ca reprezentant oficial.

 

Acreditiv. Formă de decontare fără numerar prin care plăţile se fac pe măsura livrării mărfurilor, executării lucrărilor şi prestării serviciilor, dintr-o sumă rezervată în acest scop şi ţinută la dispoziţia furnizorului într-un cont special (cont blocat).

 

Acroşare. a. Acţiune de prindere sau legare a unei încărcături, a unui sistem de armament sau a unui echipament la un dispozitiv exterior, special construit, amplasat pe aeronavă. b. Acţiune de prindere, de legare la sistemul de suspensie a paraşutei principale, a paraşutei de rezervă, a containerului individual al armamentului din dotare, precum şi a altor echipamente.

 

Act agresiv. a. Acţiune care constă în invadarea sau atacarea unui stat de către forţele armate ale unui stat sau orice ocupaţie militară, fie ea şi temporară. b. Bombardarea sau folosirea oricăror arme de către un stat pe teritoriul sau împotriva altui stat. c. Atacul executat de către forţele militare ale unui stat împotriva forţelor armate sau maritime şi aeriene civile ale altui stat. d. Admiterea de către un stat ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziţia altui stat, să fie folosit de acesta din urmă pentru comiterea unui act de agresiune asupra altui stat. e. Folosirea de către un stat a grupurilor armate din forţele regulate sau mercenari pentru a săvârşi acte de forţă armată împotriva altui stat.

 

Act militar. Acţiune umană care îşi propune să realizeze o anumită finalitate, prin mijloace militare sau cu caracter militar sau de către o structură care include elemente militare.

 

Act ostil. a. Un atac sau orice reacţie în care se foloseşte forţa de către un stat sau de către o structură teroristă împotriva altui stat, a organismelor sale sau a cetăţenilor săi şi proprietăţilor acestora, bunurilor comerciale etc. b. Orice acţiune care duce la imposibilitatea îndeplinirii misiunilor militare naţionale sau a recuperării personalului, proprietăţii etc.

 

Activitate de cercetare. Ansamblu de acţiuni desfăşurate de un organ de stat major pentru organizarea, conducerea şi execuţia misiunilor de culegere şi interpretare a informaţiilor, necesare cunoaşterii permanente a situaţiilor şi factorilor implicaţi într-o confruntare militară.

 

Acţiune de gherilă. Acţiune de luptă, organizată şi desfăşurată în propria ţară, pe teritoriul ocupat de adversar sau în condiţiile exercitării unei administraţii străine, de către unităţi, subunităţi şi formaţiuni ale forţelor populare de eliberare, executată în scopul slăbirii regimului existent sau autorităţii puterii de ocupaţie, reducerii sau anihilării capacităţii de luptă, a potenţialului economic şi politico-moral al adversarului, pregătind, astfel condiţiile favorabile unor mişcări insurecţionale.

 

Acţiune de hărţuire. a. Acţiune de luptă desfăşurată în spaţiul cucerit de inamic, în adâncimea dispozitivelor lui, cu scopul de a-i produce pierderi, a-l istovi, a-i micşora capacitatea combativă şi a nu-i permite instalarea regimului de ocupaţie pe acest teritoriu. b. Acţiune activă sau pasivă desfăşurată de formaţiunile de rezistenţă pe teritoriul ocupat de agresor, în vederea dezorganizării conducerii, sistemului logistic şi creării unui climat de nesiguranţă şi panică în rândul trupelor inamicului.

 

Acţiune de luptă. Acţiunea desfăşurată la nivel tactic, de forţele aflate în conflict, folosind armament şi tehnică adecvate, cu scopul de a nimici, captura sau respinge acţiunile inamicului. Se desfăşoară în mod organizat, folosindu-se forţe şi mijloace de valoare variabilă, şi exprimă, cel mai fidel, trăsăturile caracteristice ale confruntării armate.

 

Acţiuni militare altele decât războiul. Totalitatea acţiunilor şi activităţilor în domeniile prevenirii conflictelor, restabilirii, menţinerii, impunerii şi edificării păcii, acordării sprijinului umanitar, precum şi în cel al menţinerii ordinii constituţionale, care nu îndeplinesc caracteristicile şi legalităţile după care se desfăşoară un război.

 

Acţiune militară asociată luptei. Ansamblul măsurilor şi activităţilor prin care structurile militare sunt pregătite sau aduse în starea din care să poată desfăşura acţiuni specifice războiului sau acţiuni militare altele decât războiul.

 

Acţiune militară integrată. Acţiunea la care participă unităţi sau subunităţi de acelaşi gen de armă, din două sau mai multe categorii de forţe ale armatei sub o comandă unică exercitată de una din părţi.

 

Acţiune militară întrunită (integrată). Acţiune la care participă două sau mai multe categorii de forţe ale armatei, sub o comandă unică exercitată de un comandament întrunit.

 

Adăpost. Lucrare de fortificaţie destinată protecţiei trupelor, a tehnicii de luptă, mijloacelor de transport, a materialelor sau a populaţiei împotriva mijloacelor de lovire şi distrugere ale inamicului.

 

Adăpost de protecţie civilă. Spaţiu subteran, amenajat independent sau în subsolul construcţiilor edilitare şi destinat să protejeze populaţia civilă, în timp de război, împotriva efectelor loviturilor din aer executate de inamic asupra aşezărilor locuite.

 

Adâncime. Dimensiune spaţială, măsurată de la aliniamentul de contact înapoi, în limitele căreia sunt realizate dispozitivele subunităţilor, unităţilor şi marilor unităţi destinate să îndeplinească misiuni de luptă, atât în ofensivă cât şi în apărare.

 

Adâncimea cercetării. Limita zonei de cercetare, considerată către inamic şi determinată de scopul, misiunea şi eşalonul (tactic, operativ, strategic) la care se organizează, precum şi de posibilităţile tehnicii din înzestrare.

 

Adâncimea formaţiei. Distanţa dintre primul şi ultimul rând de militari (autovehicule) dintr-o unitate (subunitate) aflată în formaţie de adunare, de marş sau de luptă.

 

Adâncimea misiunii. Dimensiunea spaţiio-temporală din dispozitivul inamicului ce urmează să fie cucerită şi care se stabileşte prin conţinutul misiunii. Se măsoară de la limita dinainte a apărării inamicului şi până la un aliniament situat, de regulă, înapoia obiectivului ce urmează să fie cucerit.

 

Aderare. Proces prin care o persoană sau un organism, convine să subscrie unui alt organism. Prin subscriere, părţile se obligă să respecte anumite norme, principii, legi, convenite prin acorduri între părţi.

 

Adversar. Potrivnic, rival, duşman, inamic, vrăjmaş.

 

Aerocartograf. Aparat automat destinat întocmirii hărţilor şi planurilor topografice pe baza fotogramelor aeriene.

 

Aerodrom. Suprafaţă de teren special amenajată care cuprinde ansamblul construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor care permit aterizarea şi decolarea aeronavelor, precum şi desfăşurarea activităţilor curente ale unei/unor unităţi/ subunităţi de aviaţie şi de alte arme.

 

Aeronavă. Orice vehicul mai greu ca aerul care se poate menţine în atmosferă datorită folosirii elicei/ motorului reactiv şi interacţiunii specifice cu aerul, diferită de cea a aerului cu suprafaţa pământului.

 

Aeroport. Aerodromul deschis pentru operaţiuni comerciale de transport aerian.

 

Aeropurtat. a. Trupe antrenate special pentru a efectua la sfârşitul transportului aerian, o desantare de asalt prin paraşutare sau prin aterizare. b. Aplicat la materiale, desemnează ceea ce este conceput special pentru a fi utilizat pentru trupele aeropurtate în timpul sau după o desantare de asalt, cuprinzând totalitatea echipamentelor sau materialelor aeronautice perma¬nente aflate pe aeronavă pentru îndeplinirea unei misiuni particulare.

 

Afluire. a. Acţiune militară prin care se urmăreşte deplasarea trupelor către un raion sau aliniament cu scopul de a crea grupările de forţe necesare îndeplinirii unei misiuni. b. Deplasarea pe direcţii convergente sau paralele a trupelor către un punct, raion sau aliniament, executată cu scopul constituirii unei grupări de forţe, în vederea îndeplinirii misiunilor.

 

Agilitate. Abilitatea forţelor amice de a reacţiona mai rapid decât inamicul. Constituie o premiză pentru dimensionarea şi păstrarea iniţiativei, iar din punct de vedere militar, este mai mult o calitate mentală, decât una fizică a structurilor.

 

Agresiune. a. Oricare din următoarele acte de folosire a forţei armate comise de un stat care acţionează primul: invazia sau atacul asupra teritoriului unui stat sau orice ocupaţie militară, chiar temporară, rezultând dintr-o asemenea invazie sau atac, ca şi anexarea cu forţa a teritoriului altui stat sau a unei părţi a acestuia; bombardarea teritoriului altui stat; blocada porturilor sau coastelor unui stat, atacul împotriva forţelor armate terestre, navale sau aeriene, a marinei şi aviaţiei civile ale altui stat; folosirea forţelor armate aflate pe teritoriul altui stat, în contradicţie cu acordul pe baza căruia staţionează pe acest teritoriu; admiterea folosirii propriului teritoriu de către un alt stat pentru a comite un act de agresiune contra unui stat terţ; trimiterea de către un stat, sau în numele său, de bande sau grupuri armate, forţe neregulate sau mercenari care comit acte de violenţă armată contra altui stat, de gravitatea celui de mai sus. b. Atac săvârşit de către un stat (mai multe state) împotriva altui stat (altor state). c. Folosirea forţei armate, sub orice formă, de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale, independenţei politice a altui stat sau într-un mod incompatibil cu Carta O.N.U. d. Acţiune prin care sunt vătămate valorile fundamentale ce exprimă starea de securitate a unei ţări (integritate teritorială, suveranitate naţională, ordine constituţională)

 

Agresiune armată. Folosirea forţei armate de către un stat (grup de state) împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a altui stat sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Naţiunilor Unite.

 

Agresor. a. Persoană, structură organizatorică, stat care utilizează cel dintâi forţa armată, întreprinde efective armate, ce constituie fapte materiale directe, manifestate împotriva altei persoane, structuri sau stat.

 

Ajutor umanitar. a. Acţiuni destinate diminuării sau atenuării suferinţelor umane, îndeosebi în condiţiile în care autorităţile din zonă nu dispun de capacitatea sau posibilităţile de a asigura servicii adecvate pentru sprijinul populaţiei. b. Asistenţă acordată unei colectivităţi umane aflate în dificultate ca urmare a unui dezastru în scopul de a diminua efectele dezastrului, a înlătura condiţiile care le favorizează şi le ajută să depăşească situaţia de dificultate; se desfăşoară pe baza unui program şi se poate manifesta într-unul sau mai multe domenii, cum ar fi: financiar, economic, medical, alimentar, pe linie de specialitate etc.

 

Alarmare. Activitatea prin care se avertizează populaţia despre pericolul iminent al atacurilor din aer, contaminării radioactive, chimice, biologice sau al dezastrelor, în scopul trecerii urgente şi în mod organizat la aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie.

 

Alertă. a. Stare de pregătire (pentru luptă) caracteristică prin măsurile luate pentru o acţiune militară. b. Semnal care avertizează despre existenţa unui pericol real sau a unei ameninţări.

 

Algoritm. a. Un set de instrucţiuni (activităţi) ce pot fi executate pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. b. Descrierea schemei de realizare a unui eveniment cu ajutorul unui set finit de acţiuni elementare predenumite, realizabile aprioric şi având o durată limitată în timp.

 

Alianţă interstatală. Cooperare de durată între două sau mai multe state, stipulată în acorduri sau tratate, prin care acestea decid ca, în condiţiile asupra cărora au convenit, să-şi acorde asistenţă politică şi militară reciprocă.

 

Alianţă militară. a. Înţelegere între state, consemnată în tratate sau convenţii, prin care statele semnatare se obligă să acţioneze în comun sau să-şi acorde ajutor reciproc, cu toate forţele sau numai cu o parte din acestea, în situaţia declanşării unui atac armat asupra unuia dintre aceste state sau, în caz de război. În conformitate cu Carta O.N.U., normele dreptului internaţional admit numai acele alianţe militare care au caracter defensiv. b. Înţelegere înscrisă într-un tratat prin care statele semnatare îşi asumă obligaţia reciprocă de a acţiona cu toate sau numai cu o parte din forţele lor armate împotriva unui adversar comun.

 

Aliat. Persoană, organizaţie, stat care a intrat într-o alianţă (militară) sau cu care se cooperează într-o acţiune militară.

 

Alimentare cu carburanţi şi lubrifianţi. Proces tehnologic de trecere a produselor petroliere din recipienţii de depozitare în rezervoarele şi instalaţiile de ungere ale tehnicii specializate, prin intermediul tehnicii şi mijloacelor specializate.

 

Aliniament. a. Linia determinată în teren de anumite elemente de planimetrie şi nivelment, alese, în funcţie de importanţa ce o prezintă pentru o anumită acţiune. b. Fâşia de teren determinată, la un moment dat, de obiective importante pentru desfăşurarea acţiunilor de luptă prezente şi viitoare sau de dispunerea forţelor şi mijloacelor în dispozitiv de luptă (operativ strategic).

 

Aliniament antitanc. Aliniamen-tul pe care se desfăşoară mijloacele de luptă (artilerie antitanc, elicoptere de luptă) ce intră în compunerea forţei de intervenţie antitanc.

 

Aliniament de alarmare. Locul geometric al tuturor punctelor în care trebuie să se găsească ţinta aeriană/ ţintele aeriene în momentul când avionul de vânătoare/subunităţile de aviaţie de vânătoare stabilite trece/trec în starea de pregătire pentru luptă corespunzătoare executării misiunilor de luptă. Aliniamentul de alarmare poate coincide cu aliniamentul maxim de descoperire al radarelor.

 

Aliniament de apărare. Aliniamentul amenajat/neamenajat genistic, de regulă înapoia unor obstacole naturale, pe care trupele îşi realizează dispozitivul de luptă, sistemul de foc şi de baraje în vederea respingerii ofensivei adversarului. Aliniamentul de apărare poate fi de importanţă tactică, operativă sau strategică.

 

Aliniament de atac. Aliniamen-tul determinat de dispozitivul de luptă adoptat de trupele care trec la ofensivă.

 

Aliniament de coordonare. Aliniamentul prin care se asigură coordonarea vitezei de deplasare a coloanelor aflate în marş simultan pe două sau mai multe itinerare alăturate. Se stabileşte la 2-3 ore de marş, fiind depăşit simultan de către toate capetele coloanelor de marş.

 

Aliniament de contraatac (contralovitură). Aliniamentul amenajat/neamenajat din punct de vedere genistic pe care trupele se desfăşoară în vederea executării contraatacului/ contraloviturii împotriva adversarului aflat în ofensivă.

 

Aliniament de desfăşurare. Aliniamentul de pe care trupele trec din dispozitivul premergător de luptă.

 

Aliniament de interceptare. Locul geometric al tuturor punctelor în care se găseşte ţinta aeriană în momentul când vânătorul lansează rachetele (execută tragerea).

 

Aliniament de introducere în luptă. a. Locul geometric al tuturor punctelor în care se termină manevra avionului de vânătoare pentru a ieşi în zona atacurilor posibile care asigură nimicirea ţintelor aeriene. b.Aliniamentul de pe care se introduce în luptă (operaţie) marea unitate (unitate, subunitate) din eşalonul doi sau rezerva pentru dezvoltarea succesului obţinut de marile unităţi (unităţi, subunităţi) din forţele de angajare imediată.

 

Aliniament de încetare a focului. Aliniamentul stabilit în cadrul cooperării trupelor, în special în ducerea acţiunilor de luptă pentru nimicirea unor grupări încercuite ale adversarului, precum şi în cazul ieşirii trupelor proprii din încercuire. Este aliniamentul de pe care trupele încetează focul la primirea unui ordin sau a unui semnal.

 

Aliniament de rupere a luptei. a. Locul geometric al tuturor punctelor în care vânătorii încetează atacul/ urmărirea ţintelor aeriene şi execută degajarea pentru a evita intrarea în zona de foc a artileriei antiaeriene sau în zona de lansare a rachetelor antiaeriene. b. Aliniamentul de pe care trupele proprii întrerup lupta cu inamicul, urmând să execute retragerea sau mutarea apărării pe un nou aliniament în adâncime.

 

Aliniament de supraveghere. Aliniamentul pe care navele execută supraveghere navală în scopul de a preveni forţele proprii împotriva atacului prin surprindere al inamicului şi a le asigura timpul necesar pentru intrarea organizată în luptă.

 

Aliniament de tragere. Aliniamentul pe care se dispun mijloacele de foc la distanţe şi intervale stabilite, în scopul respingerii atacului cu blindate şi infanteriei adversarului, executând trageri prin ochire.

 

Aliniament intermediar. Aliniament favorabil din punct de vedere tactic–operativ care poate fi pregătit în adâncimea apărării între fâşiile de apărare.

 

Alocarea forţelor. Procesul de repartizare a unor forţe şi resurse comandanţilor din subordine, pentru desfăşurarea unei acţiuni prestabilite. Alocarea poate include, de exemplu: subordonarea, sprijinul pe termen scurt, controlul operaţional.

 

Altitudine. Distanţă verticală între un nivel, un punct sau un obiect considerat un punct şi nivelul mediu al mării.

 

Altitudine de decizie. Altitudinea, în raport cu altitudinea punctului cel mai înalt al zonei date, specificată pentru o apropiere de precizie, la care trebuie declanşată procedura de ratare a apropierii, dacă contactul vizual necesar nu a fost stabilit.

 

Alungarea inamicului. Ansamblul de acţiuni terestre, aeriene şi navale desfăşurate de forţele armate ale unui stat având ca obiectiv (scop) izgonirea agresorului de pe teritoriul naţional, de pe un anumit spaţiu, raion sau dintr-un obiectiv.

 

Amatol. Exploziv format dintr-un amestec de azotat de aluminiu şi trinitrotoluen, având o culoare alb-gălbuie. Este folosit în pulbere sau topit, ca exploziv de siguranţă pentru mine şi proiectile de artilerie.

 

Ambarcare a. Acţiune de încărcare a navelor cu tehnică, materiale etc. şi de luare la bord a oamenilor (pasageri, trupe etc.). b. Timpul (stagiul) cât personalul unei nave face parte din echipajul acesteia. c. Indemnizaţie bănească acordată personalului ambarcat.

Ambarcaţiune. a. Mijloc plutitor şi amfibiu, motopropulsat sau autopropulsat, folosit pentru trecerea personalului şi tehnicii de luptă peste cursurile de apă.

 

Ambrazură. Deschizătură în peretele unei lucrări de apărare sau în blindajul care protejează armamentul unei nave, cazemate, camere de luptă, prin care se execută trageri cu armamentul de artilerie (tun, obuzier), mitralieră cu afet etc. sau se execută observarea.

 

Ambuscadă. Procedeu de luptă sau cercetare, adoptat cu scopul nimicirii sau capturării forţei vii sau tehnicii militare.

 

Amenajare genistică. Totalitatea lucrărilor genistice de fortificaţie, baraje, distrugeri, drumuri, poduri, treceri, mascare, asigurare cu apă şi de adaptare a localităţilor, zonelor puternic industrializate, obiectivelor economice importante, obstacolelor şi acoperirilor terenului din fâşia (zona) de acţiune a marii unităţi strategice (operative, tactice), executate într-o concepţie unitară, în scopul interzicerii, îngreunării sau reducerii efectivelor acţiunilor inamicului (adversarului) şi asigurării condiţiilor favorabile acţiunilor trupelor proprii.

 

Amendare. Modificări parţiale şi de mai mică importanţă aduse textului unui tratat.

 

Ameninţare. Pericolul care trebuie contracarat, reprezentând suma pericolelor potenţiale care trebuie avute în vedere la proiectarea unui sistem, în vederea asigurării operabilităţii sale într-un mediu ostil (situaţie conflictuală reală).

 

Ameninţare cu forţa. Acţiunea prin care un stat sau mai multe state săvârşesc acte politice, economice, militare sau de altă natură, cu scopul de impune altui stat sau state să renunţe la deplina exercitare a drepturilor şi atributelor suverane, contrară principiilor şi normelor de raporturi între state.

 

Amfibiu. Caracteristică a unui vehicul terestru care îi permite să se deplaseze atât pe uscat cât şi pe apă.

 

Amortizare. a. Calculul, înregistrarea în contabilitate şi recuperarea uzurii fizice şi morale a activelor supuse deprecierii, prin utilizare sau în timp, pentru refacerea capitalului angajat. b. Echivalent valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări ca urmare a utilizării, factorilor naturali, procesului tehnic sau altor cauze.

 

Amplasament. Lucrare genistică destinată protecţiei personalului şi tehnicii de luptă împotriva efectelor loviturilor aeriene şi ale armamentului greu, care poate fi de tip campanie sau permanent.

 

Amplasament de tragere. Lucrare de fortificaţie executată cu scopul de a proteja forţa vie şi tehnica de luptă faţă de efectele mijloacelor de foc ale inamicului şi a permite executarea focului în aceste condiţii.

 

Amplificarea capacităţii acţionale proprii. Obiectiv al forţelor militare care presupune procurarea datelor şi informaţiilor necesare pregătirii şi conducerii operaţiilor (acţiunilor), creşterea capacităţii de proiecţie (dislocare/ desfăşurare) şi de ducere a acţiunilor de către acestea.

 

Amploarea luptei. Grad de complexitate ce caracterizează concepţia luptei sau operaţiei, determinat de numărul şi amploarea acţiunilor militare prevăzute a se desfăşura concomitent şi/sau succesiv.

 

Analiză. Studierea fenomenului în părţile sale componente. Este întregită cu sinteza, care realizează o viziune de ansamblu asupra întregului fenomen.

 

Analiza inamicului. Activitate principală în cadrul analizei situaţiei, care are în atenţie interpretarea tuturor informaţiilor obţinute despre adversar şi prin care se urmăreşte să se tragă unele concluzii referitoare la organizarea, capacitatea de luptă, caracterul acţiunilor întreprinse, intenţiile şi posibilităţile viitoare, în timp şi spaţiu ale acestuia.

 

Analiza situaţiei. Interpretarea informaţiilor cunoscute despre inamic, trupe proprii şi contextul în care se manifestă o situaţie pe câmpul de luptă, executată de comandant şi statul său major, în vederea elaborării, hotărârii şi stabilirii măsurilor adecvate ce se impun a fi luate pentru rezolvarea situaţiei.

 

Analiza ţintelor. Studiul ţintelor care pot fi lovite de aviaţie, artilerie şi rachete antiaeriene, care are ca obiect determinarea importanţei lor militare, prioritatea lovirii acestora şi armele necesare pentru obţinerea gradului dorit de distrugeri şi de pierderi.

 

Angajarea. Situaţie în care trupele se găsesc în contact cu inamicul şi desfăşoară acţiuni de luptă.

 

Angajarea graduală a forţelor. Principiu care exprimă nevoia existenţei unor structuri în diferite grade de completare şi instruire şi a unei riposte treptate, în timp, spaţiu şi intensitate, adecvate stărilor premergătoare (criză) şi imediat după declanşarea agresiunii.

 

Anihilarea mijloacelor de apărare ale inamicului. Activitatea care vizează neutralizarea, distrugerea sau degradarea temporară a sistemelor de apărare inamice într-o zonă destinată atacului fizic şi acţiunilor de război electronic.

 

Antiterorism. Măsură defensivă luată pentru reducerea vulnerabilităţii în faţa actelor de terorism.

 

Antrenament de mobilizare. Activitate de stat major specifică prin care se realizează coeziunea structurilor militare, se perfecţionează deprinderile personalului ce le încadrează şi se verifică gradul de pregătire a tehnicii şi materialelor, în vederea distribuirii şi folosirii lor.

 

Antrenament de stat major. Formă de perfecţionare a instrucţiei comandamentelor (comenzilor), care se desfăşoară în scopul creşterii coeziunii şi a operativităţii acestora, optimizării sistemului de lucru pe ansamblu şi compartimente, aplicării unor procedee eficiente de planificare, coordonare, control şi evaluare a acţiunilor militare. Se poate desfăşura pe unul sau mai multe eşaloane, în cazarmă sau în teren, cu realizarea sistemului de transmisiuni, în mai multe şedinţe succesive, într-o anumită perioadă de timp.

 

Anunţarea mobilizării. Ansam-blu de măsuri stabilite pentru a aduce la cunoştinţa unităţilor militare, organelor militare teritoriale, autorităţilor administraţiei publice, agenţilor economici, instituţiilor publice şi populaţiei, hotărârea organelor constituţionale cu privire la declararea mobilizării.

 

Apărarea aeriană. Ansamblul de măsuri şi acţiuni concepute şi executate pentru a anihila sau reduce eficacitatea acţiunilor aeriene ostile.

 

Apărare antiaeriană. Totalitatea măsurilor şi acţiunilor la care recurg părţile aflate într-un conflict armat, potenţial ori în curs de desfăşurare, folosind aviaţia, mijloacele bazate pe sol ori pe suprafaţa apei, pentru a anula sau a reduce eficacitatea activităţilor adversarului executate din spaţiul aerian împotriva obiectivelor şi trupelor de pe teritoriul pe care îl controlează.

 

Apărare armată a. Formă a acţiunilor militare determinată de atitudinea defensivă, care se adoptă, într-o confruntare armată, cu scopul de a menţine teritoriul, poziţia sau obiectivele proprii şi a nu permite cucerirea acestora de către adversar. b. Forma de luptă armată prin care se realizează respingerea, oprirea sau întârzierea acţiunilor inamicului, în scopul menţinerii spaţiului (terestru, aerian, maritim, fluvial) sau obiectivului încredinţat.

 

Apărare armată activă. Capacitatea sistemului defensiv de a lovi inamicul, în toate situaţiile, prin foc la distanţă mare sau prin procedee de acţiune ofensive asupra dispozitivului advers.

 

Apărare armată a ţării. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor militare desfăşurate unitar de Sistemul Naţional de Apărare în spaţiul terestru, aerian şi maritim (fluvial) în scopul descurajării, zădărnicirii şi respingerii oricărui agresor care prin acţiunile întreprinse ar leza interesele fundamentale ale ţării.

 

Apărare biologică. Ansamblul acţiunilor, metodelor, planurilor, procedurilor şi măsurilor de apărare, pentru prevenirea şi limitarea efectelor ca urmare a atacurilor în care inamicul a folosit agenţi biologici.

 

Apărare colectivă. Totalitatea măsurilor luate şi a acţiunilor întreprinse de structuri militare interaliate pentru întârzierea, oprirea sau respingerea agresorului.

 

Apărarea din contact nemijlocit cu inamicul. Procedeu de realizare a structurii apărării pe un aliniament în condiţiile în care forţele şi mijloacele trupelor proprii sunt angajate integral sau parţial în luptă cu adversarul.

 

Apărare flexibilă şi mobilă. Caracteristică de bază a apărării care presupune elasticitatea dispozitivului de apărare şi o mare mobilitate a componentelor acestuia creând condiţii avantajoase în orice situaţii (la orice scenariu ofensiv al inamicului), pentru încercuirea, capturarea sau nimicirea adversarului.

 

Apărarea generalizată. Nivel maxim de ripostă, conceput din timp şi adoptat în situaţii extreme, pe baza deciziei autorităţii naţionale de comandă, în situaţia în care capacitatea de ripostă ce se poate genera prin mobilizare este insuficientă, impunându-se pentru obţinerea victoriei un nivel superior al acesteia. Se adoptă în situaţii extreme, când pentru a respinge forţa agresoare se mobilizează sistemul naţional de apărare şi toate resursele umane şi materiale ale ţării.

 

Apărare împotriva dezastrelor. Ansamblul măsurilor de prevenire şi pregătire pentru intervenţie, operative de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase, de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare luate în scopul preîntâmpinării, limitării, diminuării şi înlăturării efectelor dezastrelor.

 

Apărarea în afara contactului cu inamicul. Procedeu de realizare a structurii apărării înapoia unui front constituit în condiţiile când prezenţa adversarului nu influenţează acţiunile desfăşurate de trupele proprii.

 

Apărarea în încercuire. Procedeu de luptă prin care forţele menţin o suprafaţă de teren (zonă, obiectiv), luptând cu un inamic care este dispus în jurul lor şi acţionează pe toate direcţiile.

 

Apărarea în reţea. Forma adoptată frecvent în zone cu o densitate sporită de localităţi, în scopul sporirii mobilităţii apărării în orice situaţii, acţionându-se prin întărirea spaţiilor dintre localităţi şi integrarea acestora în sistemul de apărare, creând astfel un veritabil păienjeniş de sectoare de lovire ce vor asigura uzura forţelor adversarului, reducerea ritmului sau de ofensivă, disocierea dispozitivului şi blocarea sa într-un spaţiu în care să nu-şi poată desfăşura forţele.

 

Apărarea în sistem modular. Sistem de puncte de sprijin de valoare pluton-companie organizate pentru apărarea circulară, cu posibilităţile ascunse de legătură între ele, dotate cu principalele facilităţi şi amenajări, create încă din timp de pace, cu dispunere dispersată şi relativ neuniformă, având posibilitatea lovirii permanente a inamicului în orice punct al eventualelor pătrunderi, surprinderii acestuia prin deschiderea focului din amenajări mascate, cu scopul reducerii ritmului de ofensivă, dispersarea inamicului prin disocierea dispozitivului de ofensivă şi aducerii acestuia în situaţia de a nu mai menţine coerenţa acţiunilor ofensive.

 

Apărare N.B.C. Metode, planuri şi proceduri destinate stabilirii misiunilor de apărare împotriva efectelor unui atac cu armele de distrugere în masă: nucleară, biologică şi chimică (ADMNBC) şi/sau emisiilor altele decât atacul (AEDA).

 

Apărare naţională. Totalitatea măsurilor şi acţiunilor adoptate şi desfăşurate de autorităţile constituţionale ale statului român în timp de război în scopul garantării suveranităţii naţionale, independenţei şi unităţii statului, integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.

 

Apărare nucleară/ radiologică. Ansamblul metodelor, planurilor şi procedurilor întrebuinţate în stabilirea şi executarea măsurilor defensive împotriva efectelor unui atac cu arma nucleară, radiologică sau accidentelor/avariilor la obiectivele de risc nuclear.

 

Apărare pregătită în grabă. Procedeu defensiv prin care forţele angajate în luptă îşi pun în aplicare, în volum redus, în timp scurt şi, de regulă, sub presiunea inamicului, elementele puterii de luptă.

 

Apărare pregătită în timp. Procedeu defensiv care permite forţelor angajate în luptă să-şi pună în aplicare în volum complet elementele puterii de luptă.

 

Apărarea strategică. Etapă (de regulă, iniţială) a războiului, definită ca atitudine adoptată de conducerea strategică a războiului, impusă sau premeditată, dar temporară şi planificată, în perioada de început ori de câte ori este cazul pe timpul desfăşurării războiului, un ansamblu de acţiuni, de natură, valoare şi intensitate diferită (inclusiv cele militare), în care vor fi angajate într-un efort unitar forţele şi mijloacele necesare, în vederea îndeplinirii unor scopuri politico-militare parţiale ale războiului.

 

Apărare teritorială. Parte componentă a apărării naţionale care cuprinde un ansamblu de măsuri şi acţiuni desfăşurate împotriva agresorului, pe întreg teritoriul naţional, de către forţe şi trupe teritoriale, independent sau împreună cu celelalte forţe armate, folosind forme şi procedee de acţiune specifice.

 

Apărare totală. Tip de ripostă, de amploare strategică, adoptată în scopul respingerii agresorului care acţionează, sau are posibilitatea să acţioneze, din majoritatea direcţiilor şi în toate mediile (aer, apă, terestru). Constă într-un ansamblu de măsuri, acţiuni şi activităţi specifice concepute şi organizate din timp de pace şi puse în practică la război, în toate domeniile vieţii şi activităţii sociale (politic, militar, economic, diplomatic, psihologic, de ordine publică, informaţional etc.) în care sunt angajate într-un efort unitar pe baza unui plan şi a unei concepţii unice toate resursele existente în societate, toate instituţiile publice şi populaţia, în contextul unor structuri organizatorice diferite.

 

Apărare zonală. Formă particulară a operaţiei de apărare care cuprinde un ansamblu de acţiuni desfăşurate într-o porţiune (zonă) din teritoriul naţional de către forţele din zona respectivă care acţionează întrunit, după o concepţie unitară, pentru respingerea ofensivei inamicului, nimicirea acestuia şi asigurarea controlului de lungă durată a zonei.

 

Aplicaţie (militară). Formă complexă de instruire a comandamentelor şi trupelor, care constă în rezolvarea practică a unor situaţii ipotetice de luptă. Se poate executa pe hartă sau în teren, şi în funcţie de participanţi şi scopurile urmărite poate fi: de nivel tactic, operativ sau strategic; cu acţiune simplă sau dublă; de comandament cu transmisiuni în teren; cu trupe, pe un eşalon (două, trei); cu sau fără trageri de luptă; de cooperare; demonstrativă; de mobilizare şi completare resurse; speciale; combinate; asistată de calculator etc., prin modelare-simulare. Se utilizează, în general, sub denumirea generică de ,,aplicaţie tactică”

 

Aplicaţie de mobilizare. Activitate de stat major specifică ce se organizează în scopul verificării viabilităţii planurilor de mobilizare şi a capacităţii comandamentelor de a conduce activităţile, antrenării participanţilor, experimentării sistemului de mobilizare în vigoare şi a unor noi metode şi procedee de completare (asigurare) a unităţilor cu resurse.

 

Aprovizionarea trupelor. Totalitatea activităţilor care se desfăşoară pentru stabilirea necesarului, cererea, primirea, evidenţa, depozitarea, conservarea, repartiţia şi distribuţia tehnicii, produselor şi materialelor.

 

Argument. Consimţământ, încuviinţare, aprobare (dipl.) acord internaţional între părţi, în scopul reglementării raporturilor juridice.

 

Arie protejată. O zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnată sau reglementată şi gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ale biosferei, monumente ale naturii şi altele.

 

Ariergardă. Element al dispozitivului de luptă pe timpul retragerii şi al deplasării dinspre front spre înapoi, având rolul de a face siguranţa trupelor care se retrag. Cuprinde, de regulă, subunităţi de infanterie, tancuri, artilerie şi artilerie antitanc, geniu, etc.

 

Aripa frontului. Grupare de forţe şi mijloace dispusă la unul din flancurile dispozitivului operativ şi destinată îndeplinirii unei misiuni, relativ independente, în cadrul concepţiei generale.

 

Armata. Componentă de bază a forţelor armate, care asigură coerenţa şi competenţa necesară efortului apărării armate a ţării, integrând într-o concepţie unitară acţiunile tuturor forţelor participante la apărarea armată a ţării.

 

Armament de artilerie. Totalitatea mijloacelor de foc neoperative, de calibre şi greutate mare, destinate executării tragerilor cu proiectile la distanţe apreciabile, pentru lovirea obiectivelor punctuale şi de suprafaţă. Armamentul de artilerie poate fi tractat, autopropulsat, samarizat şi aeropurtat. În funcţie de modul de executare a tragerilor (felul traiectoriei) armamentul de artilerie poate fi cu tragere indirectă (aruncătoare, obuziere, tunuri-obuziere, tunuri, lansatoare de proiectile reactive, rachete) şi cu tragere prin ochire directă (aruncătoare de grenade, tunuri, rachete antiblindate).

 

Armament de lovire cu înaltă precizie. Armament de lovire cu foc la mare distanţă prevăzut cu sisteme moderne de descoperire a obiectivelor, prelucrare automată a datelor necesare tragerii şi de dirijare a proiectilului, rachetei până la lovirea ţintei.

 

Armament neletal. Mijloace de acţiune asupra oamenilor şi tehnicii, create pe baza principiilor chimice, biologice, fizice etc., care îl fac pe inamic incapabil de luptă un anumit timp.

 

Arma biologică. Mijloc de luptă care are în compunere agenţi biologici, inclusiv purtători microbieni.

 

Armă cu aerosoli. Armă convenţională care foloseşte ca factor distructiv într-un mediu deschis a unor substanţe toxice sub formă de aerosoli rezultate în urma exploziei unui vector purtător.

 

Armă cu implozie. Dispozitiv în care o cantitate de material fisionabil (mai mică decât masa critică) îşi micşorează brusc volumul, provocând astfel o densitate supracritică ce va constitui cauza declanşării unei explozii nucleare.

 

Armă cu plasmă. Sistem ce se bazează pe energia direcţionată de către componentele situate pe pământ ale armei propriu-zise (generatoare de microunde sau de optico-laser, antene şi alte sisteme) focalizată (concentrată) către traiectoria de zbor predeterminată, în spaţiul din atmosferă, din faţa ţintei (rachetă, avion etc.), cu rolul de a ioniza zona şi a dezorganiza aerodinamica ţintei, fiind distrusă de enorma presiune aerodinamică.

 

Arme de distrugere în masă (ADM). Arme care sunt capabile de mari distrugeri şi/sau sunt folosite în aşa fel încât să producă un număr mare de pierderi în personal. Armele de distrugere în masă sunt: nucleară, chimică, biologică şi radiologică, dar exclud mijloace de transport, lansare/tragere, acolo unde acestea se constituie în competenţe individualizate.

 

Arme întrunite (interarme). Mai multe categorii de forţe armate şi genuri de armă cuprinse în cadrul aceleiaşi structuri militare.

 

Armă termonucleară. Armă nucleară a cărei funcţionare se bazează pe reacţia de fusiune a nucleelor uşoare (izotopi de hidrogen).

 

Armistiţiu. Acord pentru suspendarea operaţiilor militare, între beligeranţi continuând să existe starea de război. El are o durată determinată sau nedeterminată, în acest din urmă caz, unul dintre beligeranţi poate relua oricând ostilităţile, cu condiţia de a-l avertiza la timp pe adversar. Violarea gravă a armistiţiului de către unul dintre beligeranţi îi conferă celuilalt dreptul de a denunţa înţelegerea realizată şi a relua ostilităţile.

 

Arsenal. Întreprindere specializată în repararea şi fabricarea mijloacelor de luptă sau a unor părţi ale lor, fiind specializat pe genuri de arme (arsenal de artilerie, de aviaţie, de geniu, de marină etc.).

 

Arta militară (sinonim arta războiului). Componentă a ştiinţei militare care are ca obiect de studiu teoria şi practica organizării şi conducerii luptei armate, a războiului în ansamblu. Studiază experienţa luptei armate elaborând principii, reguli, norme, procedee şi metode de pregătire şi ducere a acţiunilor militare în timp de război.

 

Arta operativă. Parte componentă a artei militare care cuprinde teoria şi practica organizării, pregătirii şi desfăşurării operaţiilor marilor unităţi operative din trupele de uscat, ale aviaţiei şi apărării antiaeriene precum şi ale marinei militare, duse de sine stătător sau întrunit, pe baza legilor ştiinţei militare şi corespunzător capabilităţilor operaţionale ale structurilor participante. Arta operativă a apărut şi s-a dezvoltat ca domeniu intermediar între strategie şi tactică, în condiţiile creşterii amplorii acţiunilor militare în timp şi spaţiu.

 

Artilerie. Principalul gen de armă de sprijin a forţelor luptătoare, caracterizată prin putere mare de lovire prin foc la distanţe mari, capacitate sporită de manevră şi de deschidere a focului în timp scurt, prin surprindere, indiferent de timp, anotimp şi stare a vremii.

 

Artilerie antitanc. Totalitatea armelor de foc special construite pentru a distruge mijloacele blindate ale inamicului şi îndeosebi tancurile acestuia.

 

Artilerie autopropulsată. Artileria instalată pe maşini de luptă care îi permit autonomie în deplasare şi manevră.

 

Artilerie de însoţire. Artileria care acţionează pe timpul atacului permanent şi nemijlocit în cadrul dispozitivului de luptă al subunităţilor luptătoare din cadrul Forţelor de Angajare Imediată, în scopul asigurării acţiunilor de luptă cu foc eficace şi oportun.

 

Artilerie de întărire. Artileria repartizată de către eşalonul superior unităţilor (subunităţilor) luptătoare (infanterie, tancuri, vânători de munte) şi pusă sub comanda acestora. Execută misiuni de foc ordonate de acestea, fiind în măsură să îndeplinească şi misiuni în folosul eşalonului superior, pe baza ordinului acestuia sau pe baza unui plan întocmit din timp.

 

Artilerie de munte. Artilerie special fabricată pentru a fi transportată (tractată sau samarizată) pentru a executa misiuni de foc în teren muntos-împădurit.

 

Artilerie de participare. Artileria destinată să execute misiuni de foc temporar şi într-un spaţiu limitat în folosul unei mari unităţi (unităţi), fără a fi subordonată nemijlocit acesteia.

 

Artilerie de sprijin. Artileria destinată de eşalonul superior pentru sprijinul acţiunilor de luptă ale unei mari unităţi (subunităţi), fără a i-o subordona. Execută misiuni de foc date, atât de comandantul unităţii (subunităţii) sprijinite, cât şi de comandantul eşalonului superior.

 

Artilerie de sprijin direct (nemijlocit). Artileria a cărei misiune principală constă în executarea misiunilor de foc în folosul marilor unităţi (unităţilor) din care face parte organic sau este subordonată temporar.

 

Artilerie de sprijin general. Artileria care execută cu prioritate misiunile ordonate de comandantul marii unităţi/unităţii din care face parte organic sau îi este dată ca întărire. La cerere, execută foc şi în sprijinul elementelor de dispozitiv subordonate marilor unităţi (unităţilor).

 

Artilerie terestră. Categorie de artilerie aflată în structura organizatorică a Trupelor de uscat, destinată lovirii cu foc a obiectivelor terestre.

 

Asanare pirotehnică. Ansamblul de lucrări (operaţiuni) executate pentru înlăturarea (distrugerea) muniţiei periculose, neexplodate sau nefuncţionate si dezafectarea terenului de aceste muniţii rămase în urma desfăşurării unor acţiuni de luptă sau tragerilor.

 

Ascultare. Procedeu de cercetare care constă în interceptarea (ascultarea) fără aparatură specială, din locuri favorabile, a unor acţiuni ale inamicului (discuţii, comenzi, ordine, rapoarte, zgomote etc.), pe baza cărora se deduc activităţile şi intenţiile acestuia.

 

Ascunderea dispozitivelor. Totalitatea acţiunilor desfăşurate şi măsurilor adoptate pentru a împiedica inamicul să descopere manevrele executate în vederea realizării dispozitivelor de luptă, direcţiile sau raioanele în care sunt concentrate majoritatea forţelor şi mijloacelor.

 

Asediu. Procedeu de cucerire a obiectivelor fortificate, care constă în încercuirea, blocarea lor şi executarea de atacuri.

 

Asigurarea acţiunilor şi protecţia trupelor. Ansamblul de măsuri şi acţiuni desfăşurate continuu şi într-o concepţie unitară, de către toate forţele participante şi la toate eşaloanele, destinate obţinerii datelor necesare şi creării condiţiilor de securitate a personalului, tehnicii şi sistemelor împotriva acţiunilor agresorului şi a altor factori perturbatori, executate în scopul menţinerii capacităţii de luptă a trupelor şi îndeplinirii misiunilor primite.

 

Asigurarea capacităţii de supravieţuire. Ansamblul de măsuri şi acţiuni ce vizează apărarea şi refacerea forţelor pe bazele lor de dislocare (dispunere).

 

Asigurarea căilor de comunicaţie. Totalitatea activităţilor care cuprind: alegerea, recunoaşterea şi pregătirea căilor rutiere, feroviare, aeriene şi navale; repararea, restabilirea, întreţinerea şi menţinerea în stare de viabilitate a acestora, a lucrărilor de artă, aerodromurilor şi instalaţiilor portuare; organizarea şi desfăşurarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei; cercetarea de radiaţie, chimică şi biologică de pe căile de comunicaţie; paza şi apărarea lucrărilor de artă de pe căile de comunicaţie.

 

Asigurarea de luptă. Totalitatea măsurilor ce se iau în scopul de a menţine capacitatea de luptă a trupelor, de a le da posibilitatea să intre la timp şi în mod organizat în luptă şi să-şi desfăşoare cu succes acţiunile în orice situaţie, ferite de atacul prin surprindere al inamicului.

 

Asigurarea materială. Totalitatea măsurilor şi activităţilor organizate, planificate şi desfăşurate într-o concepţie unitară, în scopul stabilirii necesarului cererii, achiziţiei, aprovizionării, repartiţiei şi distribuţiei materialelor de toate felurile, în vederea desfăşurării cu succes a acţiunilor de luptă. Se realizează pe clase de produse şi feluri de materiale şi cuprinde: asigurarea cu materiale de intendenţă; asigurarea cu carburanţi şi lubrifianţi; asigurarea cu armament, muniţii şi alte materiale de înzestrare artileristică; asigurarea cu materiale pentru tancuri, transportoare amfibii blindate şi autotractoare; asigurarea cu materiale de geniu; asigurarea cu materiale chimice; asigurarea cu materiale de transmisiuni; asigurarea cu materiale sanitare şi farmaceutice; asigurarea cu hărţi şi materiale topografice; asigurarea cu materiale de cultură şi asigurarea cu tehnică de calcul.

 

Asigurarea mobilizării şi protecţia trupelor. Ansamblu de măsuri ce se iau pentru protecţia personalului, tehnicii militare şi materialelor împotriva acţiunilor executate prin surprindere de către agresor, precum şi pentru crearea condiţiilor favorabile realizării dispozitivului de mobilizare şi desfăşurării activităţilor în cadrul acestuia, în deplină ordine şi la termenele stabilite.

 

Asistenţă naţională. Asistenţa militară sau civilă acordată de către o forţă străină unei naţiuni prin intervenţia pe teritoriul ţării respective, pe timp de pace, în situaţii de criză sau război, în baza unor acorduri încheiate pe bază de reciprocitate.

 

Asistenţă umanitară. a. Acţiunile desfăşurate pentru a ameliora sau a reduce rezultatele unor dezastre naturale sau provocate de om, epidemii, foamete sau alte situaţii care prezintă o ameninţare serioasă la adresa vieţii sau pot provoca pierderea ori deterioarerea gravă a proprietăţii. De obicei este limitată, ca scop şi durată. Funcţie de durată şi scop, aceste acţiuni pot fi transformate în programe. b. Măsuri de protecţie întreprinse în timp de conflict armat faţă de răniţi, bolnavi, naufragiaţi de război şi populaţia civilă din teritoriile ocupate, precum şi faţă de personalul sanitar, inclusiv ajutoarele care li se dau, cu acordul părţilor din conflict, care se desfăşoară prin intermediul autorităţilor centrale ale statelor sau prin societăţile naţionale de Cruce Roşie.

 

Atac aer-sol. Acţiune de lovire a obiectivelor dispuse pe pământ sau la suprafaţa apei folosind tehnica de luptă de pe aeronave.

 

Atac chimic întreţinut. Atac chimic folosit pentru creşterea concentraţiei dorite într-o perioadă de timp prelungită. În mod normal este folosit împotriva trupelor care nu dispun de protecţie.

 

Atac chimic surpriză. Dispersare chimică care produce asupra obiectivului o concentraţie chimică suficientă pentru a determina pierderi înainte ca trupele să-şi poată pune masca sau să se protejeze.

 

Atac electronic. Componenta războiului electronic care cuprinde ansamblul acţiunilor în care energia electromagnetică este utilizată pentru degradarea, neutralizarea sau distrugerea capabilităţilor de luptă ale inamicului.

 

Atac N.B.C. Întrebuinţarea muniţiilor N.B.C. cu mijloace convenţionale (artilerie, aviaţie, rachete) sau neconvenţionale (teroriste).

 

Atacul sol-aer. Acţiune de combatere sau nimicire a mijoacelor aeriene de atac ale inamicului aflate în zbor, folosind armamentul antiaerian.

 

Atitudine defensivă. Comportament adoptat într-o confruntare militară, în funcţie de capacitatea operativă a trupelor, situaţiilor şi condiţiilor în care are loc angajarea forţelor şi mijloacelor pentru respingerea, oprirea sau întârzierea agresorului în scopul menţinerii fâşiei (zonei) sau obiectivului încredinţat.

 

Ataşat al apărării. Ofiţer din cadrul ministerului apărării unui stat căruia i se conferă rang diplomatic de consilier al şefului misiunii diplomatice şi este acreditat ca ataşat al apărării pe lângă ministerul apărării din ţara de acreditare. În ţara unde este trimis un singur ofiţer, acesta este acreditat nu numai ca ataşat al apărării, ci şi pentru forţele terestre, navale şi aeriene.

 

Ataşat militar. Ofiţer din cadrul ministerului apărării a unui stat căruia i se conferă rang diplomatic de consilier al şefului misiunii diplomatice şi este acreditat ca reprezentant militar pentru trupele de uscat din ţara de acreditare. În ţara unde este trimis un singur ataşat militar, acesta este acreditat atât pentru marină cât şi pentru aviaţie.

 

Audit intern. Activitate organizată independent în structura unei instituţii publice şi în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiilor publice şi utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient şi pentru a raporta constatările făcute, slăbiciunile identificate şi măsurile propuse de corectare a deficienţelor şi de ameliorare a performanţelor sistemului de control intern.

 

Autarhie. Politica de izolare a unui stat care îşi satisface nevoile economice prin propriile puteri, fără import sau ajutor străin.

 

Autentificare. a. Tehnica cripto-grafică de verificare a unei identităţi asumate (a emiţătorului). b. Mecanism de protecţie prin care se asigură autenticitatea emiţătorului sau receptorului unui mesaj.

 

Autodeterminare. Principiu al drepturilor popoarelor, potrivit căruia orice naţiune are dreptul fundamental de a-şi alege singură propriul destin, statutul politic, calea de dezvoltare economică, socială, culturală, adică dreptul naţiunilor de a dispune de ele însele fără imixtiuni din afară.

 

Autoevaluare. Activitate specifică desfăşurată de conducătorii de organizaţii (colective) periodic, la termene stabilite sau ori de câte ori este nevoie, pe baza unor criterii sau indicatori stabiliţi de regulă în instrucţiunile de control, prin care aceştia determină nivelul de stare existent în propriile structuri, sesizează disfuncţiile şi, pe baza analizelor, corectează propriile decizii sau acţiuni întreprinse anterior.

 

Automatizarea conducerii trupelor. Introducerea şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în activităţile decizionale, informaţionale şi operaţionale în scopul creşterii eficacităţii conducerii structurilor militare în timp de pace, în situaţii de criză şi la război.

 

Autonomie şi flexibilitate operaţională. Capacitatea şi disponibilitatea marii unităţi şi unităţii de a da riposta optimă oricărui tip de agresiune, prin mărirea libertăţii de acţiune în desfăşurarea luptei armate şi sporirea eficienţei funcţionale în procesul de conducere.

 

Autoritate asumată legal. Dreptul de a da ordine, pe care un militar şi-l asumă potrivit actelor normative în vigoare, ierarhizării gradelor, funcţiilor şi a competenţelor în domeniu.

 

Autoritate civilă. Reprezentant al puterii de stat care are dreptul şi este împuternicit în acest sens să emită şi să pună în aplicare reglementările care se referă la raporturile juridice dintre cetăţeni, precum şi la raporturile economice ale acestora cu organele, organizaţiile şi instituţiile statului.

 

Autoritate coordonatoare. Autoritatea acordată unui comandant sau unei persoane de a coordona funcţiuni sau activităţi specifice care presupun utilizarea a două sau mai multe forţe/comandamente ori a două sau mai multe forţe ale aceluiaşi serviciu.

 

Autoritate publică. Putere, drept, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii, de a emite acte oficiale sau de a impune cuiva ascultare în domeniul public.

 

Avangardă. Element de dispozitiv pe timpul executării marşului, destinat să facă siguranţa forţelor principale aflate în mişcare. Se deplasează în faţa forţelor principale.

 

Avanpost. Element de dispozitiv al apărării, dispus în faţa limitei dinainte a acesteia, având ca misiune să oblige inamicul să se desfăşoare prematur şi să-i producă pierderi, să-l obosească sau să prevină un atac inamic prin surprindere asupra trupelor proprii.

 

Ax de aprovizionare şi evacuare. Itinerar stabilit în fâşia de acţiune a trupelor, pe care se organizează aprovizionarea şi evacuarea tehnicii defecte/deteriorate, materialelor excedentare etc.

 

Ax de transmisiuni. Totalitatea liniilor de transmisiuni realizate în lungul axului de deplasare a punctului de comandă, prin care se asigură, pe timpul evoluţiei luptei, legăturile necesare conducerii şi cooperării elementelor de dispozitiv.

 

Azimut astronomic. Unghi format de planul meridianului astronomic al locului cu planul vertical definit de verticala locului şi planul vizat. Se măsoară de la sud în sensul dreapta-sus, stânga-jos.

 

Azimut geografic. Unghiul format, în plan orizontal, între direcţia nordului geografic şi direcţia punctului ce prezintă interes.

 

Azimut magnetic. Unghiul format, în plan orizontal, de direcţia nordului magnetic şi direcţia punctului ce prezintă interes.

 

B

 

Balistică. Ramură a mecanicii teoretice care studiază mişcarea unui corp greu aruncat sub un unghi faţă de orizontală, mişcare ce este determinată de: impulsul iniţial, atracţia pământului şi rezistenţa opusă de mediul în care se deplasează corpul. În mod deosebit, studiază mişcarea rachetelor, bombelor şi proiectilelor, atât în interiorul gurilor de foc, cât şi în spaţiul dintre gura de foc şi ţintă. Se împarte în balistică interioară şi exterioară.

 

Baraj. a. Obstacol artificial sau natural destinat să îngreuneze mişcarea şi manevra trupelor, favorizând acele acţiuni care se desfăşoară cu scopul de a apăra sau menţine anumite obiective, aliniamente sau raioane, de a acoperi flancurile şi a zădărnici intervenţia desantului aerian. b. Lucrare genistică executată pentru a îngreuna acţiunile de luptă ale adversarului, favorizând nimicirea cu foc a acestuia, asigurarea aliniamentelor de contraatac (contra-lovitură), acoperirea flancurilor şi intervalelor. Barajele genistice sunt supravegheate cu foc de artilerie.

 

Baraj antidesant. Baraj de mine marine şi genistice şi diferite obstacole plantate pe plajă şi în apă cu scopul de a întări şi mări stabilitatea apărării litoralului maritim.

 

Baraj antitanc. Un sistem de obstacole explozive şi neexplozive combinat cu un sistem de foc antitanc organizat şi realizat pe direcţiile de acţiune masată ale blindatelor adversarului.

 

Baraj antiinfanterie. Baraj destinat a îngreuna acţiunile infanteriei adversarului fiind constituit, de regulă, din mine, abatize, reţele de sârmă.

 

Baraj de distrugere. Ansamblul de construcţii sau obiective (drumuri, poduri, diguri, căi ferate, etc.) pregătite pentru distrugere şi situate pe direcţiile de înaintare a adversarului sau în raioanele unde acesta urmează să acţioneze.

 

Baraj de mine. Ansamblu alcătuit din unul sau mai multe câmpuri de mine antiblindate, antiinfanterie sau împotriva navelor, dispuse în teren sau în apă, pe direcţiile de înaintare a adversarului.

 

Baraj exploziv. Baraj realizat prin folosirea unor mijloace de luptă al căror efect distructiv se bazează pe acţiunea unor substanţe explozive.

 

Baraj general. Fâşia de teren din faţa unei poziţii de apărare în care se execută foc cu toate categoriile de armament.

 

Baraj neexploziv. Baraj constituit din obstacole naturale sau artificiale şi care prin prezenţa lor creează obstacole pentru adversar. Acest tip de baraje cuprinde: şanţuri, excarpe, baricade, bariere, abatize, reţele de sârmă, colţi şi capcane antitanc etc.

 

Barcă de asalt. Ambarcaţiune mică din lemn, metal, cauciuc sau mase plastice, cu autopropulsie, destinată folosirii de către trupe pentru forţarea cursurilor de apă ori transportul desantului fluvial.

 

Barem. Act normativ specific care stabileşte minimul de rezultate necesare a fi obţinute, pentru a trece la un nivel superior de pregătire, în scopul atingerii standardului stabilit, pentru o anumită structură, perioadă de pregătire, misiune, acţiune, activitate, persoană, funcţie şi post de lucru.

 

Bază juridică. a. Un ansamblu de norme ce reglementează comportamentul indivizilor în societate, precum şi raporturile între grupurile umane (grupuri profesionale, asociaţii, grupuri de interese, state etc.). b.Totalitatea normelor juridice aplicabile într-un stat anume sau la nivelul comunităţii internaţionale, la un moment dat.

 

Bătălie. a. Ansamblu de acţiuni militare desfăşurate de gruparea principală de forţe a unui eşalon strategic sau operativ, simultan sau (şi) succesiv, într-o concepţie unitară şi pe un spaţiu limitat. b. Confruntare cu rol decisiv, din cadrul operaţiei, prin care se asigură obţinerea succesului în îndeplinirea obiectivului (scopului) urmărit prin operaţie.

 

Bătălie aeroterestră. Concept operaţional ce desemnează totalitatea acţiunilor militare integrate ale trupelor de uscat şi aviaţiei, planificate a se desfăşura sincronizat pe întreaga adâncime tactică şi operativă a teatrului de acţiuni militare.

 

Bătălie de uzură. Totalitatea acţiunilor militare desfăşurate într-o concepţie unitară, în condiţii de inferioritate numerică, cu scopul de a produce pierderi adversarului, a-l împiedica să-şi realizeze intenţiile şi a-l aduce în situaţia de a angaja obligat bătălia decisivă, în condiţii nefavorabile pentru el.

 

Baza aeriană. Suprafaţă de teren care dispune de toate facilităţile necesare unei unităţi de aviaţie pentru ducerea acţiunilor de luptă, desfăşurarea activităţilor specifice şi cazarea personalului şi în unele cazuri, a familiilor acestuia.

 

Bază de atac. Fâşie de teren amenajată genistic şi ocupată de unităţi (mari unităţi) care urmează să treacă la ofensivă din contact nemijlocit. Cuprinde, de regulă, sisteme de tranşee şi şanţuri de comunicaţii, raioane de dispunere pentru forţele de angajare ulterioară (rezerva), raioanele poziţiilor de tragere ale artileriei şi ale altor mijloace de foc, lucrări genistice pentru punctele de comandă şi formaţiunile de logistică, drumuri pentru deplasarea trupelor, pentru aprovizionare şi evacuări.

 

Baza de calcul. Documentul ce se elaborează de către fiecare unitate organ de mobilizare, separat pentru ea însăşi şi pentru fiecare unitate sarcină de mobilizare, pe baza căruia se determină totalul necesar de completat cu resurse umane, precum şi necesarul de rechiziţionat şi asigurat pentru diferite materiale şi categorii de tehnică.

 

Baza de cercetare. Loc ascuns în care se dispun explozivul, tehnica de luptă, alimentele, medicamentele şi materialele care nu sunt necesare a fi purtate permanent de către cercetaşi, constituind depozitul secret al acestora.

 

Bază de date. Colecţie structurată de date dintr-unul sau mai multe domenii de aplicaţie, în scopul de a le face accesibile în permanenţă prin ansamblul programe-utilizator.

 

Bază de goniometrare. Distanţa dintre două puncte de goniometrare radio. Se stabileşte astfel încât să fie egală cu cel puţin jumătate din adâncimea la care este necesar să se obţină date prin goniometrare.

 

Bază de reparaţii. Unitate destinată pentru executarea reparaţiilor medii şi capitale la tehnica de luptă, pe timp de pace. Baza de reparaţii poate cuprinde secţii pentru repararea autovehiculelor, tancurilor, tehnicii de transmisiuni etc.

 

Baza înaintată. Bază aflată în teatrul de acţiuni militare sau în apropierea acestuia, a cărei misiune este sprijinirea operaţiunilor militare.

 

Bază logistică. Mare unitate de logistică, din organica marilor unităţi operative (strategice), destinată pentru asigurarea trupelor cu toate felurile de materiale. Are în compunerea sa formaţiuni de aprovizionare (depozite) pentru toate felurile de materiale, unităţi de transport auto şi subunităţi de asigurare (de deservire, lucru, pază şi apărare, de transmisiuni, de geniu, de protecţie antichimică etc.). Este înzestrată cu tehnică şi utilaje de resort, mijloace de transport auto şi stocuri de materiale.

 

Bază militară. a. Loc unde sunt concentrate (dispuse) grupările sau structurile militare, materialele şi instalaţiile necesare declanşării unei anumite activităţi sau acţiuni militare. b. Formaţiune logistică constituită din depozite pentru toate categoriile de materiale necesare nevoilor de trai şi de luptă ale trupelor, unităţi şi subunităţi de deservire şi de transport. Este dotată cu stocuri de materiale, tehnică şi sisteme moderne pentru depozitarea şi păstrarea acestora pe o perioadă mare de timp. În condiţii de campanie este o sursă de aprovizionare pentru marile unităţi tactice angajate în luptă.

 

Birou de presă. Structură organizatorică de relaţii publice specializată în comunicarea cu mass-media. Activitatea biroului de presă constă în realizarea revistei de presă, în organizarea conferinţelor de presă, în redactarea comunicatelor de presă, a buletinelor etc.

 

Beligerant. Stat, armată care se află în stare de război.

 

Bloc militar agresiv. Alianţă cu caracter militar încheiată între două sau mai multe state, cu scopul de a declanşa un război împotriva altui stat sau grup de state.

 

Bloc militar. Alianţă militară a unui grup de state realizată în vederea apărării sau promovării unor interese comune în planul relaţiilor internaţionale.

 

Blocadă. Acţiune desfăşurată de anumite forţe pentru întreruperea căilor de legătură maritime, terestre, aeriene, fluviale, a fluxurilor vitale de surse energetice, materii prime şi materiale strategice, necesare desfăşurării normale a activităţilor obiectivelor economice de importanţă vitală.

 

Breşă. Termen general desemnând o spărtură produsă într-un obstacol, pe o anumită adâncime, care permite pătrunderea (trecerea) în (prin) aceasta, a trupelor . Se realizează într-un câmp de mine, într-un aliniament fortificat sau peretele unei fortificaţii, într-un obstacol folosit de adversar.

 

Brizanţă. Capacitatea explozivului de a distruge mediul înconjurător pe baza presiunii de detonaţie.

 

Bruiajul electronic. a. Componenta atacului electronic ce cuprinde totalitatea acţiunilor non-letale de război electronic bazate pe utilizarea radiaţiei sau reflexiei intenţionate a energiei electromagnetice, în scopul de a îngreuna sau neutraliza funcţionarea sistemelor electronice ale inamicului. b. Totalitatea oscilaţiilor. electromagnetice, radiaţii/emisii/semnale/ reflexii care îngreunează până la a face imposibilă recepţia semnalelor sau separarea informaţiilor utile din acestea de către mijloacele electronice, în scopul diminuării posibilităţilor inamicului de a întrebuinţa mijloacele electronice şi a armamentului dirijat. Se clasifică avându-se în vedere diferiţi factori ca: natura sursei (originea), modul de formare, efectul, structura (parametrii speciali şi temporari), directivitatea undelor electromagnetice etc.

 

Bugetul de stat. Balanţă care cuprinde veniturile şi cheltuielile statului, fiecare dintre acestea fiind detaliate pe capitole, respectiv pe sume de venituri şi obiective de cheltuieli, pe o perioadă dată, de obicei un an.

 

C

 

C. Indicativ folosit pentru stabilirea şi indicarea momentului începerii unei acţiuni militare şi reprezintă luna, ziua, ora şi minutul în care forţele şi mijloacele participante la o acţiune trebuie să atingă un anumit aliniament sau punct iniţial, de pe care se declanşează acţiunea. Indicativul "C" a înlocuit pe cel reprezentat de "H". (în expresie "Ora C" ).

 

Cadouri simbolice. Obiecte cu imagini sau simboluri militare (insigne, fanioane, embleme, însemne), obiecte de artizanat, machete, albume, compact discuri, casete audio şi video, monografii, pliante, ilustrate, fotografii etc., care se acordă străinilor de către personalul Ministerului Apărării Naţionale, în limita valorică stabilită prin actele normative în vigoare, ori se primesc din partea străinilor.

 

Cadre militare. Cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer sau de subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege. În funcţie de criteriul de grupare, distingem, între arme sau servicii, clasificări ale cadrelor militare în raport cu profilul pregătirii lor profesionale, cuprinzând una sau mai multe specialităţi militare înrudite (infanterie, logistică etc.).

 

Calcul tactic. Operaţie efectuată de comandamentul unităţii militare şi destinată fundamentării deciziei sau alegerii variantei optime şi aprecierii normelor ce trebuie adoptate în funcţie de amploarea acţiunilor militare.

 

Cale de comunicaţie. Elementul de bază, purtător, mediul care serveşte la deplasarea dintr-un punct în altul a oamenilor, produselor şi/sau materialelor, constituind suportul pe care circulă vehicule (feroviar, rutier, naval, aerian etc.).

 

Cale de acces. Itinerar (direcţie) de deplasare, amenajat special sau marcat în teren (pe hartă), folosit de trupele aflate într-un dispozitiv de marş sau premergător de luptă, pentru intrarea (ajungerea) la un obiectiv ori într-un raion.

 

Cale de legătură. Totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor de transmisiuni destinate transmiterii informaţiilor dintre doi corespondenţi. Se compune dintr-o linie de transmisiuni şi aparatura finală (telefon, teleimprimator etc.). Poate fi teleinformatică, de telecomandă şi de telesemnalizare. Se realizează prin legătură directă sau pe cale ocolitoare, atunci când este folosit un corespondent (staţie) intermediar (ă).

 

Cale de rulare (circulaţie). Pistă special pregătită sau balizată pe un aerodrom şi utilizată pentru rulajul sau deplasarea aeronavelor.

 

Cale pentru transmiteri de date. Direcţie (canal) de legătură prin care se transmit informaţii numerice sau alfanumerice sub formă discretă. Datele au în atenţie sistemul de conducere automatizată a trupelor şi tehnicii de luptă sau mijloacelor electronice de calcul.

 

Camera de luptă. Compartiment interior al maşinilor de luptă blindate în care este montat armamentul, aparatura de observare şi în care îşi desfăşoară activitatea servanţii maşinii, mai puţin mecanicul conductor.

 

Campanie. Totalitatea operaţiunilor strategice desfăşurate într-o concepţie unitară de forţele armate ale unui stat sau o parte din acestea într-o perioadă de timp determinată de realizarea unor scopuri strategice şi pe un anumit teritoriu ori zonă.

 

Campanie militară. Totalitatea operaţiilor şi luptelor grupărilor de forţe desfăşurate într-o perioadă de timp caracteristică (an, anotimp) sau într-o zonă geografică distinctă, pe baza unei concepţii unitare, în vederea îndeplinirii unor obiective strategice.

 

Camuflare. Totalitatea acţiunilor şi misiunilor desfăşurate de trupe în scopul ascunderii de observarea inamicului a unui obiectiv urmărit de acesta.

 

Canal de comunicaţie. Ansamblu tehnic format din linia de comunicaţie şi aparatura terminală prin care se realizează o comunicare între doi corespondenţi.

 

Candidat pentru cariera militară. Persoana care optează pentru profesia de cadru militar, fiind recrutată şi selecţionată prin filiera directă sau indirectă pentru a urma cursurile unei instituţii militare de învăţământ.

 

Cap compas. Unghi măsurat în sensul de mişcare al acelor de ceasornic, între direcţia nordului compas şi direcţia axei longitudinale a aeronavei sau navei.

 

Cap de căutare. Componentă a rachetelor (torpilelor) destinată căutării şi descoperirii obiectivelor vizate. Este montat în partea anterioară a rachetei (torpilei) şi asigură îndreptarea (dirijarea) acesteia spre obiectiv, folosind unul sau mai multe câmpuri fizice ale ţintei.

 

Cap de pod. Porţiune de teren, de regulă pe malul dinspre inamic al unei ape, cucerită şi menţinută de trupele care au forţat cursul de apă (au debarcat) şi care se constituie ca bază de dezvoltare a ofensivei sau ca rezistenţă temporară, permiţând organizarea apărării, în afara contactului cu inamicul, pe malul propriu. Limita dinainte a capului de pod se sprijină cu extremităţile pe cursul de apă, având forma unui arc de cerc. Se realizează: în urma forţării cursurilor de apă, pe timpul debarcării pe litoral, desfăşurării acţiunilor de luptă în munţi (la intrarea şi ieşirea din zona muntoasă sau cucerirea unei creste) şi pe timpul ducerii luptei de apărare.

 

Capabilitate. a. Abilitatea de a executa o misiune anume conform unui plan (capabilitatea poate fi însoţită sau nu de intenţie). b. Însuşirea ce conferă posibilitatea (aptitudinea) cuiva de a face ceva, în raport cu situaţiile şi condiţiile în care este transpus. Termenul poate fi asociat celui de "capabil".

 

Capacitare. A pune pe cineva în situaţia de a îndeplini o acţiune; a face aptă o persoană pentru a îndeplini o activitate.

 

Capacitate de apărare a ţării. a. Starea potenţială de existenţă într-un anumit moment, a unui stadiu şi nivel de pregătire a ţării, în vederea respingerii unei agresiuni armate. Cuprinde resursele economico-materiale, ştiinţifico-tehnice, umane, social-politice, moral-spirituale şi valoarea de ripostă a forţelor armate. b. Totalitatea posibilităţilor economice, umane, tehnico-ştiinţifice, moral-politice, militare şi de altă natură de care dispune statul pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale fundamentale şi prin mobilizarea şi utilizarea cărora se realizează forţa necesară şi capabilă să dea o ripostă hotărâtă oricărui agresor.

 

Capacitate de conducere. a. Capabilitatea de a organiza şi coordona permanent de către comandanţi şi statele majore, a întregii activităţi a marilor unităţi strategice, operative, tactice şi a unităţilor independente în vederea direcţionării eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunilor stabilite precum şi în organizarea şi realizarea asigurării multilaterale a acţiunilor. b. Gradul de organizare şi coordonare permanentă de către comandanţi şi statele majore, a întregii activităţi a marilor unităţi operative, tactice şi a unităţilor independente în îndreptarea eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunilor stabilite, precum şi în organizarea şi realizarea asigurării multilaterale a acţiunilor.

 

Capacitate de instrucţie. Ansamblul cunoştinţelor, abilităţilor, însuşirilor psihice şi comportamentelor necesare agentului misiunii militare pentru realizarea unor acţiuni determinate. Este subsumată funcţional, competenţei.

 

Capacitate de luptă. Capacitatea operaţională a unităţii (subunităţii) luptătoare, respectiv posibilităţile acesteia de a declanşa şi desfăşura acţiuni de luptă în conformitate cu scopul pentru care a fost creată. Capacitate de manevră. Gradul de mobilitate al unei structuri militare sau al unui element de dispozitiv, care îi permite mişcarea rapidă pe câmpul de luptă, astfel încât, să ajungă în timp operaţional pe aliniamentul de declanşare a unei acţiuni.

 

Capacitate de mobilizare. Totalitatea capacităţilor de comunicaţii, mijloacelor de transport şi de altă natură, pregătite încă din timp de pace să facă faţă nevoilor crescute după decretarea mobilizării, precum şi în perioada iniţială a războiului, ţinând cont de distrugerile probabile foarte mari ce pot avea loc la începutul unei confruntări militare.

 

Capacitate de ripostă. Posibilitatea de a acţiona cu rezultate foarte bune în lupta armată.

 

Capacitate de supravieţuire. Capacitatea unui sistem şi a echipajului de a evita sau a rezista unui mediu ostil creat, fără a suferi o reducere a capacităţii sale care să-l împiedice să-şi îndeplinească misiunea specifică.

 

Capacitate de trecere. Posibilitatea de a realiza trecerea forţelor şi mijloacelor peste un obstacol, de regulă un curs de apă ce materializează numărul maxim de persoane sau cantitatea maximă de materiale ce pot fi trecute de un mijloc oarecare într-o unitate de timp.

 

Capacitate defensivă. Capacitatea permanentă de reacţie, eficientă şi adecvată a forţelor armate, la riscurile existente probabile din mediu de securitate.

 

Capacitate militară. Starea potenţială de care poate dispune statul la un moment dat, din punct de vedere militar, referitor la aspectele privind dotarea, organizarea, echiparea, factorul uman şi gradul de pregătire, pentru executarea unei riposte armate (acţiuni militare).

 

Capacitate militară adecvată. Starea potenţială de care poate dispune statul la un moment dat, din punct de vedere militar, referitor la aspectele privind dotarea, organizarea, echiparea, factorul uman şi gradul de pregătire, pentru executarea unei riposte armate (acţiuni militare), cerinţele fiind asigurate la un nivel minim dar care să permită aceasta.

 

Capacitate militară necesară. Starea potenţială de care trebuie să dispună statul la un moment dat, din punct de vedere militar, referitor la aspectele privind dotarea, organizarea, echiparea, factorul uman şi gradul de pregătire, pentru executarea unei riposte armate (acţiuni militare), cerinţele fiind asigurate conform necesităţilor, la nivel maxim.

 

Capacitate operaţională. a. Posibilitatea unităţii (unei structuri militare) de a desfăşura acţiuni militare în conformitate cu scopul pentru care a fost creată. b. Starea organizatorică sau acţională a unei unităţi militare, asigurată din timp de pace sau crescută în urma aplicării unor ordine sau indicative operative stabilite din timp în planuri specifice.

 

Capacitate persuasivă. Capacitate a unei persoane de a influenţa alte persoane să-şi însuşească un punct de vedere, o atitudine, un mijloc de acţiune, un scop sau chiar o anumită reacţie afectivă în raport cu o situaţie de mediu prin folosirea mijloacelor de convingere verbale sau scrise, prin informaţii reale sau false.

 

Capacitate profesională. Ansamblul aptitudinilor, cunoştinţelor şi deprinderilor necesare unei persoane pentru îndeplinirea unei anumite sarcini de muncă.

 

Capacităţi speciale. Posibilităţile unei unităţi de a desfăşura pe lângă acţiunile de bază pentru care a fost creată şi acţiuni complementare (nucleare, biologice şi chimice; război electronic; apărare antiaeriană; apărare antiblindate; supraveghere electronică etc.).

 

Capelan. Deservenţi ai cultelor religioase legal recunoscute care-şi desfăşoară activitatea în alte medii decât cel parohial (armată, poliţie, spitale, penitenciare etc.). În armată se numeşte capelan militar (preot, pastor, rabin, imam etc.).

 

Capelanat militar. Organismul care se ocupă de asigurarea asistenţei religioase în armată.

 

Captivitate. Stare în care se află persoanele aparţinând forţelor armate ale unei părţi aflate în conflict, prinse şi lipsite de libertate.

 

Captura. Tehnica, materialele, fondurile şi bunurile de orice natură în stare de întrebuinţare sau deteriorate, obţinute ca urmare a operaţiunilor de război, cucerite prin luptă sau abandonate de inamic.

 

Caracteristici (date) tehnico-tactice. Elemente predominante ale proprietăţilor tehnice şi tactice specifice unei anumite categorii de armament, aparatură, materiale, tehnică de luptă şi de transport.

 

Caracteristici operaţionale. Criteriile militare specifice, impuse tehnicii militare sau unor instalaţii şi echipamente, pentru a răspunde unei nevoi operaţionale specifice (standard).

 

Caracterul interarme şi intercategorii de forţe. Ansamblul însuşirilor pe care trebuie să le posede comandamentele şi trupele, în condiţiile impuse de exigenţele câmpului de luptă, în prezent şi în viitor.

 

Caracter preponderent defensiv-activ. Ansamblul însuşirilor deţinute de trupe (forţe armate) în acţiuni militare de/pentru apărare (defensivă), cu menţinerea unui ritm activ şi posibilitatea executării şi altor forme de luptă, altele decât apărarea.

 

Careu. Încăpere pe navă destinată ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pentru adunări, convocări de pregătire şi servirea mesei.

 

Cariera militară. Succesiune de grade şi funcţii prin care un cadru militar în activitate trece în mod progresiv, începând cu o funcţie corespunzătoare primului grad şi terminând cu o funcţie situată pe cea mai înaltă treaptă a ierarhiei corpului de cadre respectiv. Cariera militară poate fi cariera militară scurtă (cariera militară delimitată în timp de durata contractelor succesive încheiate între cadrele militare şi instituţia militară; ea este urmată de o a doua carieră în societatea civilă); cariera militară lungă (cariera militară în urma căreia cadrele militare beneficiază de pensie militară de serviciu); cariera militară inferioară (parte a carierei ofiţerilor corespunzătoare gradelor de la sublocotenent la căpitan); cariera militară medie (parte a carierei ofiţerilor corespunzătoare gradelor de la maior la locotenent colonel); cariera militară superioară (parte a carierei ofiţerilor corespunzătoare gradelor de la colonel în sus).

 

Cartierul General al NATO. Sediul politic al Alianţei (localizat în Bruxelles), cât şi locul de dislocare permanentă al Consiliului Atlanticului de Nord. Aici se află birourile reprezentanţilor permanenţi şi ale delegaţiilor naţionale, ale Secretarului General şi Secretariatului Internaţional, ale reprezentanţilor militari naţionali, ale Preşedintelui Comitetului Militar şi Statului Major Militar Internaţional, precum şi ale unui număr de agenţii ale NATO.

 

Cartiruire. a. Activitate de pregătire a intrării şi instalării trupelor în cantonament. Denumire prescurtată a echipei care execută această activitate. b. Cartiruirea trupelor şi adăpostirea animalelor constau în totalitatea măsurilor şi acţiunilor care se execută în scopul asigurării cu terenuri, construcţii şi instalaţii specifice exploatării, întreţinerii şi reparării construcţiilor şi instalaţiilor; cazării personalului şi adăpostirii animalelor în clădiri, corturi, adăposturi, vehicule speciale etc., prevenirii şi stingerii incendiilor.

 

Categorie de forţă armată. Parte componentă a forţelor armate ale unui stat, cu o formă de organizare proprie şi care foloseşte mijloace specifice misiunilor ce-i revin. Este constituită din comandamente şi mari unităţi şi unităţi luptătoare, mari unităţi, unităţi şi subunităţi de asigurare a acţiunilor, şi de protecţie a trupelor, şi mari unităţi, unităţi şi formaţiuni de logistică. Categoria de forţă este aliniată structural, conceptual şi operaţional la doctrina naţională de apărare şi este dimensionată potrivit aşezării geografice, misiunilor, concepţiilor de întrebuinţare şi fondurilor alocate.

 

Categorie de forţe ale armatei. Concept strategic ce desemnează o parte componentă principală a armatei naţionale, cu destinaţie, organizare şi înzestrare proprii, cu forme şi procedee de acţiune specifice, care permit folosirea judicioasă a forţelor şi mijloacelor. De exemplu: în armata română există trei categorii de forţe ale armatei: Forţele Terestre, Forţele Aeriene Militare şi Forţele Navale.

 

Cazarmament. Materiale de resortul echipamentului folosite pentru dotarea paturilor din dormitoare, puncte medicale, spitale, cămine militare etc. (cearşafuri, feţe de pernă, pături/pleduri saltele şi pernă).

 

Cazarmă. Ansamblu de clădiri, construcţii şi terenul aferent, în perimetrul cărora sunt cazaţi şi îşi desfăşoară activitatea interioară militarii unei unităţi.

 

Căderi radioactive. Depuneri de particule radioactive din atmosferă pe o anumită suprafaţă datorate emisiei naturale, exploziilor nucleare, radioactivităţii induse, accidentelor survenite la reactoarele nucleare sau dezintegrării unor obiecte cosmice în spaţiul atmosferic.

 

Căutarea informaţiilor. Un proces primar ce implică orientarea efortului informativ pe baza unor criterii, în anumite domenii, privind anumite probleme, respectiv locurile în care pot fi decelate ameninţările la adresa siguranţei militare, vectorii sau formele lor de materializare.

 

Căutarea radio. Procedeu de explorare a gamelor de frecvenţe radio în scopul descoperirii emisiunilor staţiilor radio ale inamicului care prezintă interes.

 

Căutare–salvare. Ansamblul operaţiunilor de cercetare, descoperire, localizare, recuperare şi acordare a primului ajutor victimelor unui dezastru sau accident.

 

Câmp de luptă. Ansamblul acţiunilor militare care variază în spaţiu şi au o durată în timp. Dimensiunile câmpului de luptă sunt: spaţială, temporală şi spaţio-temporală.

 

Câmp de luptă integrat. Ansamblul de acţiuni militare desfăşurate de către toate categoriile de forţe ale armatei (genuri de armă, specialităţi), sub o conducere unitară şi printr-o strânsă cooperare, pentru atingerea unui scop comun.

 

Căutare–salvare. Ansamblul operaţiunilor de cercetare, descoperire, localizare, recuperare şi acordare a primului ajutor victimelor unui dezastru sau accident.

 

Câmp de luptă. Ansamblul acţiunilor militare care variază în spaţiu şi au o durată în timp. Dimensiunile câmpului de luptă sunt: spaţială, temporală şi spaţio-temporală.

 

Câmp de luptă integrat. Ansamblul de acţiuni militare desfăşurate de către toate categoriile de forţe ale armatei (genuri de armă, specialităţi), sub o conducere unitară şi printr-o strânsă cooperare, pentru atingerea unui scop comun.

 

Centru de comunicaţii. Organism responsabil de prelucrarea şi controlul comunicaţiilor ce cuprinde în mod normal mijloace de emisie şi de recepţie şi un centru de prelucrare al mesajelor. Se mai numeşte centru de transmisiuni.

 

Centru de instrucţie şi mobilizare. Structură existentă la pace, care înfiinţează la mobilizare o mare unitate (unitate) luptătoare (infanterie, mecanizată, tancuri, vânători de munte, artilerie terestră şi antiaeriană) sau de asigurare a acţiunilor şi protecţiei trupelor (transmisiuni, geniu, apărare NBC, etc.), precum şi un centru de instrucţie în locul permanenţei de unitate, cu sarcini de instruire a recruţilor şi rezerviştilor, atât la pace, cât şi la război.

 

Centru de interceptare radio (pe unde scurte). Element de cercetare radio destinat interceptării emisiunilor radio ale inamicului. Este constituit din forţe şi mijloace radioelectronice.

 

Centru de greutate. Centrul întregii puteri şi de mişcare de care depinde întregul complex prin acea caracteristică, capabilitate sau poziţie din care derivă libertatea de acţiune, forţa sau voinţa de luptă a forţelor proprii sau ale adversarului. Centrul de greutate al inamicului poate include concentrarea forţelor, structura operaţională de comandă, opinia publică, voinţa naţională şi structura alianţei sau coaliţiei. Conceptul de centru de greutate reprezintă un element de analiză cu ajutorul căruia comandantul forţelor întrunite şi statul său major stabileşte elementele cheie ale propriei capacităţi combative şi ale inamicului când îşi proiectează campania şi determină obiectivele acesteia. Acesta se descoperă greu şi poate consta, de exemplu, în gruparea forţelor inamicului, dar care încă nu s-au constituit. Centrul de greutate poate fi abstract, (voinţa naţională a inamicului, structura unei alianţe) sau concret (rezerva strategică, C.2, bazele industriale şi liniile de comunicaţii). Analiza iniţială a centrului de greutate a inamicului necesită o permanentă reconsiderare pe timpul planificării şi desfăşurării forţelor.

 

Centru de mobilizare. Structură existentă la pace, care, la mobilizare, se transformă în mare unitate (unitate) luptătoare (infanterie, mecanizată, tancuri, vânători de munte, artilerie terestră şi antiaeriană) sau de asigurare a acţiunilor şi protecţiei trupelor (transmisiuni, geniu, apărare NBC, etc.).

 

Centru de planificare a acţiunilor. Element de structură a unui comandament dispus în punct de comandă, constituit din ofiţerii de stat major cu experienţa în domeniul planificării acţiunilor militare (de luptă), întocmirii planurilor de operaţii militare (logisticii) şi a ordinelor de aplicare a acestora.

 

Centru de putere. Stat sau grup de state aflate într-un spaţiu geografic unitar care exercită o influenţă majoră în plan politic, economic, financiar, militar sau de altă natură, pe plan regional, continental sau mondial. Centrul de putere poate controla şi dirija evoluţia vieţii politice, economice, financiare, militare etc. pe o arie ce cuprinde un număr mai mic sau mai mare de state, în funcţie de capacitatea şi forţa acestora.

 

Cercetare. a. Formă a asigurării acţiunilor militare, înglobând totalitatea măsurilor luate în scopul obţinerii informaţiilor despre inamic. b. Misiune executată pentru obţinerea informaţiilor despre inamic prin observare vizuală, prin mijloace optice, acustice, electronice, fotografice sau prin alte mijloace.

 

Cercetare administrativă Activitate desfăşurată de persoane sau comisii desemnate să examineze actele prin care au fost sesizate sau constatate pagube provocate patrimoniului Ministerului Apărării Naţionale, verifică şi analizează cauzele şi împrejurările în care s-au produs, stabilesc valoarea pagubelor şi modalitatea de recuperare a acestora.

 

Cercetarea în dispozitivul inamicului. Complex de acţiuni în scopul procurării de informaţii despre inamic, teren, condiţiile hidrometeorologice, starea comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor, a resurselor materiale din zonă privind desfăşurarea unor acţiuni cu caracter deosebit.

 

Cercetarea precompetitivă. Activitate originală de studiu pentru a obţine cunoştinţe de aplicabilitate practică ce răspunde unor cerinţe concrete si are aplicare directă în domeniul producţiei de armament şi tehnică de luptă, finalizându-se de obicei cu prototipuri. Se adresează în general sferei productive şi nu în mod special unei firme.

 

Cercetarea prin observare. Procedeu de cercetare executat cu ochiul liber sau cu aparate optice pentru obţinerea unor informaţii privind: numărul, apartenenţa, tipul, coordonatele şi acţiunile mijloacelor aeriene a forţelor şi mijloacelor terestre (maritime, fluviale) din zonă, valoarea lor şi caracterul acţiunilor pe care le desfăşoară, raioanele de desantare (debarcare), valoarea şi caracterul acţiunilor desfăşurate de trupele aeromobile, desantul aerian (maritim) şi grupurile de cercetare-diversiune, întrebuinţarea armelor de nimicire în masă şi a mijloacelor incendiare.

 

Cercetarea radar. Formă a cercetării executată cu ajutorul radarelor în scopul obţinerii informaţiilor despre inamic privind: activitatea de zbor în zonele aerodromurilor şi aeroporturilor, apartenenţa, compunerea şi parametrii de zbor ai mijloacelor aeriene de cercetare şi atac, amploarea şi caracteristicile acţiunilor aeriene, mijloacele aeriene purtătoare de bruiaj radioelectronic şi caracteristicile acestuia, procedeele noi de cercetare şi atac din aer.

 

Cercetarea radiaţiilor electromagnetice secundare, neintenţionate. Componentă a cercetării semnalelor electromagnetice care se ocupă de cercetarea radiaţiilor electromagnetice secundare, neintenţionate ale sistemelor electronice (radiaţia pe lobii secundari, radiaţiile surselor de alimentare etc.).

 

Cercetarea radio. Forma principală a cercetării electronice şi care cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se întreprind cu forţe şi mijloace specializate pentru obţinerea, analiza, exploatarea şi centralizarea informaţiilor privind inamicul. Se organizează şi se execută în cadrul sistemului unitar al cercetării. Se execută cu mijloace radio, în toate gamele de frecvenţe, asupra tuturor emisiunilor radio şi radioreleu ale inamicului.

 

Cercetare radioelectronică. Detectarea prezenţei unui obiect prin radiolocaţie, fără a-i determina cu precizie poziţia.

 

Cercetarea semnalelor de comunicaţii. Componentă a cercetării semnalelor electromagnetice care se ocupă de cercetarea emisiunilor electromagnetice care conţin mesaje . Cercetarea semnalelor de non-comunicaţii. Componentă a cercetării semnalelor electromagnetice care se ocupă de cercetarea emisiunilor electromagnetice altele decât cele de comunicaţii, produse de surse altele decât exploziile nucleare sau surse radioactive.

 

Cercetarea semnalelor electromagnetice (C.S.E.). Acţiunile coordonate de eşaloanele strategice şi operative, privind interceptarea, identificarea, localizarea şi analiza emisiunilor electromagnetice a tuturor sistemelor electronice, cu scopul stabilirii ameninţărilor probabile în spaţiul electromagnetic şi cunoaşterii situaţiei electronice. Componentele cercetării semnalelor electromagnetice: cercetarea semnalelor de comunicaţii; cercetarea semnalelor de non-comunicaţii, cercetarea radiaţiilor electromagnetice secundare, neintenţionate.

 

Cercetaş. Militar destinat să execute misiuni de cercetare pe timpul pătrunderii (înapoieri) în (din) dispozitivul inamicului şi în (la) raioanele de acţiune (obiectivul stabilit).

 

Ceremonial militar-religios. Ceremonial militar ce are în componenţă şi o slujbă religioasă prilejuit de o activitate omagiala.

 

Cerere de transport. Document prin care structurile (persoanele) solicită organelor de conducere logistică planificarea în timp a transporturilor de personal, tehnică şi materiale.

 

Cerinţe de capabilitate. Parametrii de performanţă operaţională – capabilităţi şi caracteristici – necesari sistemului propus. Cerinţele se descriu sub forma unor termeni operaţionali, măsurabili şi reprezentă parametrii de ieşire ai sistemului. Se specifică performanţa fiecărui parametru în termenii unei valori minim acceptabile (prag),valoare necesară pentru satisfacerea nevoilor misiunii şi valori obiectiv.

 

Cerinţe informaţionale prioritare. Cerinţe de informații prin care un comandant are posibilitatea de a anticipa şi stabili misiunea de planificare şi luare a deciziilor.

 

Cerinţă operaţională. O caracteristică sau o capacitate a sistemului necesară să îndeplinească nevoile aprobate ale misiunii. Cerinţele operaţionale necesită parametri tipici de performanţă, dar ele pot fi derivate, în acelaşi timp, din cost şi program. Pentru fiecare parametru, trebuie stabilită o valoare a obiectivului şi a programului.

 

Cerinţele sistemului. Parametrii tehnici, tactici şi funcţionali prevăzuţi în cerinţele operaţionale.

 

Certificatul digital. b

 

Charta Naţiunilor Unite. Document semnat la 26 iunie 1945 de către 50 de ţări la San Francisco, la Conferinţa Naţiunilor Unite şi care a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945. Documentul, care reprezintă ,,actul de naştere” al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca organizaţie internaţională care promovează menţinerea păcii şi securităţii internaţionale prin măsuri colective pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor la adresa păcii; suprimarea actelor de agresiune în conformitate cu principiile de drept internaţional; dezvoltarea de relaţii de prietenie între naţiuni bazate pe respect al principiului drepturilor egale; promovarea cooperării internaţionale; promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

 

Cheie criptografică. Ansamblu de elemente materiale şi convenţii, variabile sau fixe prin care se particularizează transformările dintr un sistem criptografic. Are valoare numerică şi/sau şir de biţi folosită/-şi în criptare/ decriptare.

 

Cheltuieli curente. Structură de cheltuieli în cadrul clasificaţiei bugetare care însumează, pe naturi: cheltuielile de personal, cheltuielile materiale şi de servicii, subvenţiile şi transferurile.

 

Cheltuieli de personal. Cheltuieli cu destinaţie precisă şi limitată, evidenţiate distinct, care reflectă fondurile necesare a fi alocate pentru salarizarea personalului, potrivit legii (salarii, diurne, indemnizaţii etc.).

 

Cheltuieli materiale şi servicii. Cheltuieli cu destinaţie precisă şi limitată, evidenţiate distinct, care reflectă fondurile necesare/alocate ordonatorului principal de credite, pentru gestionarea corespunzătoare a patrimoniului încredinţat.

 

Ciocan de foc. Procedeu de executare a focului de artilerie, din poziţii de tragere acoperite şi care constă în executarea tragerilor prin surprindere, în timp scurt şi cu intensitate maximă, cu scopul neutralizării (nimicirii, distrugerii) personalului şi tehnicii de luptă ale inamicului. Are o durată variabilă şi un consum de muniţii dinainte stabilite.

 

Circuit informaţional. Drumul parcurs de o informaţie de la generarea până la clasarea sau dispariţia acesteia

 

Circuit de aprovizionare. Traseul parcurs, mijloacele utilizate şi structurile implicate în realizarea aprovizionării şi transporturilor.

 

Climat de securitate. Caracteristică a relaţiilor dintre oameni, grupuri sociale (state, organizaţii etc.), bazate pe principiile colaborării, păcii, prosperităţii şi armoniei. Presupune un nivel scăzut al pericolelor, ameninţărilor, riscurilor (factorilor de risc) la adresa securităţii naţionale sau internaţionale.

 

Coaliţie. Alianţa între două sau mai multe state, grupări politice etc., încheiată în scopul unei acţiuni comune.

 

Coaliţie militară. Alianţă militară şi politică temporară a unui grup de state, fie pentru a face faţă unei agresiuni fie pentru pregătirea şi dezlănţuirea unui război de agresiune În primul caz, alianţa este conformă cu dreptul statelor la autoapărare, confirmat de art. 51 al Cartei Naţiunilor Unite. Coaliţia agresivă angajează răspunderea statelor participante, fiind în contradicţie cu principiul neagresiunii.

 

Cod NATO (CN). Număr format din 13 caractere, standardizat, care identifică articolele de înzestrare incluse în sistem. Codul NATO constituie cheia de identificare cea mai adecvată pentru folosirea în sistemele de management logistic de către organismele utilizatoare corespondente iar alocarea acestuia pentru articolele naţionale este realizată şi controlată de oficiul de codificare.

 

Codificarea informaţiilor. Activitatea de aplicare a transformărilor specifice unui cod, unor informaţii “neacoperite” în scopul obţinerii unor informaţii “acoperite”.

 

Coerciţie. Măsuri de constrângere folosite pentru a determina o persoană sau o structură organizaţională de tip uman să îndeplinească anumite obligaţii. Coerciţia poate fi de natură economică, politică, psihologică sau fizică şi reprezintă una din căile prin care o autoritate legitimă asigură, într-o democraţie, funcţionarea normală a statului de drept. Toate democraţiile recurg la instrumentele coercitive fizice (poliţie, armată) având dreptul să ameninţe cu aplicarea sau să aplice, atunci când este nevoie, pentru a menţine ordinea publică, securitatea cetăţenilor şi stabilitatea politică. În cadrul relaţiilor internaţionale, coerciţia se aplică când un stat, grup de state sau o organizaţie internaţională doresc să supună voinţei lor o altă structură, de aceeaşi natură ce a refuzat să îndeplinească anumite condiţii ce i-au fost specificate anterior.

 

Coexistenţă paşnică. Normă fundamentală a relaţiilor internaţionale care presupune o cooperare activă, pe baza egalităţii şi avantajului reciproc, prin respectarea principiilor de drept internaţional. Este dezirabilă mai ales pentru statele şi naţiunile mici şi depinde în mare măsură de voinţa şi acţiunea marilor puteri.

 

Coeziunea unităţii. a. Proprietate esenţială a structurilor militare, cuprinzând raporturile de solidaritate şi unitate dintre membrii acestora, relaţii în virtutea cărora funcţionează ca entităţi coerente şi de sine stătătoare. Este rezultanta funcţionării şi interacţiunii (optime sau deficitare) a tuturor fenomenelor şi proceselor de grup. “Spargerea” coeziunii subunităţilor adversarului constituie un domeniu prioritar al acţiunilor psihologice, calitate care leagă împreună părţile componente ale unei structuri şi care furnizează rezistenţă (elasticitate) împotriva acţiunilor distructive şi a dezorganizării.

Coeziunea micşorează vulnerabilitatea structurilor la înfrângere şi faţă de efectele loviturilor adverse. b. Calitate care leagă împreună părţile componente ale unei structuri şi care furnizează rezistenţă (elasticitate) împotriva acţiunilor distructive şi a dezorganizării, micşorând vulnerabilitatea structurilor la înfrângere şi faţă de efectele loviturilor adverse.

 

Colaborare militară internaţională. Activitate care presupune promovarea şi apărarea intereselor naţionale în relaţiile cu partenerii de dialog pentru edificarea unei arhitecturi de securitate viabile, care să contribuie la întărirea încrederii şi a transparenţei relaţiilor dintre Armata României şi armatele altor ţări.

 

Colegiul de Apărare NATO (NDC). Instituţie aflată în subordinea Comitetului Militar (creată în 1951 la Paris, transferată în 1966 la Roma), care pregăteşte ofiţeri şi funcţionari civili din ţările membre şi partenere care, ulterior, pot fi numiţi în posturi cheie în structuri NATO sau în administraţia ţărilor lor.

 

Comanda. a. Ansamblul acţiunilor prin care organul de conducere îşi impune voinţa asupra organelor de execuţie pentru a acţiona în sensul dorit. A comanda semnifică punerea în aplicare a unor decizii, planuri sau programe concepute în prealabil în vederea realizării obiectivului/scopului propus. b.

Autoritatea cu care este investită o persoană privind orientarea, coordonarea şi controlul forţelor şi se defineşte prin comanda generală, comanda operativă şi comanda tactică.

 

Comanda generală. Autoritatea privind emiterea de ordine pentru subordonaţi, care acoperă toate aspectele operaţiilor şi conducerii.

 

Comanda operaţională. Autoritate acordată unui comandant de a da misiuni (sarcini) comandanţilor din subordine, de a desfăşura unităţi, a resubordona şi a menţine sau delega controlul operaţional şi/sau cel tactic. Aceasta nu include responsabilităţi logistice sau administrative.

 

Comanda operativă. Autoritatea cu care este investit un comandant în ceea ce priveşte stabilirea de misiuni şi sarcini, în legătură cu dislocarea şi repartizarea forţelor din subordine şi păstrarea sau delegarea controlului operativ şi/sau tactic, după cum se consideră necesar. Această autoritate nu implică în sine responsabilitatea privind problemele administrative sau de logistică.

 

Comandă şi control (C2). Capacitate care exprimă autoritatea, responsabilităţile, activităţile desfăşurate şi coordonarea forţelor militare şi totodată punerea în aplicare a ordinelor referitoare la executarea operaţiilor.

 

Comanda tactică. Autoritate încredinţată unui comandant de a da ordine forţelor din subordinea sa, în scopul executării misiunilor primite de la eşalonul superior. Aceasta se exercită numai asupra forţelor pe care un comandant le are în organică. Comanda tactică este mai restrânsă decât comanda operativă şi include autoritatea de a delega sau păstra controlul tactic.

 

Comanda totală. Autoritate de comandă asupra forţelor subordonate cu care sunt investiţi comandanţii pe baza legimităţii totale de a organiza şi întrebuinţa structurile de comandă şi forţele.

 

Comandament întrunit. Structură decizională creată pentru conducerea acţiunilor militare desfăşu-rate, în comun, de către cel puţin două categorii de forţe ale armatei.

 

Comandament logistic al forţelor terestre, navale sau aeriene. Structură de comandă, de concepţie, planificare şi execuţie care răspunde de organizarea, planificarea şi întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor de logistică din subordine. Funcţionează la război în subordinea comandamentului operaţional al categoriei de forţe respective.

 

Comandament militar. Element de structură al unităţii militare (structurii militare), organizat pentru exercitarea actului de comandă şi investit, prin acte normative, cu competenţe specifice în domeniul planificării şi conducerii acţiunilor militare. Acesta exercită actul de comandă asupra tuturor componentelor unităţii (grupării de forţe), desfăşurând activităţi de prevedere (prognoză, planificare, programare), organizare, coordonare şi control. Orice comandament are un comandant care personifică unitatea (gruparea de forţe) din subordine. El are un locţiitor cu o pregătire adecvată care îi permite preluarea, în orice moment, a comenzii totale a unităţii sau grupării de forţe din subordine.

Comandantul şi locţiitorul său au dreptul să dea ordine (dispoziţii) la trupele (forţele) din subordine. Pentru elaborarea deciziilor şi întocmirea planurilor de acţiune şi a ordinelor de aplicare ale acestora comandantul este ajutat de către un stat major, comandat de şeful de stat major al comandamentului. Acesta este şeful nemijlocit al întregului personal din statul major şi nu are dreptul să dea ordine la trupe (forţe) decât prin delegare de competenţă. Statul major este structurat pe trei nivele, astfel: a) Statul major personal sau grupa comandantului, care cuprinde ofiţerii cu acces direct la comandant şi care lucrează sub controlul acestuia, de regulă aceştia sunt: juristul militar, preotul militar, ofiţerul cu relaţiile publice, aghiotantul, inspectorul general (consultant confidenţial al comandantului cu acces direct în toate direcţiile din subordine), secretariat etc. b) Statul major principal sau grupa de coordonare, compartimentat şi organizat pe şase domenii specifice comandamentului şi forţelor din subordine, astfel:

 

personal (J.1; G.1; S.1) care asigură managementul resurselor umane, activităţi de evaluare şi de sprijin al moralului, a disciplinei militare şi respectării legilor şi regulamentelor, managementul punctu-lui de comandă al comandamentului;

 

informaţii (J.2; G.2; S.2) asigură culegerea şi prelucrarea informaţiilor militare; protecţia şi siguranţa militară, instruirea forţelor de cercetare;

 

operaţii şi instrucţie (J.3; G.3; S.3) – asigură instruirea comandamentului şi a forţelor, planificarea şi conducerea întregii game de operaţii militare, de dezvoltare şi modernizare a forţelor din subordine;

 

logistică (J.4; G.4; S.4) – asigură aprovizionarea tehnico-materială, transporturile milita-re, serviciile şi facilităţile în folosul trupelor şi a comandamentului, contractările, achiziţiile şi mentenanţei;

 

operaţii militaro-civili (J.5; G.5; S.5) – asigură rezolvarea problemelor privind impactul civililor asupra operaţiilor militare şi invers şi întăreşte cooperarea dintre comandamentele militare şi autorităţile civile locale în zona de operaţii sau raionul de dislocare;

 

comunicaţii şi informatică (J.6; G.6; S.6) asigură transmisiunile, securitatea informaţiilor şi managementul transmiterii acestora, inclusiv managementul mijloacelor automatizate. c) Statul major special (grupa specială) – este compus din ofiţeri speciali de stat major care reprezintă, de regulă, arme (specialităţi) ce îndeplinesc misiuni de sprijin în folosul forţelor luptătoare, dar şi arme (operaţii) speciale care acţionează împreună cu forţele luptătoare.

 

Comandament multinaţional. (combinat). Structură decizională creată pentru conducerea acţiunilor militare desfăşurate, în comun, de către forţe aparţinând armatelor a cel puţin două state.

 

Comandament operaţional, operativ sau tactic. Structură de comandă destinată ca în situaţii de criză sau la război să conducă acţiunile militare preconizate a se desfăşura, atât pe teritoriul naţional cât şi în afara acestuia, ale forţelor luptătoare de sprijin şi de logistică primite în subordine nemijlocită.

 

Comandant. Persoană cu autoritate investită sau asumată legal, care exercită actul de comandă asupra personalului structurilor subordonate, precum şi asupra celui aflat temporar în subordine.

 

Comandant Suprem al Forţelor Armate. Funcţie atribuită şefului statului (preşedinte, rege, împărat, prim-ministru etc.) prin care se asigură, atât controlul civil al societăţii civile asupra forţelor armate cât şi responsabilitate deplină pentru întrebuinţarea acestora în situaţii de criză şi pe timp de război pe baza prevederilor constituţiei ţării şi a hotărârilor luate de organul legislativ naţional. Preşedintele este comandant suprem al Forţelor Armate deoarece armata ţării trebuie să fie instrumentul autorităţii naţionale care determină politica inclusiv în domeniul apărării desfăşurate.

 

Combatant. Persoană care, în timpul unui conflict armat, poate participa la luptă în virtutea normelor dreptului internaţional. Combatanţii se împart în două categorii: combatanţi legali (membrii forţelor armate regulate, ai forţelor de ordine publică militarizată, grăniceri, protecţie civilă, ai corpurilor de voluntari etc.); combatanţi nelegali (persoane care aparţin forţelor armate regulate dar participă la război fără a purta uniformă sau poartă uniformă falsă; spioni; sabotori). Mercenarilor nu li se recunoaşte statutul de combatant.

 

Combaterea terorismului. Totalitatea acţiunilor care includ antiterorismul (măsuri defensive luate pentru reducerea vulnerabilităţii în faţa actelor de terorism) şi contraterorismul (măsuri luate pentru a împiedica, intimida şi reacţiona la actele de terorism) desfăşurate în scopul combaterii terorismului în toată gama ameninţărilor pe care le implică.

 

Comisia Europeană. Organ executiv şi de decizie al UE cu atribuţii guvernate în mod distinct de dispoziţiile celor trei tratate comunitare. Are 20 membri. Principiile de bază ale componenţei sunt reprezentativitatea şi proporţionalitatea. Membrii Comisiei Europene sunt recrutaţi din rândul elitei conducătoare a statelor membre în lumina criteriilor capacităţii profesionale şi a garanţiilor de independenţă faţă de statele din care provin. Mandatul membrilor Comisiei este în prezent de cinci ani. Comisia Europeană este structurată în douăzeci şi trei de direcţii generale care au o arie de cuprindere mai vastă decât ministerele. Obiectivul fundamental constă în asigurarea şi funcţionarea pieţei comune. Funcţiile de bază sunt: decizia, controlul, iniţiativa legislativă şi legiferarea, reprezentarea comunităţii în relaţiile internaţionale.

 

Compatibilitate. Capacitatea a două sau mai multe elemente, sau componente ale unui subsistem, de a exista sau funcţiona în acelaşi sistem sau mediu cu alte subsisteme fără a-şi produce interferenţe reciproce.

 

Compatibilitate electromagnetică. Abilitatea sistemelor, echipamentelor sau a aparaturii ce utilizează spectrul electromagnetic de a opera în acest mediu fără a suferi degradări sau a provoca asemenea degradări altor sisteme şi echipamente datorate radiaţiei electromagnetice de răspuns.

 

Compatibilitate logistică. Capabilitatea a două sau mai multor articole(produse, materiale) sau componente de echipament tehnic de a fi utilizate împreună în condiţii specifice, fără nici o interferenţă reciprocă, pentru a satisface cerinţele permanente impuse de operaţiile multinaţionale în cadrul alianţei.

 

Competenţa militară. Totalitatea capacităţilor cognitive, psihomorale şi psihomotrice prin care agentul acţiunii militare acţionează individual şi/sau în grup, pentru a asigura funcţionalitatea structurii militare din care face parte.

 

 Completare cu efective. Activitate ce se organizează şi se desfăşoară de către unităţi şi organele militare teritoriale, în scopul încadrării funcţiilor conform statelor de organizare la război cu cadre militare în activitate, gradaţi profesionişti, militari în termen, salariaţi civili şi rezervişti.

 

Complementaritate. Cerinţă a instrucţiei ce presupune transferul cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare “luptătorului universal”, care poate folosi în mod real toate categoriile de armament individual şi tehnica de luptă din înzestrarea subunităţii.

 

Complet de materiale. Gruparea unor bunuri(piese, scule, agregate, ansamble şi subansamble, instrumente, accesorii etc.) stabilite a fi folosite sau consumate împreună pentru executarea unei anumite activităţi se materializează în truse de instrumente, lăzi cu accesorii şi piese de schimb, maşini, agregate etc.

 

Complot. Activitate organizată şi desfăşurată în secret de către un grup, îndreptată împotriva unei stări de fapt şi care urmăreşte schimbarea formei de guvernământ, a conducerii unui stat, partid etc. prin forţă. Complotul constituie o infracţiune deosebit de gravă împotriva statului de drept şi a normelor de convieţuire democratică.

 

Componenta de luptă. Parte a unei rachete, proiectil, torpilă sau a oricărei alte muniţii, care conţine încărcătură de exploziv destinată să provoace pagube.

 

Comportament. Ansamblul reacţiilor adaptative, obiectiv-observabile ale unei persoane ca răspuns la stimulii din ambianţă.

 

Comunicare. a. Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. În situaţiile de criză comunicarea se intensifică în interiorul instituţiei, grupului etc. vizat, precum şi comunicarea cu presa, în vederea gestionării crizei din punct de vedere comunicaţional, ceea ce presupune atenuarea erodării credibilităţii instituţiei şi, implicit, a diminuării capitalului de imagine. Presupune două planuri de acţiune simultană: 1. comunicarea prin care aspectele operaţionale a stăpânirii crizei sunt ţinute sub control; 2. menţinerea capitalului imaginii. b. În sensul cel mai larg, reprezintă procesul de transfer al informaţiei de la un sistem (fizic, biologic, psihosocial) la altul. c.Proces de emitere a unui mesaj şi de transmitere a acestuia, într-o manieră codificată sau nu, cu ajutorul unui canal către un destinatar în vederea receptării.

 

Comunicat de presă. Ştire pregătită de o structură de relaţii publice (departament-compartiment, birou) pentru a fi transmisă presei. Instituţiile de presă independente nu au obligaţia să-l publice în situaţia în care consideră că textul nu este suficient de important pentru public.

 

Comunicaţii. a. Transfer de informaţii cu respectarea unor reguli prestabilite pe baza unui acord. b. Ştiinţa şi practica de transmitere a informaţiilor de orice natură de la o persoană sau loc, la alta sau alt loc, cu excepţia conversaţiei directe neasistate.

 

Comunitate. Capacitate care asigură în fiecare grupare de forţe (formaţiune militară) utilizarea echipamentului, procedeelor, doctrinelor pe baza unei strategii comune.

 

Comutare. Procesul de asociere temporară a unor unităţi funcţionale, canale de transmitere sau circuite de telecomunicaţii în scopul de a furniza o facilitate de telecomunicaţii. Exemple de comutare sunt: comutare de circuit, comutare de mesaj şi comutare de pachet.

 

Concentrare de instrucţie. Activitatea ce se desfăşoară periodic cu rezerviştii forţelor armate în scopul menţinerii şi perfecţionării nivelului de pregătire militară al acestora.

 

Concentrarea efortului în locul decisiv şi la momentul potrivit. Combinarea şi sincronizarea efectelor elementelor de putere pe direcţiile sau în raioanele stabilite, la momentul şi în cantitatea care asigură succesul asupra inamicului.

 

Concentrarea puterii militare. Fundament al acţiunilor militare (caracteristic modelului strategic al războiului dus de România, care nu se poate baza pe cantitatea forţelor şi mijloacelor de luptă, ci pe calitatea personalului), ce presupune selectarea priorităţilor strategice şi operaţionale în spaţiu şi timp vizând victoria rapidă cu pierderi puţine, prin obţinerea şi exploatarea avantajului asupra inamicului.

 

Concepţia acţiunii. Document prin care se realizează prefigurarea normativă a acţiunii şi pe baza căruia se întocmeşte planul de acţiune.

 

Concepţia fundamentală de apărare a ţării. Document programatic politico-militar, referitor la domeniul securităţii naţionale şi apărării armate a ţării, elaborat de conducerea strategică a statului, al cărui conţinut se materializează în planuri de activităţi (măsuri), programe sau planuri de acţiune.

 

Concepţie întrunită. Totalitatea principiilor şi opţiunilor referitoare la modalităţile de acţiune ale forţelor armate într-o singură idee şi într-un sistem unitar, cu acordul tuturor factorilor de decizie (politic şi militar).

 

Concepţia operaţiei. Prezentare verbală sau grafică, în linii generale, a prezumţiilor sau intenţiilor unui comandant în legătură cu o operaţie sau succesiuni de operaţii. Concepţia operaţiilor este inclusă, de cele mai multe ori, în planurile de campanie şi în planurile de operaţii.

 

Conducere. a. Actul de comandă prin care se realizează activarea abilităţilor fizice şi psihice ale indivizilor (structurilor) prin intermediul informaţiilor, pentru a asigura planificarea, organizarea, coordonarea şi controlul neîntrerupt al activităţilor în cadrul unei structuri militare în timp de pace şi a acţiunilor militare desfăşurate de trupe pentru îndeplinirea misiunilor în situaţii de criză şi în timp de război. b. Actul de comandă prin care se asigură organizarea, coordonarea şi îndrumarea neîntreruptă a activităţilor în cadrul unei structuri militare în timp de pace şi a acţiunilor militare desfăşurate de trupe pentru îndeplinirea misiunilor în situaţii de criză şi în timp de război. c. Procesul de influenţare a activităţilor unui grup organizat, în scopul îndeplinirii obiectivelor acestuia.

 

Conducerea cercetării. Activităţile desfăşurate pentru planificarea, organizarea şi coordonarea acţiunilor de cercetare în vederea procurării de informaţii necesare organizării şi executării unor acţiuni.

 

Conducerea instrucţiei. Totalitatea acţiunilor întreprinse de comandanţi în vederea aplicării deciziilor, privind planificarea, organizarea, desfăşurarea şi eficienţa instruirii comandamentelor şi trupelor conform standardelor adoptate.

 

Conducerea mobilizării. Totalitatea activităţilor ce se desfăşoară în timp de pace şi la mobilizare, în cadrul fiecărei unităţi şi organ militar teritorial, pentru coordonarea permanentă, în timp şi spaţiu, a activităţilor de elaborare, perfecţionare, aplicare şi adaptare a planului de mobilizare, astfel încât să se realizeze completarea unităţilor militare cu resurse umane şi materiale.

 

Conducerea operaţională a sistemelor C4 (comandă, control, comunicaţii şi computere). Conducerea exercitată de către autoritatea care este împuternicită să conducă şi să repartizeze misiuni elementelor operative ale C4 şi să supravegheze îndeplinirea acestora.

 

Conducerea unică. Principiul conducerii forţelor care asigură exploatarea întregului potenţial al acestora şi obţinerea unei eficacităţi depline, evitarea unei dispersări excesive, folosirea integrală a mijloacelor disponibile, rapiditatea reacţiei, pentru a face posibilă îndeplinirea obiectivelor stabilite.

 

Conexiune peste frontieră. Resursele fizice de comunicaţii care asigură interconectarea între reţelele ce aparţin unor ţări vecine.

 

Conferinţă de presă. Întâlnire cu reprezentanţii mass-media în care un purtător de cuvânt, un grup de experţi sau o personalitate marcantă a instituţiei poartă un dialog cu presa în legătură cu un subiect anunţat.

 

Confidenţialitate. Calitate a datelor/informaţiilor dobândite prin eliminarea posibilităţilor accesului neautorizat la acestea.

 

Conflict armat. Confruntare politico-militară între state sau în interiorul acestora în care violenţa sau forţa militară constituie o ameninţare sau se face uz de una dintre ele.

 

Conflict militar. Tip de conflict social în care una din părţile beligerante, cu organizarea militară de care dispune, poate (optează) să dea o ripostă armată.

 

Conflict internaţional. a. Situaţie extrem de gravă apărută între state ca urmare a disputării unui drept pe care şi-l contestă reciproc şi care riscă să dea naştere la folosirea forţei. b. Neînţelegere între state, ciocnire între interesele lor în privinţa unor probleme care poate genera recurgerea la întrebuinţarea forţei armate. Carta ONU. stipulează reglementarea paşnică a conflictelor şi litigiilor internaţionale ca un principiu de drept internaţional obligatoriu pentru toate statele.

 

Conflict potenţial. Acţiune militară sau de altă natură care poate avea loc la un moment dat, între doi sau mai mulţi beligeranţi, iar probabilitatea ca aceasta să aibă loc este foarte mare.

 

Conservabilitate. Aptitudinea unui produs de a-şi menţine un nivel de fiabilitate specificat, în condiţii de depozitare şi transport date şi într-o perioadă de timp prestabilită.

 

Consiliul European. Organism care reuneşte pe şefii de stat şi de guvern ai statelor membre UE, pe miniştrii de externe ai acestora şi pe preşedintele Comisiei Europene. Instituţionalizarea acestui cadru s-a realizat prin Înţelegerea de la Paris din 1974. Reuniunile au loc de două ori pe an, în cadrul cărora se iau decizii referitoare la instituirea de alegeri directe pentru Parlamentul European, pentru instituirea sistemului monetar european (SME) etc. Atribuţiile şi menirea Consiliului European au fost definite prin Tratatul de la Maastricht.

 

Consolidarea păcii. Acţiune post-conflict întreprinsă pentru a identifica şi sprijini structurile care susţin o reglementare politică a situaţiei pentru a evita revenirea la o stare conflictuală. Include mecanismele de identificare a acelor structuri favorabile consolidării păcii, creării unui climat de încredere şi prosperitate, susţine reconstrucţia economică şi poate necesita implicare militară dar şi civilă.

 

Constituirea unităţilor. Etapa finală a activităţilor din perioada mobilizării care constă în definitivarea completării şi înzestrării potrivit prevederilor pentru război ale statelor de organizare şi luarea în subordine a subunităţilor (compartimentelor) din organică de către comandanţii (şefii) de la toate eşaloanele.

 

Consultare, comandă şi control (C3) Responsabilităţile şi activităţile autorităţilor politice, militare şi civile într-un cadru politic, incluzând gestiunea crizei, consultare nucleară şi planificarea unor acţiuni de protecţie a populaţiei civile precum şi autoritatea, responsabilităţile şi activităţile comandanţilor militari în direcţionarea şi coordonarea forţelor militare şi în implementarea ordinelor legate de execuţie şi operaţii. (Acroniomul C3 NATO este folosit în mod frecvent pentru a evita confuzia creată pe de-o parte de folosirea la scară generală în literatura liberă la publicare a acronimului C3, şi pe de altă parte, de folosirea termenului comandă, control şi comunicaţii. În NATO, termenul comandă şi control (C2) este în general acceptat să includă comunicaţiile ca o subfuncţie a comenzii şi controlului. Folosirea termenului comandă, control şi comunicaţii trebuie să fie evitată în mod consecvent. Acronimul C3I este folosit sub înţelesul fie de comandă, control şi informaţii ori de comandă, control, comunicaţii şi informatică.

 

Contact. Situaţia forţelor a doi adversari ce desfăşoară acţiuni militare şi care se află faţă în faţă. Condiţia de realizare a contactului este asigurată fie de distanţa de vedere între adversari, fie de spaţiul acoperit de focul armamentului cu tragere razantă.

Contingent naţional. Forţa naţională cuprinzând una sau mai multe arme (terestre, aeriene sau navale) plasate sub comanda unui şef naţional unic, pusă sub comanda NATO.

 

Continuări. Moduri probabile de acţiune bazate pe rezultatele posibile ale secvenţelor sau ale cursului unei acţiuni militare.

 

Continuitatea acţiunilor. Posibilitatea prelungirii acţiunilor forţelor şi mijloacelor fără restricţii impuse de starea timpului, anotimp şi teren, dar şi în condiţiile perturbatoare generate de unele mijloace specializate ale agresorului.

 

Contra-contramăsuri electronice. Măsuri luate pentru a asigura utilizarea eficientă a radiaţiei spectrului electromagnetic de către forţele aliate, în ciuda utilizării de către inamici a războiului electronic.

 

Contracarare. Totalitatea măsurilor adoptate şi a acţiunilor desfăşurate de comandamente şi trupe în vederea descoperirii la timp şi zădărnicirii acţiunilor inamicului.

 

Contramăsuri electronice. Măsuri luate pentru a asigura utilizarea eficientă a spectrului electromagnetic, de către forţele proprii, în condiţiile războiului electronic desemnat de inamic.

 

Contralovitura. Ripostă ofensivă desfăşurată în spaţiul operativ de către mari unităţi, cu scopul de a nimici gruparea principală de forţe ale inamicului pătruns în fâşia de apărare a unei mari unităţi (grupări) operative (strategice).

 

Contrapregătire. Acţiune de lovire prin foc masat, executată prin surprindere, cu toate mijloacele la dispoziţie, asupra obiectivelor şi grupărilor principale de forţe ale agresorului pregătite pentru ofensivă.

 

Contrapropagandă. Un complex de acţiuni planificate şi executate în scopul anihilării sau, cel puţin, diminuării efectelor propagandei adversarului.

 

Contraterorism. Totalitatea mă-surilor luate pentru a împiedica, intimida şi reacţiona la actele de terorism.

 

Control. a. Autoritate exercitată de un şef asupra unei părţi a activităţilor structurilor subordonate, sau altor structuri care în mod normal nu sunt sub comanda sa. Control poate fi transferat sau delegat, total sau parţial. b. Funcţie a conducerii care evaluează concordanţa dintre activităţile planificate şi cele executate şi stabileşte măsurile de eliminare a deficienţelor constatate. c. Activitatea de cunoaştere a relaţiilor şi a modului de aplicare a actelor normative ce reglementează activitatea domeniului militar. Stabileşte conformitatea între ceea ce s-a hotărât şi ceea ce se realizează în practică, urmărind îndeplinirea sarcinilor, prevenind apariţia unor factori perturbatori, introducând măsurile necesare pentru corectarea acţiunilor în sensul planificat.

 

Controlul accesului. Un serviciu de securitate care se referă la posibilitatea de a controla accesul entităţilor unui sistem la resursele acestuia, presupunând cunoscută identitatea entităţii care solicită accesul.

 

Controlul armamentelor. Acţiune care implică orice plan, aranjament sau proces bazat pe acorduri internaţionale şi guvernează oricare dintre aspectele privind numărul, tipurile, caracteristicile şi performanţele sistemelor de armamente, forţa numerică, organizarea, echiparea şi dislocarea forţelor armate, menţinute de părţi în scopul reducerii instabilităţii în mediul militar.

 

Controlul asupra spaţiului aerian. Obiectiv al Forţelor Aeriene prin îndeplinirea căruia se asigură dominarea situaţiei în mediul aerian, interzicerea folosirii acestuia de către inamic şi securitatea forţelor proprii împotriva loviturilor aeriene.

 

Controlul civil şi democratic (asupra forţelor armate). Reprezintă controlul societăţii civile, prin organismele sale abilitate, asupra forţelor armate. Acesta se realizează practic prin subordonarea forţelor armate autorităţilor alese în mod democratic (Parlament, Preşedinţie, Guvern), care conduc şi controlează activitatea organismului militar, fiecare din ele având responsabilităţi bine definite în acest context.

 

Controlul de securitate. Activitate prin care se examinează sistemele de muncă din punctul de vedere al respectării reglementărilor legale în vigoare privind prevenirea accidentelor de muncă, bolilor profesionale şi asigurării securităţii muncii.

 

Controlul emisiei. Utilizarea selectivă şi controlată a emisiunilor electromagnetice, acustice sau de alt tip pentru optimizarea posibilităţilor de comandă şi control, simultan cu reducerea detecţiei realizate de senzorii inamici, reducerea interferenţelor reciproce între sistemele proprii şi/sau executarea planului de înşelare militară.

 

Controlul extern. Formă de control care se exercită de către autorităţile constituţionale şi unele componente din societatea civilă asupra armatei şi de către Ministerul Apărării Naţionale asupra unor elemente ale sistemului naţional de apărare.

 

Control integral. Metodă specifică traficului aerian în cadrul NATO, de ordonare de ansamblu a traficului aerian identificat într-o porţiune a spaţiului aerian, aplicată cu mijloace electronice de către organisme responsabile de această porţiune a spaţiului aerian şi în care-şi exercită autoritatea.

 

Controlul interceptării/ executării focului. Activităţile desfăşurate de o structură de comandă şi control a unei unităţi de apărare aeriană privind descoperirea unui element ostil, identificarea, interceptarea/combaterea şi distrugerea sa.

 

Control intern. Totalitatea formelor de control organizate şi desfăşurate în cadrul sistemului militar, cu respectarea nivelurilor ierarhice, domeniilor de responsabilitate, competenţelor şi atribuţiilor fiecărei structuri militare, cuprinzând: controlul general al ministrului apărării naţionale; inspecţia; controlul pe domenii de specialitate; controlul activităţii specifice; controlul curent.

 

Control operaţional. Autoritate delegată unui comandant de a întrebuinţa forţele din subordine, în scopul executării unor misiuni specifice. Este o stare de autoritate limitată ca funcţie, timp sau spaţiu iar comandantul care este investit cu control operaţional nu poate resubordona acele forţe altor structuri

 

Control operativ. Autoritatea delegată unui comandant privind darea ordinelor forţelor din subordine, de aşa natură încât să le permită îndeplinirea misiunilor sau sarcinilor specifice care, în mod obişnuit, sunt limitate prin natura lor, ca loc sau în timp. De asemenea, acest comandant este investit cu autoritatea privind dislocarea unităţilor implicate, precum şi cu menţinerea sau delegarea controlului tactic al acestora. Controlul operativ nu include însă autoritatea de a utiliza separat elementele constitutive ale unităţilor care în mod obişnuit nu-i sunt subordonate, de a le resubordona şi nici controlul administrativ sau logistic.

 

D

 

Dată (date). Denumire generică ce semnifică informaţia (informaţiile) transpusă în formatul potrivit necesar procesării prin sistemele de comunicaţii sau informatice.

 

Date de inginerie. Desene, liste asociate, documentele anexe, specificaţii de fabricaţie, documentaţia de planificare a fabricaţiei şi standardele sau alte informaţii pregătite printr-o activitate de proiectare, care se referă la proiectarea, fabricarea, achiziţionarea, testarea sau inspectarea elementelor hardware sau serviciilor.

 

Date operative. a. Informaţii care sunt procurate, în scopul elaborării planului operaţiei ce includ acele date care alcătuiesc studiul obiectivului, amplasarea acestuia, cum se poate pătrunde în obiectiv, studierea dispozitivelor de securitate care protejează obiectivul, identificarea persoanelor care au acces la acestea şi cum se efectuează controalele de securitate asupra acestor persoane. b. Fapt, noţiune sau instrucţiune reprezentată într-o formă convenţională adecvată comunicării, interpretării sau prelucrării de către om sau de mijloace automate.

 

Datorie militară. Obligaţii morale şi juridice care decurg din calitatea de militar şi care presupun asumarea unor responsabilităţi pentru îndeplinirea misiunilor primite, pentru respectarea normelor şi regulilor referitoare la comportamentul ostăşesc.

 

Debarcare. Procedeul de desantare prin care forţele/tehnica de luptă şi materialele sunt debarcate/descărcate după aterizarea aeronavelor (navelor etc.) pe aerodromurile (porturile) sau terenurile de aterizare.

 

Deblocare-salvare. Ansamblul operaţiunilor pentru eliberarea căilor de acces, înlăturarea unor dărâmături sau obstacole sub care se găsesc victime concomitent cu asigurarea unui minim suficient de condiţii de supravieţuire (aer, apă, medicamente, alimente, iluminat), scoaterea victimelor de sub dărâmături sau din spaţiile în care au fost blocate şi acordarea primului ajutor medical.

 

Decizie. a. Opţiunea comandantului privind executarea acţiunii militare, ce se materializează în concepţia acţiunii. b. Moment al acţiunii militare în care, în faţa unei situaţii de rezolvat, comandantul (şeful) alege din mai multe variante posibile, acele măsuri care asigură satisfacerea maximală a scopului urmărit.

 

Declaraţia de conformitate. Declaraţia făcută de un furnizor, anunţând pe propria răspundere că un produs, proces sau serviciu este conform unei norme sau altui document normativ specific.

 

Declaraţie de presă. Formă concretă a comunicării instituţionale. Se realizează, de multe ori, din iniţiativa emiţătorului (ceea ce o deosebeşte de reacţii sau de ecou) în cadrul conferinţei de presă sau prin comunicat de presă.

 

Declasare. Operaţie de trecere a unui bun (obiect) dintr-o categorie superioară într-o categorie inferioară, ca urmare a deprecierii sale calitative. Ea se efectuează periodic de către comisii sau de către organe numite de comandanţi. Constatarea declasării se operează în evidenţa materialelor, după regulile stabilite prin instrucţiuni sau dispoziţii. Declasarea la reformă a materialelor se face atunci când acestea nu mai pot fi folosite din cauza uzurii avansate, sau când exploatarea în continuare sau repararea lor este neeconomicoasă.

 

Decolare şi aterizare scurtă. Posibilitate, pentru o aeronavă, de a depăşi un obstacol cu înălţimea de 15 metri (50 picioare) situat la 450 metri (1500 picioare) faţă de punctul de unde a început decolarea sau, în cazul aterizării scurte, posibilitatea de a se opri pe o distanţă de 450 metri (1500 picioare) după ce a depăşit un obstacol de 15 metri (50 picioare) înălţime. Decolare şi aterizare verticală. Posibilitate, pentru o aeronavă, de a decola şi a ateriza vertical şi de a trece la o altitudine suficientă pentru a depăşi obstacolele apropiate.

 

Decontaminare. Activitate care se execută în scopul neutralizării (înlăturării) substanţelor toxice de luptă de pe echipament, tehnica de luptă, teren şi alimente, folosind substanţe, soluţii de decontaminare şi solvenţi.

 

Decriptarea mesajelor. Faza finală a atacului criptanalitic în care se poate ajunge, în proporţii variabile (de până 100%) la descoperirea informaţiilor “acoperite”. Se mai utilizează termenul de “spargere a unui cod”.

 

Defluire. Acţiune prin care trupele grupate într-o zonă relativ restrânsă se răspândesc către alte puncte (zone) în direcţii divergente.

 

Defragmentare. Tehnică de gestiune a memoriei constând în distribuirea fişierelor nedivizate, într-o manieră contiguă, excluzând spaţiile goale, în scopul păstrării sistemice a unui spaţiu liber cât mai mare posibil şi contiguu.

 

Delegare de comandă. a. Acţiune prin care un comandant atribuie temporar unui comandant subordonat o parte din atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile sale pentru a conduce corespunzător misiunea pe care i-a dat-o. Responsabilitatea primită nu poate fi cedată. Perioada de delegare trebuie să fie precizată clar. b. Metodă de conducere care constă în investirea (atribuirea temporară), a unuia dintre subordonaţii săi, de către cadrul de conducere, pentru a îndeplini una din sarcinile sale de serviciu, însoţită de competenţa şi responsabilitatea corespunzătoare.

 

Delestare. Procedeul de desantare prin care materialele, introduse în containere speciale, sunt aruncate din aeronave de la înălţimi şi viteze mici.

 

Demasificarea forţelor. Proces de reducere treptată a efectivelor angajate într-un conflict armat, pe măsura pregătirii şi întrebuinţării unor structuri robuste, mobile şi viabile, formate din profesionişti şi înzestrate cu mijloace de luptă moderne şi performante.

 

Democraţie constituţională. Formă de organizare şi de conducere a unei societăţi, în care poporul îşi exercită (direct sau indirect) puterea, în conformitate cu prevederile unei constituţii, aceasta din urmă marcându-i şi legitimitatea.

 

Democraţie liberală. Formă de organizare şi de conducere a unei societăţi, în care poporul îşi exercită (direct sau indirect) puterea având la bază principiile liberalismului (considerarea individului şi a libertăţii sale ca valori supreme ale vieţii umane; realizarea economiei de piaţă prin nonintervenţia statului, liber schimb, libera concurenţă; promovarea conducerii societăţii de către un guvern constituţional reprezentativ; promovarea egalităţii şanselor, dar recunoaşterea existenţei inegalităţii indivizilor, rezultate din performanţele diferite ale persoanelor în viaţa social-economică şi politică).

 

Demodulare. Procesul de recuperare a informaţiilor ce au fost modulate pe o anumită frecvenţă purtătoare, pentru a fi transmise.

 

Demonstraţie de forţă. a. Un complex de acţiuni militare, de regulă de amploare tactică, ce se desfăşoară în scopul inducerii unei imagini supradimensionate despre capacitatea de luptă, caracteristicile tehnicii din dotare, gradul de pregătire a trupelor proprii. b. Operaţiune menită să demonstreze capacitatea militară a unei alianţe, a unui stat sau a unei grupări de trupe dislocate într-o anumită zonă pentru descurajarea unui potenţial adversar şi detensionarea situaţiei de criză.

 

Demonstraţiile tehnologice. Mijlocul prin care pe un “demonstrator”, se implementează una sau mai multe tehnologii, obţinute prin cercetare, în scopul demonstrării unui anumit concept tactic sau cerinţă operaţională.

 

Denunţarea tratatului. Modalitate de încetare a efectelor unui tratat internaţional ca urmare a manifestării unilaterale de voinţă a uneia din părţi.

 

Deplasarea combinată. Acţiunea prin care o structură militară se deplasează prin marş şi prin transport.

 

Deplasarea trupelor. Acţiune desfăşurată de trupe pentru mutarea dintr-un raion în altul, intrarea în luptă sau efectuarea unei manevre, cu păstrarea completă a capacităţii de luptă în vederea îndeplinirii unei misiuni.

 

Deportare. Acţiune care constă în transferarea forţată a unei persoane într-o altă ţară sau regiune, mutarea forţată a populaţiei de pe un teritoriu ocupat prin forţă armată sau sub ameninţarea cu forţa. A fost interzisă prin Convenţia de la Geneva (1949) pentru protecţia persoanelor civile în timp de război.

 

Depozit de materiale. a. Formaţiune militară destinată pentru primirea, gestionarea, păstrarea, întreţinerea şi distribuirea materialelor care, după destinaţie, pot fi: de materiale de intendenţă (produse agroalimentare, echipament); de armament şi muniţii; de carburanţi şi lubrifianţi etc. După eşalonul deservit aceste depozite pot fi: de unitate, mare unitate sau teritorial. b. Locul (magazia, adăpostirea) unde se primesc, păstrează şi se distribuie materiale.

 

Derapaj mediatic. Informare greşită sistematică şi masivă, ce apare în toate canalele mass-media cu impact negativ imediat şi greu de evaluat asupra afectivităţii şi discernământului.

 

Desantare. Acţiune de transport aerian a unor trupe terestre, în scopul realizării unei manevre de forţe şi mijloace, de regulă pentru a ajunge în adâncimea dispozitivului inamic sau înapoia acestuia. Se realizează prin transportul cu nave (aeronave) aeriene şi paraşutarea sau debarcarea trupelor şi mijloacelor de luptă în raioane stabilite prin concepţia acţiunii forţelor.

 

Desant aerian. Gruparea de forţe, făcând parte din dispozitivul de luptă (operativ sau strategic), transportată pe calea aerului (cu avioane, elicoptere, planoare) şi întrebuinţată, de regulă, în raioane din adâncimea dispozitivului inamicului, prin debarcare sau paraşutare în scopul îndeplinirii unei misiuni de luptă, pe timp limitat. Forţele utilizate pot fi trupe de paraşutişti, aeromobile sau trupe din orice armă, antrenate pentru ducerea unor astfel de acţiuni.

 

Descifrarea fotografiei aeriene. Operaţie prin care se materializează pe fotograma aeriană, folosind semne convenţionale, detaliile de planimetrie şi relief din teren, după imaginea lor topografica.

 

Desconservare. Activitatea desfăşurată de trupe pentru aducerea în stare de operativitate a tehnicii şi materialelor care au fost supuse conservării. Se execută, de regulă, înainte de întrebuinţarea acestora în luptă sau consum.

 

Desconservarea tehnicii la mobilizare. Totalitatea activităţilor ce se desfăşoară într-o idee unitară în perioada de pregătire şi de desfăşurare a mobilizării, pentru punerea în stare de funcţionare, la parametrii tehnico-tactici prevăzuţi, a tehnicii de luptă şi a materialelor de la stoc.

 

Descurajare. a. Abilitatea de a convinge un agresor că, prin exercitarea de ameninţări şi/sau declanşarea conflictului armat, s-ar supraestima profiturile prognozate. Aceasta necesită întreţinerea unei capacităţi militare adecvate, a unei strategii credibile şi o dorinţă politică clară de a acţiona. b. Concept al unor doctrine militare contemporane, potrivit căruia se urmăreşte a determina adversarul să renunţe la anumite scopuri, acţiuni, mijloace, de teama ripostei şi a riscurilor pe care le-ar atrage folosirea acestora. c. Doctrină militară contemporană potrivit căreia adversarul potenţial poate fi determinat să renunţe la ameninţarea armată, ca urmare a unor acţiuni politice, psihologice şi militare, menite să-i creeze teama faţă de o ripostă şi riscurile la care se expune prin folosirea ei.

 

Descurajare activă. Concept operaţional ce presupune constituirea şi dezvoltarea permanentă a unor forţe convenţionale care să reprezinte un factor descurajant potrivit pentru un potenţial adversar.

 

Desfăşurarea acţiunilor militare. a. Totalitatea activităţilor comandamentului pentru desfăşurarea acţiunii militare în scopul conducerii acţiunilor declanşate potrivit planului, precum şi planificării acţiunilor viitoare. b.Totalitatea activităţilor comandamentelor si unităţilor executate conform planurilor aprobate.

 

Desfăşurarea modulară a instrucţiei. Principiu care presupune concentrarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor principale ale instrucţiei, în mod deosebit, cele care vizează instrucţia tactică şi de specialitate, pe parcursul unui modul de instrucţie, transmiţându-se cunoştinţele şi formându-se deprinderile necesare ce aparţin celorlalte categorii de instrucţie care concură la formarea unui luptător performant.

 

Desfăşurare strategică. Ansamblu de măsuri organizatorice şi de planificare, precum şi activităţile practice începute încă din timp de pace şi continuate în perioada de tensiune în relaţiile internaţionale sau după declanşarea acţiunilor militare, pentru trecerea forţelor armate şi a forţelor de protecţie de la starea de pace la cea de război, prin ridicarea graduală a capacităţii de luptă sau direct prin mobilizare, deplasarea lor în siguranţă către frontiera de stat, crearea grupărilor de forţe şi a dispozitivului strategic de apărare preconizat, concomitent cu trecerea economiei naţionale la producţia de război.

 

Detaliu tactic. Element de dispozitiv, structură sau mijloc de luptă, dispus după o concepţie, în spaţiul destinat acţiunilor militare.

 

Detaşament (tactic). Reuniune temporară a unui număr variabil de subunităţi sau unităţi de aceeaşi armă sau de arme diferite, sub comandă unică, în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă cu caracter independent. După locul ce-l ocupă faţă de dispozitivul de luptă al trupelor, el poate fi de cap, de flanc şi înaintat. După scopul urmărit, el poate fi de asalt, de întoarcere, de asigurarea mişcării de nave, de partizani, de muncă etc.

 

Detaşament de asigurare a mişcării. Detaşament compus din subunităţi de geniu (îndeosebi de drumuri, poduri) şi de protecţie N.B.C., special dotate şi constituite la unităţi (mari unităţi) de arme întrunite, pe timpul ofensivei, marşului, luptei de întâlnire şi retragerii (în unele cazuri şi pe timpul luptei în apărare), pentru deschiderea cu repeziciune, în ritmul acţiunilor de luptă, a itinerarelor de deplasare ale unităţilor (marilor unităţi) din care fac parte. În acest scop, detaşamentul de asigurare a mişcării execută cercetarea, înlăturarea barajelor şi deblocarea itinerarelor sau executarea variantelor de ocolire, realizarea lucrărilor simple de drumuri şi poduri (instalarea podurilor mobile) şi marcarea itinerarelor amenajate. Lucrează prin depăşire sau în flux continuu.

 

Detaşament de cercetare. Detaşament ce se constituie în cadrul unităţilor şi marilor unităţi, în anumite situaţii specifice, din subunităţi de cercetare sau de infanterie (tancuri) întărite pentru executarea cercetării într-o fâşie sau pe o direcţie în situaţiile de mişcare.

 

Detaşament de distrugeri. Detaşament compus din subunităţi de geniu (îndeosebi de pionieri), special dotate, care se constituie la mari unităţi de arme întrunite, în principal în cadrul luptei de retragere, apărare şi încercuire, pentru pregătirea în vederea distrugerii, minarea şi distrugerea principalelor lucrări de artă (poduri, tuneluri, viaducte etc.) de comunicaţii, a punctelor obligate de trecere şi a obiectivelor importante. De regulă, detaşamentul de distrugeri acţionează pe o singură direcţie, în cooperare cu subunităţile (unităţile) de arme întrunite (de tancuri), cu detaşamentul mobil de baraje şi cu rezerva antitanc. Uneori poate acţiona şi independent.

 

Detaşament de întoarcere. Detaşament constituit, de regulă, înaintea începerii ofensivei în munţi dintr-o subunitate (companie, batalion de infanterie sau vânători de munte). Se foloseşte pe direcţii greu accesibile, infiltrându-se prin intervalele şi golurile existente în apărarea inamicului, atacându-l pe acesta în flanc şi spate, pentru cucerirea obiectivelor importante (înălţimi dominante, trecători, defileuri) în cooperare cu trupele care atacă de front şi desantul aerian tactic.

 

Detaşament de minare. Detaşament compus din nave de luptă şi nave de transport amenajate, cu care se transportă şi se lansează minele, şi din nave auxiliare cu care se execută asigurarea navigaţiei, hidrografică, materială, medicală şi de salvare-avarii a acţiunii de minare. Numărul navelor se stabileşte în funcţie de cantitatea de mine, ce urmează a fi lansate, capacitatea de ambarcare a navelor, depărtarea raionului de minare faţă de punctele de dislocare, precum şi de cantitatea forţelor disponibile pentru apărarea nemijlocită.

 

Detaşament înaintat. Detaşament având în compunerea sa de la un batalion de infanterie (de tancuri) întărit, până la un regiment mecanizat (de tancuri) întărit şi care, pe timpul ofensivei, se desprinde de forţele principale la o depărtare variabilă şi, acţionând independent sau în cooperare cu desantul aerian, cucereşte un aliniament sau obiectiv important din adâncimea apărării inamicului, pe care-l menţine până la sosirea forţelor principale. În lupta de apărare, acţionează în fâşia de asigurare (atunci când aceasta se organizează), producând pierderi unităţilor înaintate ale inamicului, obligându-l pe acesta să se desfăşoare şi să-şi canalizeze acţiunile de luptă pe anumite direcţii favorabile pentru apărător.

 

Detaşament mixt. Formaţiune militară temporar constituită din subunităţi sau militari de diferite arme care acţionează în comun pentru îndeplinirea unei misiuni de luptă.

 

Detaşament mobil de baraje. Detaşament compus din subunităţi de geniu (îndeosebi de pionieri), special dotate şi constituite la unităţi (mari unităţi) de arme întrunite, în toate formele de luptă, pentru executarea cu repeziciune a barajelor de mine şi exploziv pe direcţiile de atac (contraatac, contralovitură) ale inamicului şi în sectoarele active ale acestuia, în breşele create în dispozitivul propriu de loviturile nucleare executate de inamic, precum şi pentru protecţia sau consolidararea cu baraje a flancurilor, joncţiunilor, intervalelor şi a aliniamentelor importante. Detaşamentul mobil de baraje îşi îndeplineşte misiunile în cooperare cu rezerva antitanc, cu subunităţile (unităţile) ce acţionează pe direcţia respectivă sau independent.

 

Detaşament de pază. Subunitate destinată pentru siguranţa staţionării trupelor. De regulă o companie întărită, care organizează pichete de pază independente (de tăria unui pluton întărit), patrule, pânde şi posturi de observare.

 

Detaşament de salvare-avarii. Detaşament de nave de salvare-avarii, auxiliare şi echipe sanitare, constituit în scopul asigurării salvării echipajelor de pe navele scufundate şi avioanele doborâte, lichidării avariilor produse la nave în urma loviturilor executate de inamic, remorcării navelor în imposibilitate de manevră, transportului răniţilor etc.

 

Detaşament de siguranţă. Detaşament de nave de luptă constituit în scopul apărării antiaeriene nemijlocite, apărării antisubmarine, apărării contra minelor şi contra vedetelor, a convoaielor, detaşamentelor de minare, de desant etc. Compunerea Detaşamentului de siguranţă este variabilă şi este determinată de importanţa şi mărimea detaşamentelor cărora li se face siguranţa, precum şi de caracterul probabil al acţiunilor inamicului. De regulă, în cadrul detaşamentului de siguranţă pot intra nave antisubmarine, dragoare, escortare şi aviaţie maritimă antisubmarină.

 

Detector electronic. Aparat (instalaţie) destinat identificării deplasărilor de trupe şi mijloace de luptă, pe baza receptării undelor seismice, sau diferitelor câmpuri fizice (caloric, electromagnetic, acustic) ale ţintelor supuse detectării.

 

Deteriorarea mediului. Altera-rea caracteristicilor fizico–chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii cauzate de poluarea apei, atmosferei, şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară.

 

Deturnare. Acţiune de schimbare a destinaţiei normale a unui lucru sau persoane către o alta. În limbajul comun deturnarea este strâns legată de obiectul acesteia (vehicul de transport, marfă, bani etc.) şi scopul în care a fost înfăptuită (terorism, însuşirea de foloase ilicite etc.).

 

Devianţa comportamentală în armată. Act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale organizaţiei militare în ansamblu, ori ale unui grup militar. Ilustrează un comportament care se opune celui conformist sau convenţional. Manifestările cele mai evidente ale devianţei comportamentale în organizaţia militară sunt descrise formal prin sintagma “evenimente grave” (absenţe nejustificate de la unitate, dezertări, sinucideri, tentative de sinucidere etc.).

 

Dezastre. a. Fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, îmbolnăvirea unui mare număr de persoane sau animale, produse brusc sau progresiv. Cutremure, alunecări de teren, inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, epidemii, epizootii. b. Evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător, provocate de accidente (accidente chimice, biologice, nucleare, în subteran, avarii la construcţii hidrotehnice sau conducte magistrale, incendii de masă, explozii, accidente majore pe căi de comunicaţii, accidente majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii, căderi de obiecte cosmice).

 

Dezinformare. a. Orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces comunicaţional care modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina la receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social. b. Activitate de “producere” şi difuzare la inamic a unor informaţii, ştiri, date false. c. Procedeu utilizat pentru inducerea în eroare a adversarului ce constă în luarea unor măsuri şi folosirea unor mijloace variate pentru a furniza inamicului informaţii false, menite să-l conducă pe piste greşite.

 

Dezinformarea electronică. Componenta atacului electronic ce cuprinde totalitatea acţiunilor nonletale de război electronic, bazate pe radiaţia, modificarea parametrilor, absorbţia sau reflexia energiei electromagnetice, cu scopul de a degrada sau îngreuna folosirea informaţiilor recepţionate şi/sau funcţionarea sistemelor electronice ale inamicului. Dezinformarea electronică se realizează prin: simulare, manipulare şi imitare.

 

Dezinformarea electronică prin manipulare. Componenta dezinformării electronice care cuprinde totalitatea acţiunilor bazate pe modificarea caracteristicilor emisiilor electromagnetice ale tehnicii de război proprie, în scopul înşelării inamicului cu privire la modul de acţiune şi intenţiile trupelor (folosirea avioanelor invizibile cu suprafaţa de reflexie foarte redusă; vopsirea tehnicii cu vopsele absorbante; micşorarea radiaţiei termice a tehnicii de război; etc).

 

Dezinformarea electronică prin imitare. Componenta dezinformării electronice care cuprinde totalitatea acţiunilor bazate pe introducerea în canalele de recepţie ale echipamentelor electronice ale inamicului a semnalelor electromagnetice emise de acestea sau nou create, prelucrate astfel încât să creeze informaţii false privind ţintele de lovit, situaţia trupelor, ordinele ce trebuiesc executate, etc.

 

Dezinformarea electronică prin simulare. Componenta dezinformării electronice care cuprinde totalitatea acţiunilor bazate pe crearea de emisiuni electromagnetice false în scopul înşelării inamicului cu privire la posibilităţile reale şi dispunerea trupelor proprii (reţele radio şi emiţătoare de radiolocaţie false; capcane termice; ţinte false de radiolocaţie etc.).

 

Dezminţire. Procedeu de contracarare prin care se neagă veridicitatea conţinutului informaţiilor, ştirilor, zvonurilor, datelor lansate şi difuzate de inamic.

 

Diaspora. Orice grup etnic de mai mare sau mai mică amploare aflat în afara graniţelor ţării de origine, atât ca entitate individuală cât şi ca totalitate a celor care locuiesc şi trăiesc în interiorul frontierelor unui stat dat.

 

Dimensiunea (legătura) trans-atlantică. Dimensiune statuată prin tratatul fondator şi care vizează nucleul principial al Alianţei Nord Atlantice şi anume legătura de cooperare şi dialog a partenerilor de pe continentul american (SUA şi Canada) cu partenerii europeni.

 

Diplomat. Reprezentant al statului în relaţiile sale oficiale, politice cu statele străine. El duce tratative, încheie tratate internaţionale, urmăreşte desfăşurarea vieţii internaţionale şi a relaţiilor dintre state, informând guvernul său despre constatările făcute. Se bucură de imunitate diplomatică.

 

Disciplina militară. Ansamblu de reguli care ghidează conduita individuală şi a colectivului militar în îndeplinirea misiunilor. Are un caracter obligatoriu, atât în cazarmă cât şi în afara ei. Pretinde respectarea strictă şi necondiţionată de către militarii de toate gradele a ordinii, regulilor şi ordinelor, constituind astfel, unul din factorii cei mai importanţi de care depind coeziunea armatei, capacitatea ei de luptă şi obţinerea succesului în acţiunile militare. O cerinţă esenţială a disciplinei militare o reprezintă asigurarea caracterului ei conştient, bazat pe recunoaşterea de către fiecare militar a necesităţii îndeplinirii întocmai a îndatoririlor ce-i revin şi pe simţul răspunderii personale, făcându-se astfel distincţie între disciplina pasivă (bazată pe constrângere) şi disciplina activă (bazată pe adeziunea interioară la un ideal comun şi pe participare); Asigurarea disciplinei militare (la nivel individual şi colectiv) se realizează prin acţiunea coroborată a mai multor factori, şi anume: motivarea conduitei pe baza cunoaşterii legilor şi regulamentelor militare; rigoarea actului de comandă militară; acţiunea formativă a regimului de viaţă militară; demersul psihopedagogic diferenţiat, adaptat caracteristicilor de personalitate ale militarilor; exemplul de conduită din partea şefilor.

 

Discriminare. Tratarea socială inegală a indivizilor sau grupurilor în raport cu unele trăsături definitorii, cum sunt: apartenenţa rasială, religioasă, de clasă, sex sau altele. În limbajul comun, discriminarea face referire la acţiunea unei părţi dominante a societăţii împotriva uneia dominate în viaţa socială, politică, economică sau culturală şi implică provocarea unui prejudiciu celor care sunt subiectul acţiunii de discriminare.

 

Dislocaţi. Persoane ce sunt mutate din zona în care convieţuiau prin intervenţia directă a statului propriu sau a celui cu care se află în conflict, ori a altei organizaţii. Dislocaţii pot apare ca urmare a unei intervenţii directe, în forţă sau a acţiunii unor mijloace persuasive şi ca efect al discriminărilor de ordin etnic, religios, economic, cultural etc.

 

Diferend. Termen care desemnează o opoziţie, un dezacord între două sau mai multe state asupra unor pretenţii sau interese care constituie un element de tulburare a relaţiilor dintre ele.

 

Digitalizare. Acţiunea de transformare a semnalelor analogice în semnale digitale.

 

Dinamism. Putere vitală, forţă de acţiune, de mişcare.

 

Direcţie de efort. Porţiunea de teren (spaţiu aerian, maritim) pe care se exercită puterea de luptă a unei forţe. Aceasta orientează acţiunile forţelor luptătoare către punctele decisive şi centrul de greutate.

 

Direcţie de interzis. Direcţie de atac a inamicului pe care trupele aflate în defensivă, iau toate măsurile pentru a opri înaintarea inamicului.

 

Direcţie de manevră. Direcţie de acţiune pe care trupele execută deplasarea (terestră, aeriană, maritimă sau fluvială) şi atacul asupra elementelor de dispozitiv ale inamicului dispuse pe flanc sau în adâncime.

 

Direcţie de transmisiuni. Totalitatea liniilor de transmisiuni (cu fir, radioreleu, prin mijloace mobile şi poştale) realizate pentru a asigura sistemul de legături între două centre de transmisiuni.

 

Direcţie de transport. Orientarea în spaţiu a deplasării personalului, produselor şi/sau materialelor folosind una sau mai multe căi de comunicaţie între două localităţi importante şi care trece prin mai multe puncte intermediare.

 

Directivă (strategică, operativă). 1. Document de conducere prin care un comandament strategic (operativ) transmite eşaloanelor subordonate concepţia desfăşurării operaţiilor, misiunile ce le revin şi datele de bază pentru îndeplinirea deciziei comandantului.

 

Directiva de acţiune. Document ce se elaborează de către compartimentul operaţii, pe baza planului de acţiune şi se transmite subordonaţilor în vederea planificării şi desfăşurării acţiunilor militare.

 

Dirijare de la sol. Transmiterea de către navigatorul cu dirijarea, din punctul de comandă, a informaţiilor care permit pilotului aeronavei să aleagă şi să urmeze traiectul de zbor corect, din momentul în care aeronava părăseşte pista până când soseşte la aterizare, în deplină siguranţă.

 

Dirijare pasivă. Metodă de dirijare în care receptorul sistemului de dirijare încorporat al unei rachete utilizează radiaţiile emise de ţintă.

 

Dirijare pe fascicol. Procedeu de dirijare a unei rachete prin fascicol radar sau radio.

 

Dirijare semiactivă. Metodă de dirijare în care receptorul încorporat al unei rachete utilizează comenzile trimise de la sol.

 

Dirijare telecomandată. Metodă de dirijare în care informaţiile transmise rachetei de o sursă exterioară aduc acesteia comenzi pentru a urmări o traiectorie prestabilită.

 

Disimulare. Ascundere a adevăratelor gânduri, sentimente, intenţii, dându-le aparenţe înşelătoare (fig.), deghizare.

 

Dislocare. Dispunere (amplasare) a trupelor în teren, într-un anumit raion, în anumite situaţii de regulă în afara zonelor în care se duc acţiuni militare.

 

Dispecer de sol (semnalizator). Persoană special instruită pentru a dirija cu ajutorul mijloacelor vizuale sau de altă natură, rulajul aeronavelor la sol.

 

Dispersarea. a. Repartiţia în jurul punctului mediu de impact a bombelor sau proiectilelor lansate sau trase în condiţii identice. b. Separarea trupelor, a materialelor, stabilimen¬telor sau activităţilor concentrate în mod normal în anumite zone, pentru reducerea vulnerabilităţii lor. c. Împrăştierea de agenţi sub formă lichidă sau aerosoli în operaţiuni chimice sau biologice. d. Răspândirea de personal sau de echipamente în zona de largare, prin paraşutare.

 

Disponibilitate. a. Capacitatea unei unităţi de a fi gata de luptă, în vederea îndeplinirii unei misiuni. b. Aptitudinea unui produs, sub aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a acţiunilor de mentenanţă, de a-şi îndeplini funcţia specificată, la un moment dat sau într-un interval de timp dat.

 

Dispoziţie. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau printr-un regulament (grupaj de prevederi obligatorii) specifice unui domeniu de activitate.

 

Dispoziţiune. Document de conducere prin care comandamentele transmit subordonaţilor datele necesare pentru îndeplinirea misiunii de luptă/operative sau pentru continuarea luptei/operaţiei. Cuprinde, de regulă, concluzii despre adversar, misiunea marii unităţi/unităţi/subunităţi, acţiunile pe care eşalonul superior le execută în folosul eşalonului subordonat, termenul pentru "gata de luptă", locul punctelor de comandă ale marii unităţi/unităţii care dă dispoziţiunea, modul şi termenele de înaintare a rapoartelor şi cererilor.

 

Dispozitiv. a. Gruparea forţelor şi mijloacelor în elementele necesare desfăşurării acţiunilor militare, într-o concepţie elaborată pentru rezolvarea unei situaţii (îndeplinirea unei misiuni). b. Aranjament presta¬bi¬lit al poziţiilor ce trebuie ocupate de către mai multe formaţiuni militare, pentru îndeplinirea unui anumit scop, cum ar fi marşul, apropierea de inamic, menţinerea contactului sau ducerea luptei.

 

Dispozitiv de luptă. Dispunerea în teren a elementelor grupării de forţe militare în vederea desfăşurării acţiunilor de luptă, care materializează decizia comandantului privind modalitatea de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor pentru îndeplinirea misiunii.

 

Dispozitiv de marş. Formaţie adoptată pentru executarea deplasării dintr-un raion în altul.

 

Dispozitiv de mobilizare. Activitate care presupune dispunerea în teren a elementelor în care se desfăşoară activităţile de mobilizare.

 

Dispunerea avansată a forţelor. Concept operaţional conform căruia se impune (în dimensiunea ei operativă şi tactică) “prepoziţionarea” unor forţe pe direcţiile strategice, operative şi chiar tactice, care să constituie un nucleu (cu o prezenţă înaintată) mobil cu rolul de a prelua “şocul” primelor acţiuni militare desfăşurate în forţă.

 

Distanţa de descoperire a ţintelor aeriene. Distanţa maximă de la care semnalul reflectat de ţintă poate fi văzut pe indicatorul de observare printre zgomotele de fond, cu probabilitatea dată.

 

Distanţa orizontală. Distanţa ce se calculează pe fotografierea aeriană, în plan orizontal de la verticala aeronavei până la un obiect determinat la sol.

 

Distress. Stress intens, negativ, stare de tensiune ridicată, care apare ca o consecinţă a unei suprasolicitări şi care ameninţă ehilibrul psihofizic al luptătorului, afectând în mod semnificativ toate performanţele acestuia.

 

Distribuţie de materiale. Totalitatea măsurilor economice sau organizatorice pentru dirijarea şi transmiterea fluxului de mărfuri/servicii de la producător la consumator, îndeplinind următoarele funcţii: schimbarea proprietăţii asupra bunului/serviciului; deplasarea produselor, respectiv transportul, stocarea, manipularea, ambalarea etc.; alegerea şi utilizarea canalelor de distribuţie.

 

Distrugere. Scoaterea din uz (dărâmarea, prăbuşirea, ruinarea etc.) a infrastructurii, instalaţiilor, tehnicii de luptă sau materialelor prin utilizarea de mijloace oarecare: foc, apă, materiale explozive, mijloace mecanice etc.

 

Distrugerea apărării electronice. Componenta atacului electronic ce cuprinde totalitatea acţiunilor letale de război electronic care presupune angajarea armamentelor bazate pe folosirea energiei electromagnetice directe sau pe fascicul electromagnetic dirijat, în scopul distrugerii forţei şi echipamentelor electronice ale inamicului.

 

Diversiune. Acţiunea prin care se intenţionează captarea atenţiei ţintei prin prezentarea unor subiecte mai “importante” şi se încearcă punerea în umbră, eclipsarea mesajelor propagandistice ale adversarului.

 

Doctrină. a. Totalitatea princi¬piilor fundamentale care direcţionează organizarea, pregătirea, conducerea, logistica şi întrebuinţarea forţelor armate. Aceste principii sunt obligatorii, dar aplicarea lor necesită raţionament. b. Totalitatea principiilor fundamentale prin care Forţele Armate sau elemente ale acestora îşi proiectează şi acţiunile în vederea realizării obiectivelor stabilite, strategia militară naţională. Doctrina este o bază legală, dar necesită analiză în aplicare.

 

Doctrină militară. a. Concepţie unitară adoptată de stat cu privire la război, armată şi apărarea ţării, ansamblul principiilor, metodelor şi procedeelor preconizate şi aplicate în pregătirea forţelor armate, a populaţiei şi în ducerea războiului, în raport cu condiţiile, interesele şi posibilităţile specifice ale statului. b. Concepţie unitară adoptată de un stat în problemele fundamentale ale războiului şi ale armatei cuprinzând principiile, formele şi procedeele pe care statul le aplică în structurarea şi pregătirea forţelor armate, în înzestrarea şi dotarea acestora, în ducerea războiului, în raport cu nevoile, sarcinile, interesele statului şi a alianţelor la care acesta a aderat.

 

Documentul electronic. Orice colecţie / fişier / bază de date procesată / transmisă / stocată cu mijloace electronice.

 

Document militar de transport. Imprimatul strict, prevăzut cu serie, număr şi timbru sec, care are o valoare şi care dă dreptul de a efectua un anumit fel de transport militar.

 

Document normativ. Ansamblu de reguli, norme, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi specifice unui domeniu de activitate.

 

Dragaj. a. Acţiune de săpare sub apă pentru adâncirea sau nivelarea fundurilor, canalelor navigabile, bazinelor portuare şi efectuarea unor lucrări de asanare. b. Acţiune de urmărire a raioanelor marine (fluviale) de mine ce prezintă pericol pentru navigaţie.

 

Drapelul de luptă. Simbolul onoarei, vitejiei şi gloriei militare ce evocă trecutul glorios de luptă al poporului român pentru libertate naţională şi tradiţiile de luptă ale unităţii, amintind fiecărui militar datoria sfântă de a servi cu credinţă patria, de a apăra cu orice preţ unitatea, suveranitatea şi independenţa României.

 

Drept internaţional. Totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state.

 

Drept internaţional umanitar. Ramură a dreptului internaţional public care cuprinde un ansamblu de norme de drept internaţional de sorginte cutumiară sau convenţională, destinate a reglementa în mod special problemele survenite în situaţii de conflict armat internaţional şi naţional.

 

Dreptul la imagine. Dreptul persoanei/instituţiei ca activitatea acesteia să fie corect reflectată în presă.

 

Dreptul războiului (Dreptul de la Haga). Ramură a dreptului internaţional umanitar, care fixează drepturile şi îndatoririle părţilor beligerante în desfăşurarea

operaţiunilor militare şi limitează alegerea mijloacelor şi metodelor de vătămare a adversarului.

 

Drept umanitar internaţional (Dreptul de la Geneva). Ansamblu de norme menite a asigura respectarea, protecţia şi tratamentul umanitar al persoanelor scoase din luptă, precum şi al acelora care nu participă direct la ostilităţi, denumite printr-un termen consacrat, victime de război. Dreptul umanitar internaţional îşi are izvoarele în Convenţia de la Geneva din 1864, privitoare la protecţia răniţilor de război, completată în 1907 şi1927.

 

Durata ciclului conducerii. Timpul necesar pentru exercitarea actului de comandă din momentul primirii misiunii sau informaţiilor despre modificările esenţiale ale situaţiei până când eşalonul condus este capabil să desfăşare acţiuni în concordanţă cu decizia comandantului.

 

Durata de serviciu. Materialele şi produsele care se aprovizionează şi se acordă personalului armatei gratuit, contra-cost sau se distribuie pentru folosinţă pe o anumită perioadă de timp.

 

Durata de viaţă utilă. Aptitudinea unui produs de a-şi menţine capacitatea de funcţionare până la intrarea în stare limită, într-un sistem stabilit de întreţinere tehnică şi reparaţii.

 

Durata medie de utilizare/ păstrare. Intervalul de timp stabilit în documentele tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele, altele decât cele cu termen de valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative înscrise, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare.

 

E

 

Echilibru ecologic. Ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica armonioasă a acestuia.

 

Echipament. Termen definind obiecte de îmbrăcăminte ale militarilor sau obiecte(piese, subansamble) ale unui complet de deservire tehnică. Poate fi: 1. echipament militar, ce reprezintă totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii conform normelor de echipare ale militarilor, cele folosite ca îmbrăcăminte specială, de protecţie şi de lucru de către diferite categorii de efective (echipaje tanc, autotun sau transportor, personal navigant şi tehnic de aviaţie, personal ambarcat şi scafandri, materiale pentru aplicaţii, pentru santinelă, etc.); 2. echipament de mascare reprezentat de costumul confecţionat dintr-o ţesătură vopsită în culoarea de fond a terenului (verde cu pete maro sau albă) utilizat pentru protecţia militarilor împotriva aparaturii de observare; 3. echipament de bord, ansamblul aparatelor, dispozitivelor şi instalaţiilor de la bordul navelor şi aeronavelor, pentru controlul navigaţiei (zborului), funcţionării motorului şi aparaturii radio, electrice, oxigen, precum şi al aparatelor de comandă şi control de luptă; 4. echipament de buldozer, reprezentat prin completul format dintr-o lamă de buldozer şi sistemul de acţionare, care se poate ataşa la tanc (echipament de buldozer pe tanc) sau autotractor. Serveşte la executarea adăposturilor pentru maşini şi a amplasamentelor pentru tanc sau piese de artilerie.

 

Economia de forţe (de forţe şi mijloace). Principiu al luptei armate care presupune stabilirea, distribuirea şi utilizarea judicioasă a posibilităţilor de luptă proprii, în raport cu necesităţile impuse de obiectiv şi de obţinerea de rezultate maxime cu eforturi, forţe, mijloace şi pierderi minime.

 

Edificarea păcii. Identificarea şi sprijinirea structurilor capabile să asigure consolidarea aranjamentelor politice, în scopul prevenirii reizbucnirii conflictelor militare.

 

Educaţie militară. Instruirea sistematică a indivizilor , având ca scop consolidarea cunoştinţelor acestora în ştiinţa şi arta războiului. Componentă a educaţiei profesionale, care cuprinde: însuşirea cunoştinţelor teoretice militare, formarea priceperilor şi deprinderilor de acţiune militară, transmiterea valorilor etice cu caracter militar (patriotism, simţul onoarei şi al datoriei, disciplina militară etc.), formarea comportamen-tului militar în toate ocaziile. Esenţa educaţiei militare constă în formarea unui orizont ştiinţific, tehnologic şi cultural cu privire la profesiunea militară, dezvoltarea capacităţilor şi deprinderilor necesare acţiunii militare la pace şi la război. Ca orice educaţie profesională, educaţia militară cuprinde iniţierea, perfecţionarea şi specializarea în profesia militară. Ea se realizează în principal prin sistemul învăţământului militar şi al unităţilor de instrucţie (educaţia formală), dar şi prin celelalte forme de educaţie (informală şi nonformală). De asemenea, se reali-zează diferenţiat, în raport cu corpul militarilor în termen, corpul subofiţerilor şi corpul ofiţerilor.

 

Efectivul absent. Tot personalul din efectivul în evidenţă, care se află în afara unităţii sau subunităţii justificat prin ordine ale persoanelor competente.

 

Efectivul control. Tot personalul propriu al unităţii sau subunităţii, încadrat, potrivit statului de organizare.

 

Efectivul detaşat. Tot personalul primit/plecat temporar în/din unitate sau subunitate.

 

Efectivul în evidenţă. Tot personalul din efectivul control, la care se adaugă cei din efectivul detaşat din alte unităţi sau subunităţi.

 

Eficienţă. Principiu de construcţie şi întrebuinţare a forţelor armate, conform căruia structura şi înzestrarea acestora trebuie să le permită îndeplinirea scopurilor politico-militare în condiţiile unor consumuri materiale şi al unor pierderi umane minime.

 

Efort de apărare. Totalitatea eforturilor materiale, umane, diplomatice, culturale şi de altă natură pe care le face un stat pentru apărarea proprie sau a aliaţilor în cazul unei agresiuni.

 

Elemente de Stat Major ale Parteneriatului pentru Pace (PSE). Nuclee de ofiţeri, cu statut internaţional, ai ţărilor aliate şi partenere, care lucrează împreună pe problematica planificării exerciţiilor şi a altor activităţi de cooperare; în cele 8 PSE-uri existente îşi desfăşoară activitatea 38 de ofiţeri din ţări partenere şi 37 de ofiţeri din ţări NATO.

 

Embargo. Sistem de măsuri de interdicţie luate de un grup de state sau de un stat împotriva unui alt stat, vizând: 1. interzicerea accesului pe piaţa proprie a mărfurilor sau capitalului provenite dintr-un anumit stat sau exportul acestora în acest stat; 2. reţinerea navelor, trenurilor şi a altor mijloace de transport în porturi, aeroporturi, ape teritoriale etc. ale statului sau statelor care aplică embargoul; 3. suspendarea comerţului în întregime sau pentru o anumită categorie de produse (de exemplu armament sau petrol). Embargoul se aplică unui stat ca sancţiune pentru încălcarea unor norme, reguli sau principii ale dreptului internaţional. Carta ONU prevede embargoul ca o măsură colectivă de constrângere faţă de statele ce ameninţă pacea şi securitatea internaţională.

 

Emigrarea. Părăsirea propriei ţări în scopul stabilirii definitive într-o ţară străină. Acţiunea de a pleca din patrie şi de a se stabili în altă ţară.

 

Emisie. Radiaţie produsă de către o staţie emiţătoare. De exemplu, energia radiată de către oscilatorul local al unui receptor radio, nu este o emisie, ci o radiaţie.

 

Emisie electromagnetică. Fenomenul prin care se emană energie electromagnetică. Este o caracteristică a tuturor dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor electronice.

 

Epidemie. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune, comunităţi etc., inclusiv din comunităţi militare.

 

Epizootie. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.

 

Epurare etnică. Îndepărtarea sau exterminarea sistematică a unui grup etnic de către un alt grup aflat în situaţia de a controla un teritoriu.

 

Eroism. Manifestare supremă a calităţilor morale care se concretizează în fapte deosebite, excepţionale, săvârşite în situaţii extreme. Actele de eroism sunt expresia cea mai pregnantă a patriotismului, fiind generate de o cauză supremă, pentru a cărei îndeplinire eroii îşi asumă în mod voluntar răspunderea, chiar dacă aceasta presupune sacrificiul vieţii şi se manifestă, mai ales în timp de război, când lupta pentru apărarea patriei cere numeroase acte de eroism individual şi colectiv.

 

Escaladare. Acţiune de extindere treptată a războiului sau a mijloacelor întrebuinţate pe timpul desfăşurării acestuia, de sporire a cheltuielilor militare sau a cursei înarmărilor, uneori dincolo de limitele stabilite de tratatele, convenţiile sau înţelegerile internaţionale.

 

Escortare. Acţiunea subunităţii de pază înarmată, care însoţeşte convoaiele de prizonieri de război, pentru a-i împiedica să fugă.

 

Escortă aeriană. Aeronavă având ca misiune protejarea altei aeronave în cursul unei misiuni.

 

Estacadă. Obstacol pentru protecţia unui pod militar contra corpurilor plutitoare (arbori, gheţuri), a minelor de curent sau a ambarcaţiunilor inamice.

 

Estimare. Activitate prin care un compartiment, în urma unui proces de analiză, emite concluzii şi propuneri (necesitate, posibilitate, mod de rezolvare, cerinţe operaţionale, materiale, financiare) cu privire la o situaţie, misiune sau ordin.

 

Eşalon de aprovizionare. Elementul din dispozitivul de paraşutare format din materialele şi muniţia prevăzute să ajungă în raionul acţiunilor de luptă.

 

Eşalon de materiale. Grupare de autovehicule încărcate cu materiale constituită temporar din cadrul subunităţilor, unităţilor şi marilor unităţi de logistică, destinată să facă aprovizionarea trupelor în anumite situaţii (forţe care acţionează pe direcţii independente, peste obstacole naturale, în încercuire, etc.).

 

Eşalon de rezervă. Elementul din dispozitivul de paraşutare format din subunităţile din rezervă.

 

Eşalonul de zbor. Totalitatea aeronavelor care se dislocă pe un alt aerodrom pe calea aerului.

 

Eşalonul forţelor principale. Elementul din dispozitivul de paraşutare format din subunităţile luptătoare.

 

Eşalon înaintat. Efectivele şi mijloacele necesare în cadrul dislocării unităţii (subunităţii) pentru primirea eşalonului de zbor, conducerea şi asigurarea acţiunilor de luptă până la sosirea eşalonului rulant, care execută deplasarea cu mijloace auto cu aeronave de transport sau combinat.

 

Eşalonul rulant. Efectivele, mijloacele şi materialele rămase după plecare eşaloanelor înaintat şi de zbor, care execută deplasarea cu mijloace auto, pe calea ferată, cu aeronave de transport sau combinat.

 

Eşalonare a stocurilor. Repartizarea principalelor stocuri de produse şi materiale, exprimate în unităţi de calcul de aprovizionare pe diferite eşaloane şi în anumite proporţii, conform normelor şi tabelelor de înzestrare, care asigură un minim de cantităţi de materiale cu care trupele pot intra în orice moment în luptă (operaţie) sau să ducă acţiuni militare un anumit timp.

 

Eşicher. a. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. b. Dispozitiv în care trupele unei unităţi aşezate masate în careuri, sunt despărţite prin intervale egale. c. Loc unde se opun partide, interese (politice)

 

Etalon. Numitor comun, modul, măsură, greutate, care serveşte ca unitate de măsură sub diferite forme şi diferite scopuri.

 

EUROFOR. (Forţă Europeană Rapidă de Dislocare) Structură care face parte din forţele destinate pentru operaţiuni conduse de UEO. Statele participante la această structură sunt: Franţa, Italia, Portugalia şi Spania.

 

Evacuare. Ansamblul activităţilor de protecţie civilă prin care, în timp de război sau în caz de dezastre, anumite categorii de populaţie, instituţii publice şi agenţi economici, bunuri materiale şi culturale sunt scoase din zona de risc, deplasate şi dispuse în alte zone care asigură protecţia acestora, condiţii de cazare, hrănire, asistenţă medicală şi continuarea activităţilor social-economice, de învăţământ, de depozitare şi păstrare a bunurilor.

 

Evacuarea administrativ-militară. Acţiune complexă efectuată de către armată pentru evacuarea unor teritorii, instituţii publice şi ale administraţiei de stat din zona de frontieră ca urmare a unor dictate impuse în perioada de tensiune (criză) urmate de război. Se desfăşoară în cazul existenţei pericolului iminent de război şi pe timpul desfăşurării acestuia, în situaţia executării unor retrageri, pe adâncime mare (la nivel strategic şi operativ), atunci când Armata acţionează în cadrul unei coaliţii în afara teritoriului naţional.

 

Evacuarea comunicaţiilor feroviare. Măsurile ce se iau şi activităţile ce se desfăşoară pentru demontarea şi transportul în adâncimea teritoriului naţional a construcţiilor, instalaţiilor, mijloacelor de transport, utilajelor, combustibililor şi materialelor de cale ferată ameninţate a fi ocupate temporar de inamic.

 

Evacuare militară. Formă de acţiune şi protecţie care constă în scoaterea din anumite zone (raioane), în perioada de tensiune şi în timp de război, dacă situaţia strategică (operativă) o impune, precum şi în caz de dezastre, a armatei cu toate bunurile sale din dotare, a altor instituţii publice şi ale administraţiei de stat, a unor agenţi economici cu rol hotărâtor în efortul de apărare al ţării, a anumitor categorii de populaţie, bunuri materiale ce se constituie în resurse necesare continuării războiului (traiului), cât şi a valorilor de patrimoniu ce pot fi capturate de către agresor sau ar putea fi distruse.

 

Evacuarea noncombatanţilor. Acţiuni de durată scurtă, cu desfăşurarea rapidă a forţelor, în scopul scoaterii dintr-o zonă de conflict a persoanelor neimplicate în desfăşurarea operaţiilor.

 

Evaluare. a. Etapă în cadrul Sistemului de planificare, programare, bugetare şi evaluare a forţelor, activităţilor şi resurselor în Ministerul Apărării Naţionale, în care se analizează, estimează şi determină (cuantifică) antefactum şi postfactum, rezultatele aşteptate/ obţinute în lansarea sau desfăşurarea unui program (ansamblu de activităţi), la nivel de minister sau alte eşaloane. b. Exprima-rea în bani a mărimii elementelor patrimoniale şi a operaţiilor privind mişcarea acestor elemente. Obiectul evaluării îl constituie activele, pasivele, cheltuielile, veniturile precum şi operaţiile economico-financiare.

 

Evaluarea cadrelor militare. Ansamblul de activităţi concretizate în aprecierea de serviciu (document de evidenţă tipizat, întocmit periodic, în vederea evaluării competenţei profesionale, a calităţii morale, a perspectivelor de dezvoltare şi promovare ale cadrelor militare). Pe baza aprecierii de serviciu, cadrele militare sunt selecţionate şi promovate în funcţii, trimise la studii în ţară şi în străinătate precum şi înaintate în grad.

 

Evaluarea distrugerilor. Determinarea efectului unui atac asupra ţintelor.

 

Eveniment de aerodrom. Totalitatea fenomenelor şi situaţiilor anormale apărute în diverse compartimente ale unităţii de aviaţie care au creat, creează sau pot crea direct sau indirect, un eveniment de aviaţie.

 

Eveniment de aviaţie. Totalitatea evenimentelor de zbor şi de aerodrom, din care se exclud acţiunile de piraterie sau terorism aerian, atât timp cât nu este afectată securitatea zborului.

 

Eveniment de zbor. Totalitatea fenomenelor şi situaţiilor anormale apărute pe timpul zborului care perturbă activitatea la bordul unei aeronave sau/şi a zonei survolate, din care se exclud acţiunile de piraterie sau terorism aerian, atât timp cât nu este afectată securitatea zborului.

 

Evenimentul grav. Fapta săvârşită în cadrul unei unităţi militare sau în afara acesteia de către militari sau salariaţi civil, care prin natura ei, duce la diminuarea capacităţii de luptă a unităţii.

 

Evidenţa personalului. Cunoaşterea exactă şi în permanenţă a gradului de completare a unităţilor şi subunităţilor, a încadrării funcţiilor şi specialităţilor militare, precum şi a răspândirilor personalului încadrat pe funcţii.

 

Evitarea. Totalitatea acţiunilor şi măsurilor prin care se urmăreşte înlăturarea posibilităţilor de întâlnire cu forţele inamice sau pentru eliminarea (diminuarea) efectului întrebuinţării armamentului de către acestea.

 

Evitarea fratricidului. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor stabilite şi desfăşurate pentru evitarea uciderii sau rănirii personalului subordonat (aliat) şi a distrugerii materialelor şi tehnicii din dotarea acestuia de către forţele proprii.

 

Execuţia descentralizată. Principiu al conducerii care presupune delegarea corespunzătoare a autorităţii comandanţilor subordonaţi pentru executarea misiunii care asigură o reacţie flexibilă şi oportună la schimbările situaţiei operative (tactice) şi permite acestora să execute comanda misiunii.

 

Exerciţiu. Metodă de pregătire şi antrenare a militarilor (subunităţilor, unităţilor) pentru formarea unor deprinderi sau însuşirea modului de acţiune pentru îndeplinirea misiunilor.

 

Exerciţiu bugetar. Perioada, de regulă un an, pentru care s-a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli. Exerciţiul bugetar coincide cu anul calendaristic.

 

Exerciţiu de mobilizare. Activitate de stat major specifică, ce urmăreşte aceleaşi scopuri ca şi antrenamentul de mobilizare cu participarea parţială sau totală a rezerviştilor şi mijloacelor de transport rechiziţionate din economia naţională, fără ca durata de menţinere a resurselor în unităţi să depăşească termenul de mobilizare.

 

Existent la serviciu. Cantitatea de tehnică militară şi materiale asigurate conform prevederilor pentru pace ale statelor de organizare şi normelor de înzestrare.

 

Existent la stocul de mobilizare. Diferenţa între prevederile pentru război şi pace ale statelor de organizare.

 

Exploziv. Substanţă sau amestec de substanţe chimice care, sub acţiunea unui impuls iniţial (lovire, încălzire, frecare), suferă transformări bruşte, cu dezvoltare abundentă de căldură şi de gaze, producând o creştere foarte mare a presiunii în stare să efectueze un lucru mecanic (fenomen complex, denumit explozie).

 

Extremism. Idei, opinii, atitudini individuale şi colective, caracterizate printr-un ataşament intransigent faţă de un program sau o doctrină. Acest tip de comportament urmăreşte, prin măsuri violente şi radicale, să-şi impună ideile şi propriul program politic. Se distinge atât un extremism de stânga, cât şi unul de dreapta, ambele vizând refuzul democraţiei şi susţinerea unui regim autoritar, de mână forte.

 

F

 

Facilitate de control al spaţiului aerian. Facilitate direct răspunzătoare faţă de autoritatea controlului spaţiului aerian cu reprezentarea respectivă.

 

Factori de mediu. Totalitatea componentelor mediului natural: apă, aer, sol, vegetaţie, faună.

 

Factori de risc. Ameninţări la adresa securităţii şi stabilităţii unui stat, structuri suprastatale etc., care pot fi de factură militară şi, respectiv, nemilitară, provenind din domeniul politic, economic, social sau ecologic.

 

Factori de risc externi. Acţiuni extremist-revizioniste îndreptate împotriva intereselor naţionale ale unui stat; existenţa unor zone de instabilitate politică, socială şi militară sau a unor stări conflictuale în proximitatea graniţelor naţionale; apariţia unor dezechilibre în balanţa raporturilor strategice subregionale şi regionale; limitarea accesului unui stat la resursele vitale pentru populaţie şi economie; expansiunea agresivă a reţelelor şi activităţilor terorist-extremiste; acţiuni contrare intereselor naţionale ale unui stat, desfăşurate de grupări militare ieşite de sub controlul autorităţilor legale ale statului de origine; dezvoltarea activităţilor crimei organizate trans-naţionale; disiminarea necontrolată a tehnologiilor şi materialelor de distrugere în masă; tentativa de folosire ilegală a teritoriului unui stat pentru stocarea şi depozitarea deşeurilor toxice şi radioactive, a altor materiale periculoase pentru populaţie şi mediul înconjurător.

 

Factori de risc interni. Instalarea sau cronicizarea unor dezechilibre economice majore la nivel macroeconomic; amplificarea infracţionalităţii economico-financiare, a corupţiei şi a altor fenomene specifice crimei organizate, dincolo de pragul de la care se pune în pericol funcţionalitatea instituţiilor fundamentale ale unui stat; degradarea unor sisteme de conducere la nivel naţional, a potenţialului biologic, de sănătate a populaţiei şi a sistemului educaţional; încetinirea ritmului adoptării unei legislaţii coerente; extremismul politic; scăderea excesivă a nivelului de trai; degradarea mediului ambiant care ar putea determina compromiterea echilibrelor ecologice şi a condiţiilor normale de viaţă ale cetăţenilor.

 

Factor nociv. Factor de risc a cărui acţiune asupra executantului duce, în anumite condiţii, la îmbolnăvirea acestuia.

 

Fantomizare. Procedeu de folosire combinată a liniilor de transmisiuni uzitat pe larg în transmisiunile militare, prin care se realiza un număr mai mare de legături simultane, prin intermediul transformatoarelor de linie (diferenţiale).

 

Fâşie. Suprafaţa de teren delimitată prin prelungirea spre înapoi a liniilor de despărţire (dreapta, stânga) cu marile unităţi vecine, spre înainte cu linia frontului, iar în adâncime printr-o linie de despărţire stabilită de eşalonul superior, în care se dispun marile unităţi (unităţile).

 

Fenomen militar. a. Termen care defineşte sintetic formele de manifestare, activităţile şi relaţiile ce compun sfera domeniului militar: războiul, armata, tehnica de luptă, ştiinţa şi arta militară. b. Ansamblu de fapte şi evenimente sociale, precum şi instituţiile şi organizaţiile corespunzătoare acestora, militare prin esenţă şi destinaţia lor, aflate într-o continuă procesualitate.

 

Fiabilitate. a. Capacitatea unui sistem de a îndeplini o anumită funcţie în condiţii date pentru o perioadă specificată de timp. b. Proprietatea unei unităţi funcţionale de a asigura o funcţiune cerută, având la bază anumite condiţii stabilite şi o perioadă de timp menţionată.

 

Fibră optică. Material (mediu) de construcţie specială utilizat pentru transmiterea la distanţă a unor cantităţi mari de informaţii cu ajutorul radiaţiilor luminoase monocrome, în spectrul vizibil, invizibil sau laser şi des utilizat în telecomunicaţiile militare.

 

Fişa de cont analitic pentru valori materiale. Document care serveşte la ţinerea contabilităţii analitice (cantitativ şi valoric) a obiectelor de inventar, materialelor, semifabricatelor, produselor etc.

 

Fişa de cont pentru operaţii diverse. Document care serveşte la ţinerea contabilităţii sintetice şi analitice a operaţiilor economice şi financiare la toate unităţile militare.

 

Fişa de magazie. Document de evidenţă la locul de depozitare (folosinţă) a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor de bunuri materiale.

 

Fizionomia războiului/ conflictului militar. Caracterul distructiv al unui război/conflict militar desfăşurat între state sau coaliţii de state, ori două state şi aliaţii acestora, în care părţile beligerante îşi propun realizarea obiectivelor politice, sociale, economice şi psihologice, ori obiective relativ limitate sau decisive, pe care le ating prin folosirea la scară mică a armamentului şi violenţei, ori prin utilizarea, în principal, a mijloacelor convenţionale de luptă sau întrebuinţarea de tehnologii moderne şi toate categoriile de armament existente (formele şi procedeele de deducere a acţiunilor militare, forţele şi mijloacele angajate pentru îndeplinirea scopului, conducerea, logistica).

 

Flexibilitatea acţiunilor militare. Caracteristică a conducerii care se răsfrânge asupra elasticităţii şi supleţei execuţiei şi desemnează capacitatea comandamentelor de a prevedea evoluţiile ulterioare, precum şi de a se adapta rapid atât ele cât şi trupele, la schimbările dese şi neaşteptate care au loc pe câmpul de luptă.

 

Flexibilitatea instrucţiei militare. Capacitatea sistemului de instrucţie de a permite extinde-rea/diminuarea unor activităţi, schimbarea/redimensioanarea obiectivelor în funcţie de priorităţile impuse.

 

Flexibilitatea managementului instrucţiei. Adoptarea formelor optime de organizare, funcţie de schimbările survenite în sistemul militar, în strânsă concordanţă cu influenţele pe care le oferă resursele umane, materiale şi financiare avute la dispoziţie.

 

Flota maritimă. Parte componentă a forţelor armate destinată ducerii războiului pe mare.

 

Flux informaţional. a. Ansamblul datelor, informaţiilor şi deciziilor necesare desfăşurării unei anumite operaţii, acţiuni sau activităţi. b. Ansamblu de proceduri informatice ce permit gestiunea circulaţiei documentelor în cadrul unei instituţii îndeplinind criterii precum: identificarea emiţătorului şi a receptorului, confidenţialitate, integritate etc.

 

Folosirea eficientă a resurselor. Corelarea strictă a obiectivelor cu resursele avute la dispoziţie astfel încât, pentru fiecare obiectiv de realizat să se consume numai cât este necesar.

 

Fonduri PHARE. Program de asistenţă lansat de Comunitatea Europeană în 1989 ca urmare a prăbuşirii regimurilor comuniste. Iniţial era destinat Poloniei şi Ungariei, de unde şi denumirea. Se urmăreşte acordarea de asistenţă pentru reconstrucţia economiilor din ţările Europei Centrale şi de Est şi înglobează astăzi 13 ţări: Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Estonia, FYROM, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, R. Cehă, Slovacia şi Slovenia. Pentru perioada 1995-1999, finanţările PHARE au reprezentat aproximativ 6,7 miliarde de euro şi s-au referit la cincisprezece sectoare, dintre care cinci principale: infrastructură, sector privat şi asistenţă pentru întreprinderi, învăţământ, pregătire, cercetare; protecţia mediului şi securitate nucleară, restructurarea agriculturii. Programul PHARE reînnoit, al cărui buget se ridică la mai mult de zece miliarde euro pentru perioada 2000-2006, are în prezent următoarele două priorităţi, şi anume: dezvoltarea instituţiilor şi administraţiilor; finanţarea investiţiilor.

 

Formaţiune de logistică. Formaţiune de aprovizionare, de reparaţii, sanitar-veterinare şi de prestări de servicii(brutării, abatoare, curăţătorii, spălătorii şi băi, etc.).

 

Formă de luptă armată. Reprezintă atitudinea uneia dintre grupările de forţe angajate în conflict şi se defineşte prin scop, dispozitiv şi modalităţi de acţiune specifice.

 

Forţe aeromobile. Unităţi de luptă, de sprijin şi de transport aerian necesare în desfăşurarea unei operaţii aeromobile.

 

Forţe aeropurtate. Unităţi de luptă (cu sprijin logistic aferent) special organizate, echipate şi instruite în vederea efectuării de operaţii aeropurtate.

 

Forţele Aliate din Europa Centrală (AFCENT). Forţe ale Aliaţilor, al căror spaţiu de desfăşurare se întinde de la sud de Forţele Aliate din Europa de Nord-Vest (AFNORTHWEST) până la frontiera de sud a Germaniei.

 

Forţele Aliate din Europa de Sud (AFSOUTH). Forţe ale Aliaţilor cu desfăşurare pe un spaţiu de cca. 4 mil. Km2, incluzând Italia, Grecia, Turcia, Mediterana (de la Strâmtoarea Gibraltar la coasta siriană), Marea Marmara şi Marea Neagră.

 

Forţele Aliate din nord-vestul Europei (AFNORTHWEST). Forţele NATO dislocate în zona ce înglobează Norvegia, Marea Britanie şi mările adiacente, având sediul la High Wycombe din Marea Britanie, aflate în subordinea Comandamentului Forţelor Aliate din nord-vestul Europei care, la rândul său este compus din: trei comandamente principale, şi anume: al forţelor aeriene aliate din nord-vestul Europei (AIRNORTHWEST), al forţelor navale aliate din nord-vestul Europei (NAVNORTHWEST) şi al forţelor aliate din Europa de Nord (AFNORTH).

 

Forţele aliate din Europa de Nord (AFNORTH). Forţe ce au ca areal de acţiune zona de nord a Europei aflată în zona de responsabilitate a Alianţei, cu sediul la Stavanger, Norvegia.

 

Forţele Aliate din Mediterana. Forţele dislocate în zona mediteraneană (de la strâmtoarea Gibraltar până la ţărmul Siriei) şi care aparţin structurii de forţe aliate din Europa de Sud (AFSOUTH).

 

Forţe Armate. Cuprind armata, mari unităţi, unităţi din subordinea Ministerului de Interne, cele ale serviciilor de informaţii ale statului şi alte formaţiuni de apărare armată. Forţele militare existente în subordinea ministerului apărării, destinate pregătirii şi ducerii apărării armate a ţării. Ele se compun din categorii de forţe armate cunoscute sub denumirea de Forţe Terestre, Forţe Aeriene şi Forţe Navale. Numărul şi dimensiunea categoriilor de forţe armate depind de mediile de apărat specifice unei ţări – terestru, aerian şi maritim, şi de caracteristicile geografico-militare ale fiecăruia dintre ele.

 

Forţele Armate ale României. Structuri militare care acţionează după legile ţării şi regulamente proprii, cu respectarea normelor dreptului internaţional umanitar, sunt echipate şi dotate cu material militar, armament şi tehnică de luptă specializate, sunt destinate pentru ducerea acţiunilor militare şi au misiunea de a apăra prin luptă armată suveranitatea naţională, independenţa şi unitatea statală, integritatea teritorială a României.

 

Forţe de angajare imediată (F.A.I.). Element al grupării de angajare constituit din mari unităţi (unităţi) de arme întrunite cu mari unităţi (unităţi, subunităţi) de armă şi specialităţi, dispuse pe limita dinainte a apărării (bazei de plecare la ofensivă) şi destinate pentru îndeplinirea scopurilor operaţiei de apărare (ofensivă).

 

Forţe de angajare ulterioară (F.A.U.). Element al grupării de angajare, constituit din mari unităţi (unităţi) de arme întrunite (care pot fi întărite cu mari unităţi, unităţi şi subunităţi de armă în momentul intrării în acţiune), dispuse în adâncimea dispozitivului propriu, cu rolul de a amplifica efortul forţelor de angajare imediată, pentru îndeplinirea scopurilor operaţiei (luptei).

 

Forţă de coaliţie. O forţă alcătuită din elemente militare ale unor naţiuni care formează temporar, o alianţă pentru un scop bine definit.

 

Forţe de întărire (F.Î.). Categorie de forţe care după mobilizare sunt destinate pentru întărirea forţelor militare angajate în acţiuni militare. Acestea pot fi disponbilizate şi activate funcţie de cerinţele şi interesele naţionale. Acestea contribuie la descurajarea adversarului, gestionarea crizelor şi ducerea apărării generalizate.

 

Forţe de logistică. Organe de conducere (subsistemele decizionale de logistică) împreună cu organele de execuţie (cu responsabilităţi teritoriale stabilite la fiecare eşalon) şi cele din compunerea marilor unităţi şi unităţilor care au ca principale atribuţii realizarea logisticii trupelor.

 

Forţe de rezervă (F.R). a. Forţe, constituite din centre de instrucţie-mobilizare, centre de mobilizare şi birouri de trupe teritoriale, prevăzute la pace ca elemente strict necesare pentru funcţionarea acestora, precum şi nuclee de mobilizare, dimensionate în sistem modular, destinate pentru realizarea capacităţii de acţiune la război (înfiinţând la mobilizare mari unităţi şi unităţi mecanizate, de infanterie, artilerie terestră, respectiv, unităţi de trupe teritoriale). b. Structură constituită din mari unităţi, unităţi şi formaţiuni care se înfiinţează la mobilizare, pe baza unor structuri cu încadrare redusă existente la pace şi care pot desfăşura acţiuni militare după perioade de operaţionalizare mai îndelungate.

 

Forţe de sprijin (F.S.). Mari unităţi (unităţi, subunităţi) de armă şi specialităţi, destinate să susţină forţele luptătoare angajate pentru îndeplinirea scopurilor operaţiei (luptei).

 

Forţa de Stabilizare (SFOR). Forţă autorizată să acţioneze sub mandat ONU, în baza Rezoluţiei 1088 din 12 decembrie 1996, cu rol de stabilizare şi implementare a aspectelor militare ale Acordului de Pace de la Paris, din decembrie 1995. Este succesoarea legală a IFOR şi acţionează în conformitate cu capitolul VII al Chartei Naţiunilor Unite.

 

Forţă decisivă. Grupare de forţe care concentrează o putere în măsură să înfrângă orice rezistenţă armată în vederea stabilirii unei situaţii militare avantajoase, favorabilă realizării obiectivelor politice propuse.

 

Forţa Multinaţională de Pace din Sud-Estul Europei/FMPSEE, SEEBRIG. Forţă multinaţională de pace, de valoare brigadă (SEEBRIG) destinată misiunilor în sprijinul păcii, sub mandat ONU şi OSCE, precizate prin rezoluţii ale Consiliului de Securitate, în temeiul Cartei Naţiunilor Unite, propusă a se înfiinţa cu ocazia Reuniunii miniştrilor apărării ai ţărilor sud-est europene/SEDM, desfăşurată la Sofia, la data de 03.10 1997. State participante: Grecia, Italia, Turcia, România, Bulgaria, Albania, ca membre, iar ca observatori: Slovenia şi SUA.

 

Forţă operaţională. a. Grupare de unităţi constituită temporar sub autoritatea aceluiaşi comandant în vederea executării unei operaţiuni sau a unei misiuni stabilite. b. Grupare semi-permanentă de unităţi constituită sub autoritatea aceluiaşi comandant în vederea continuării unei misiuni stabilite.

 

Forţe principale (F.P.). Structuri constituite din mari unităţi, unităţi, subunităţi şi formaţiuni din compunerea categoriilor de forţe ale armatei încadrate cu efective reduse sau numai cu cadre. Acestea vor deveni operaţionale după completarea lor cu resurse umane şi materiale şi sunt destinate pentru amplificarea capacităţii de reacţie a Forţelor Armate în situaţii de criză sau la război, asigurarea condiţiilor pentru executarea mobilizării generale şi constituirea forţelor de rezervă.

 

Forţele speciale. Forţele militare special dotate şi instruite pentru a desfăşura cu succes operaţiuni speciale în spaţiul controlat de agresor.

 

Fotogrammetrie. Tehnică de determinare exactă a poziţiei în timp şi spaţiu a detaliilor fixe sau mobile, folosind fotograme şi laboratoare înzestrate cu aparatură specială.

 

Fragmentare. a. Mod de gestiune a memoriei unui calculator astfel încât memoria eliberată de un program sau fişier nu este dispusă pentru a constitui un ansamblu unic, contiguu. (După un anumit timp, memoria este constituită dintr-o alternanţă de spaţii libere şi spaţii ocupate, împiedicând astfel instalarea unui program important.) b. Tehnică de divizare a relaţiilor în scopul de a le repartiza între diferitele situri din sistemele de baze de date repartizate.

 

Frecvenţă. Numărul de oscilaţii electrice produse într-o secundă de către un dispozitiv electronic (ex. emiţător radio). În transmisiunile militare frecvenţa reprezintă o caracteristică de lucru pentru staţiile corespondente dintr-o reţea (sau o direcţie) radio, permiţându-le acordul, stabilirea legăturii şi efectuarea traficului. Frecvenţa se stabileşte pentru toate reţelele (direcţiile) radio din sistemul de transmisiuni, de către eşalonul care organizează transmisiunile.

 

Fum de mascare. Sistem coloidal produs prin dispersarea unor particule solide sau lichide (acid clorsulfonic, tetraclorură de titan, diverse uleiuri fumigene etc.), în scopul ascunderii acţiunilor proprii, orbirii observatoarelor inamice, precum şi al atenuării emisiunii de lumină la exploziile nucleare şi perturbării lucrului staţiilor de radiolocaţie.

 

Fumizare. Emiterea de fum de mascare cu ajutorul unui generator de fum; în cazul mascării obiectivelor se fumizează o suprafaţă mai mare decât aceea a obiectivului, pentru a nu oferi inamicului posibilitatea să cunoască exact locul de dispunere a acestuia.

 

Funcţia “C.4I.” (comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii). Funcţie operaţională a forţelor care cuprinde ansamblul de măsuri ce vizează achiziţia informaţiilor, evaluarea precisă a situaţiilor, alegerea modurilor de acţiune şi de planificare, stocarea, pregătirea şi transmiterea ordinelor, stabilirea şi menţinerea legăturilor, informaţiile interne şi externe, precum şi protecţia şi siguranţa acestora.

 

Funcţia “cercetare”. Funcţie operaţională a forţelor care cuprinde ansamblul activităţilor de achiziţie voluntară de informaţii despre adversar şi mediu, în funcţie de nevoile definite, precum şi exploatarea metodică a acestora.

 

Funcţia “logistică”. Funcţie operaţională a forţelor care vizează modalităţile de aprovizionare cu carburanţi lubrifianţi, muniţii şi alimente, de susţinere a sănătăţii şi de menţinere în stare operaţională a materialelor, prin reparaţii, evacuări de materiale şi echipamente prioritare şi dotarea sau reîmprospătarea cu piese de schimb.

 

Funcţia “luptă de contact”. Funcţie operaţională a forţelor care vizează modul de întrebuinţare a forţelor în zona de acţiune, prin combinarea mişcării şi focului direct, cu sprijinul focului indirect, pentru a obţine avantajul asupra forţelor adversarului, în vederea atingerii obiectivelor fixate.

 

Funcţie militară. O serie de caracteristici generale referitoare la obiective, sarcini, competenţe, autoritate şi responsabilităţi, corespunzătoare unei clase (familii) de posturi militare şi grupate după anumite însuşiri de omogenitate. Calificarea de funcţie este o prevedere a statului de organizare referitoare la condiţiile de studii pe care trebuie să le îndeplinească ocupantul funcţiei respective. Competenţele sunt: drepturi specifice funcţiilor acordate prin acte normative.

 

Funcţia “rezistenţă”. Funcţie operaţională a forţelor care defineşte capacitatea de autoprotecţie a acestora, precum şi capacitatea lor concretă de rezistenţă fizică prelungită la eforturile impuse de mediul specific de luptă.

 

Funcţia “sprijin în adâncime”. Funcţie operaţională a forţelor care presupune îmbunătăţirea coordonată a focului sol-sol indirect şi a altor mijloace de distrugere şi de neutralizare, ca cele specifice războiului electronic, împotriva obiectivelor terestre situate în adâncimea câmpului de luptă.

 

Funcţia “sprijin teren”. Funcţie operaţională a forţelor care se aplică următoarelor domenii: sprijinul mobilităţii (favorizarea angajamentului şi manevrei forţelor); participarea la “contra-mobilitate” (anihilarea sau reducerea capacităţii de manevră a adversarului ce acţionează în mediul specific), ajutorul desfăşurării unităţilor în teren (întrebuinţarea infrastructurilor).

 

Funcţionalitatea structurii militare. Modul de comportare a structurii în toate situaţiile apărute pe timpul existenţei sale, mai ales pe perioada exercitării funcţiilor ce-i revin din îndeplinirea scopului pentru care a fost creată.

 

G

 

Gata de luptă. a. Stare în care se găsesc personalul şi tehnica de luptă a unei unităţi din care se poate trece imediat la combaterea inamicului. b. Aplicat la organisme sau la material: disponibil. Aplicat la oameni: apţi de a îndeplini în luptă sarcini pentru care ei sunt destinaţi.

 

Generarea cerinţelor. Activitate care defineşte şi justifică iniţial nevoile solicitate pentru îndeplinirea unei misiuni în scopul satisfacerii unei capabilităţi care lipseşte sau pentru a se exploata o oportunitate tehnologică.

 

Geopolitică. Doctrină social-politică, apărută la sfârşitul secolului 19 începutul secolului 20, care susţine că politica unui stat este determinată în primul rând de situaţia geografică a ţării respective. Din alt punct de vedere, geopolitica este o ştiinţă care studiază viaţa politică în spaţiile naturale în care se află anumite structuri statale, în concordanţă cu caracteristicile fizico-geografice de care beneficiază şi cu evoluţia istorică. Geopolitica îşi propune să furnizeze argumente pentru acţiunile politice prezente şi viitoare, abordând concepte, precum poziţia geopolitică, interesul naţional, raport de forţe, zonă de fricţiune, sferă de interese etc.

 

Geostrategie. Termen corelat conceptului de geopolitică. În sens restrâns, strategie ce vizează un control durabil asupra configuraţiilor geografice, axelor de circulaţie, teritoriilor considerate mize majore în confruntarea dintre puteri. Geostrategia determină un anumit tip de comportament al statelor, în scopul îndeplinirii intereselor naţionale, în cadrul concepţiei generale de acţiune (strategiei militare naţionale).

 

Gestionarea personalului armatei. Ansamblu de activităţi prin care mărimea, structura, specializarea şi utilizarea personalului în Ministerul Apărării Naţionale sunt determinate şi implementate în raport cu misiunile (sarcinile) ce revin tuturor structurilor ministerului, cu cerinţele privind pregătirea, promovarea şi standardul de viaţă ale personalului, precum şi cu organizarea structurală a Forţelor Armate.

 

Gestionarea resurselor financiare. Ansamblu de activităţi prin care mijloacele băneşti necesare şi alocate Ministerului Apărării Naţionale sunt determinate, alocate şi cheltuite în concordanţă cu obiectivele generale ale ministerului şi ale structurilor centrale, precum şi cu misiunile forţelor luptătoare, rezultate din Strategia de Securitate a României, Cartei Albe a Guvernului şi Strategiei Militare a României.

 

Gestionarea resurselor materiale. Ansamblul de activităţi prin care cantitatea şi tipurile de echipamente şi materiale cu destinaţie militară precum şi achiziţionările pentru Ministerul Apărării Naţionale sunt determinate, puse la dispoziţia structurilor şi utilizate în concordanţă cu misiunile (sarcinile), cerinţele de compatibilitate şi mediul în care acestea se estimează a se întrebuinţa.

 

Ghidul carierei militare. Act normativ care cuprinde ansamblul principiilor şi regulilor generale de recrutare, selecţie, formare şi de evoluţie în carieră a cadrelor militare.

 

Gruparea Multinaţională de Geniu/ETF. Iniţiativă americană lansată la Reuniunea miniştrilor apărării din sud-estul Europei de la Sofia (03.10.1997), având ca scop gestionarea problemelor umanitare şi de infrastructură la nivel regional. Poate fi utilizată şi pentru reconstrucţia Iugoslaviei. Are următoarele misiuni: redarea căilor de comunicaţii, deminare, construcţii de poduri şi asanări. E.T.F. va avea o structură aparte în cadrul SEEBRIG, atribuţiile privind comanda şi controlul acesteia fiind asigurate de către comandantul SEEBRIG. Coordonarea activităţilor specifice ETF va reveni compartimentului specializat din cadrul Nucleului Permanent al SEEBRIG, localizat la Plovdiv, care va fi întărit cu un număr de doi ofiţeri, specialişti în arma geniu.

 

Grup etnic. Grup format din indivizi care împărtăşesc aceeaşi cultură, limbă, religie sau alte elemente specifice şi prin care se definesc ca având identitate comună.

 

Grup militar. Grup social distinct, cu rol bine definit în funcţionalitatea generală a societăţii. Este rezultatul participării organizate a anumitor indivizi la realizarea, în principal cu mijloacele violenţei armate, a obiectivelor de politică externă ale statului (apărarea împotriva unei eventuale agresiuni sau realizarea unei asemenea agresiuni), ca şi a celor vizând menţinerea ordinii interne date. Grupul militar se caracterizează, în general, prin: o severă separare organizaţională, psihologică, sau chiar fizică de alte structuri; existenţa unui ansamblu de simboluri, de însemne, de ritualuri care accentuează specificul organizării militare; apartenenţa la grup se defineşte în termeni precişi, modul de conduită militară fiind obligatoriu pentru toţi; aspectul formal al legăturilor sociale apare pe primul plan, relaţiile informale fiind considerate, în general, ca nefuncţionale; există o subordonare absolută de sus în jos, comandantul având obligaţia şi dreptul de a reglementa prin ordin comportamentul subordonaţilor; fiecare militar răspunde în faţa şefului nemijlocit; există un înalt grad de depersonalizare concomitent cu obiectivarea autorităţii; disciplina are un rol important în asigurarea coeziunii grupului; se exercită un puternic control social, care menţine comportamentul membrilor în cadrul modelelor instituţionalizate; un rol important în consolidarea conformismului îl au sancţiunile.

 

Grupul Vest-European pentru Armamente (WEAG). Forum UEO pentru cooperare în domeniul armamentelor. Statele participante – Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Turcia şi Marea Britanie. Din noiembrie 1997, s-a convenit ca statele cu statut de partener asociat şi observatori ai UEO să poată participa la reuniunile acestui grup, numai la invitaţia statelor membre.

 

Gestionarea crizei. Ansamblul măsurilor şi acţiunilor de izolare, blocare şi stingere (soluţionare) a conflictelor care alimentează criza (conflictul).

 

Gestiune. Totalitatea bunurilor/ valorilor de a căror primire, păstrare, întreţinere şi eliberare se ocupă un gestionar, precum şi totalitatea operaţiunilor legate de aceasta.

 

Goniometrarea. Procedeu de stabilire a locului de dislocare al sistemului electronic prin determinarea direcţiei emisiunilor electronice ale acestuia.

 

Goniometrarea radio. Procedeu de cercetare radio prin care se determină locul de dislocare şi itinerariul de deplasare a emiţătoarelor din sistemele de comunicaţii radio.

 

Grad de asigurare. Exprimarea procentuală a existentului real de produse şi materiale faţă de necesar.

 

Grad de suport logistic. Exprimarea procentuală a existentului de produse şi materiale reale de care dispun trupele la un anumit moment.

 

Grafic de deplasare. Repre-zentarea grafică pe hartă a deplasării marilor unităţi şi unităţilor militare, în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă.

 

Grup de desant. Structură operaţională aparţinând forţei de desant capabilă să ducă operaţii de desant, sub o comandă unică, asupra unei poziţii sau a unui grup de poziţii (obiective) într-o zonă de operaţii.

 

Grupare aeronavală. Reuniune temporară a mai multor nave şi aeronave de luptă, în vederea îndeplinirii unei misiuni.

 

Grupare de contralovitură (contraatac). Structură care se constituie temporar din mari unităţi de arme întrunite din forţele de angajare ulterioară, mari unităţi regrupate de pe direcţiile unde agresorul nu acţionează cu forţe puternice şi, în situaţii deosebite, din rezervă, a căror valoare trebuie să asigure superioritatea pe direcţia ripostei ofensive şi succesul acesteia.

 

Grupare de izbire. Termen utilizat, uneori pentru a defini gruparea de forţe din cadrul unui dispozitiv de luptă (operativ) care acţionează pe direcţia loviturii principale, înglobând şi majoritatea blindatelor, pentru a asigura ruperea apărării inamicului pe o adâncime mare.

 

Grupare navală. Reuniune temporară a mai multor nave, în vederea îndeplinirii unei misiuni având în compunere grupuri navale. Sinonim: grupare de nave.

 

Grupe speciale de lucru. Componentă temporară, destinată pentru a perfecţiona studiile de determinare a cerinţelor, în vederea evaluării nevoilor misiunii.

 

H

 

Hardware. Ansamblul echipamentelor electronice şi mecanice care intră în compunerea unui sistem: unitate centrală, periferice, memorii auxiliare, echipament de telecomunicaţii etc.

 

Hrana de rezervă. Alimente ce nu necesită pentru consumare o preparare prealabilă, deoarece ele sunt conservate pentru un timp mai îndelungat, folosindu-se numai la ordin şi în situaţii excepţionale.

 

Hrană proaspătă. Raţie medie zilnică ce se cuvine unui militar conform normelor şi care se distribuie după ce a fost preparată.

 

I

 

Identificare amic-inamic. Sistem utilizat în emisiile electromagnetice în care mijloacele proprii răspund automat, prin emiterea unor impulsuri, care le deosebesc de forţele inamice.

 

Identificarea limitelor acţiunii. Activitate specifică planificării acţiunii militare care vizează aspecte obligatorii şi restricţii ce preced stabilirea regulilor de angajare. Obligaţiile se referă la ceea ce o forţă subordonată trebuie să facă şi sunt temporale, spaţiale, acţionale, regăsindu-se în conţinutul planurilor şi al ordinelor de acţiune. Restricţiile se referă la ceea ce o forţă subordonată nu are voie să facă şi pot fi diplomatice, sociale, morale, juridice, religioase, etnice, acţionale etc., şi de regulă, se includ în conţinutul planului de acţiune.

 

Ieşire aeronavă. Zborul operaţional executat de către un avion între o decolare şi o aterizare succesive.

 

Ieşirea din încercuire. Procedeu ofensiv adoptat pentru realizarea scoaterii prin luptă a forţelor încercuite, de sub loviturile inamicului.

 

Imagologia militară. Ramură a imagologiei care relevă faptul că imaginea unei armate poate fi deformată grav, având ca scop politico-militar prăbuşirea morală şi pierderea oricărei voinţe/dorinţe de a mai opune rezistenţă agresorului.

 

Impact de mediu. Modificarea negativă şi considerabilă a caracteristicilor fizice, chimice sau structurale ale componentelor mediului natural, cauzată de poluarea acestora, supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea teritorială necorespunzătoare a acestora.

Implementare. a. Acţiune prin care se urmăreşte îndeplinirea unui obiectiv prin integrarea unor noi modalităţi de realizare, altele decât cele prevăzute iniţial. b. Aplicarea directivelor, instrucţiunilor, regulamentelor şi documentelor înrudite, care definesc responsabilităţile şi autorităţile şi stabilesc totodată procesele de coordonare internă, necesare pentru traducerea în practică a politicilor şi procedurilor unei autorităţi superioare.

Impunerea păcii. Ansamblul măsurilor cu caracter militar întreprinse în vederea revenirii la starea de pace în zone de conflict militar.

 

Imunitate diplomatică. Ansamblu de drepturi acordate diplomaţilor şi misiunii diplomatice pe teritoriul statului unde îşi îndeplinesc funcţiile diplomatice. Imunităţile şi privilegiile misiunii diplomatice sunt: inviolabilitatea localurilor ocupate de misiune, a arhivei şi corespondenţei misiunii, imunitatea de jurisdicţie, imunitatea fiscală, libertatea de comunicare, privilegiile vamale, dreptul la drapel şi la stemă. Imunităţile şi privilegiile personale ale diplomatului sunt: inviolabilitatea personală, imunitatea de jurisdicţie, scutirea de plata impozitelor, privilegii vamale.

 

Incident diplomatic. Acţiune care se iveşte atunci când se încalcă imunitatea diplomatică sau celelalte drepturi ale reprezentantului diplomatic, atunci când un diplomat comite un act ce-i depăşeşte competenţa sau când săvârşeşte acte neprieteneşti faţă de statul de reşedinţă.

 

Incident periculos. Eveniment identificabil (explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisii majore de noxe etc.) rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau unui echipament tehnic sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman, care nu a afectat persoanele participante la procesul de muncă, dar era posibil să aibă asemenea urmări, a cauzat sau era posibil să producă pagube materiale la locurile de muncă cu pericol deosebit şi/sau în împrejurimi.

 

Indicativ de reţea. Un indicativ de apel, care vizează toate staţiile din cadrul unei reţele de transmisiuni (de calculator).

 

Indicativ militar de transport. Număr format din mai multe cifre sau dintr-o combinaţie de litere şi cifre, utilizat pentru codificare, care se atribuie de către organele de transporturi militare unui transport planificat.

 

Indicatori (de eficienţă, de rezultat etc.). Indicatori utilizaţi în cadrul Programelor de constituire, modernizare şi pregătire a Armatei României, care reflectă obiectivele de atins, rezultatele aşteptate, progresele (performanţele) obţinute prin adoptarea (desfăşurarea) sau executarea unui program şi care de regulă sunt exprimaţi numeric sau procentual. (Ex.: număr de unităţi, număr de echipamente, costuri / activitate, costuri / produs, cost mediu unitar, cheltuieli / unitatea de timp, cheltuieli / produs, procentaj realizat faţă de planificat etc.).

 

Individualizarea (specificitatea) instrucţiei pe categorii şi genuri de forţe. Principiu care asigură organizarea şi desfăşurarea instrucţiei specifice în funcţie de misiunile fiecărei arme şi categorii de forţe.

 

Infiltrare. Procedeu folosit pentru a pătrunde în dispozitivul inamicului, pe cât posibil în ascuns, cu o cantitate de forţe şi mijloace în general redusă. Acţiunile de infiltrare se execută, de regulă pe timp de noapte sau în condiţii de vizibilitate redusă şi folosesc, pentru pătrundere prin intervalele neocupate, existente în dispozitivul inamic, breşele făcute ca urmare a unor bombardamente intense asupra limitei dinainte a apărării inamicului, porţiunile în care supravegherea de către inamic este mai greu de realizat.

 

Influenţare psihologică. Un complex de forme, mijloace şi procedee specifice, concepute şi aplicate unitar, asupra trupelor inamicului, forţelor paramilitare ostile, prizonierilor de război şi populaţiei civile din zona de acţiune, cu scopul de a afecta încrederea inamicului în obţinerea victoriei şi de a-l determina să înceteze ostilităţile.

 

Informaţie. a. Termen ce defineşte elementele de noutate despre un obiect (fenomen, proces etc.) care pot fi reprezentate simbolic şi prelucrate. b. Noţiune ce poate fi reprezentată într-un anumit format, potrivit pentru a fi utilizat în comunicaţie, stocare sau prelucrare. c. Rezultatul prelucrării datelor referitoare la alte state, forţe sau elemente ostile sau potenţial ostile, zone de operaţii actuale sau potenţiale. Termenul se aplică şi la activitatea de obţinere a acestui rezultat, precum şi la organele angajate în asemenea activităţi. d. Cunoştinţe capabile de a fi reprezentate în forme potrivite şi folosite în comunicaţii, stocare sau prelucrare. (Informaţia poate fi reprezentată sub formă de semne, simboluri, desene sau sunete) e. În prelucrarea datelor şi tehnica de calcul, înţelesul este atribuit în mod curent datelor prin mijlocul de transmitere aplicat acestor date.

 

Informaţia acoperită. Element de noutate care nu poate fi accesat decât după ce a fost supus operaţiilor de decodificare sau decriptare.

 

Informaţie / intelligence. a. Element de cunoaştere susceptibil a fi codificat pentru a fi păstrat, prelucrat sau comunicat. b. Produs rezultat din culegerea, procesarea, integrarea, analiza, evaluarea şi interpretarea datelor avute la dispoziţie referitor la domenii de interes.

Informatică. Ansamblul disciplinelor ştiinţifice, tehnice şi socio-economice care se pretează prelucrării de informaţii şi automatizării.

 

Infrastructura militară. a. Ansamblul de elemente materiale indispensabile desfăşurării acţiunii cu specific militar. Cuprinde unităţi economice care produc pentru nevoile armatei, construcţiile şi instalaţiile tehnice ce servesc activităţii de instruire sau de luptă a trupelor (raioane sau linii de fortificaţii, poligoane, cazărmi, aerodromuri, hangare etc.), căile şi mijloacele de comunicaţii folosite în scopuri militare.

 

Iniţiativa în luptă (operaţie). Principiu operaţional care presupune schimbarea condiţiilor luptei prin acţiune şi inducerea unui spirit ofensiv în desfăşurarea tuturor operaţiilor, un efort constant pentru a obliga inamicul să se conformeze scopurilor şi ritmului cerut de combatanţi, păstrându-se libertatea proprie de acţiune, eliminarea opţiunilor adversarului, precum şi anticiparea evenimentelor pe câmpul de luptă pentru a asigura primatul reacţiei.

 

Inspecţie. a. Ansamblul activităţilor de măsurare şi examinare, a uneia sau mai multor caracteristici ale unui produs sau serviciu şi compararea acestora cu condiţiile specificate în vederea determinării conformităţii lor. b. Formă principală de control operativ prin care se evaluează integral potenţialul operaţional al comandamentelor, capacitatea de luptă şi modul de îndeplinire a misiunilor de către marile unităţi şi unităţile din compunerea Forţelor de Supraveghere şi Avertizare Timpurie, Forţelor de Reacţie, precum şi marile unităţi şi unităţi cu efective complete din compunerea Forţelor Principale.

 

Instituţia militară. Entitate socio-organizatorică cu rol de reproducere şi generare a comportamentelor militare în societate; ca instituţie a statului. Este organul specializat în reglementarea modului de distribuţie a resurselor interne (materiale, financiare, socio-umane, simbolice etc.) în vederea îndeplinirii funcţiei de apărare armată a ţării; ca instituţie socială. Este un mediu privilegiat de reproducere a modelelor de organizare, a valorilor militare ale populaţiei şi, totodată, un cadru de instituire (de generare) a unor noi modele de comportament militar. În sens restrâns, instituţia militară reprezintă un tip de organism militar, component al armatei şi funcţionând în interiorul acesteia şi în cadrul căruia, se desfăşoară activităţi în interesul armatei ca întreg sau al unor categorii specifice de personal. În cadrul armatei funcţionează mai multe instituţii specializate în desfăşurarea unor activităţi din domenii diferite, cum ar fi: învăţământul, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor; recrutarea şi selecţionarea personalului armatei; organizarea şi desfăşurarea cercetării ştiinţifice; asigurarea logistică; activitatea culturală, medico-sanitară, de recuperare psihofizică şi petrecere a timpului liber; activitatea sportivă; activităţi de presă scrisă şi audio-vizuală; asigurarea legăturii armatei cu societatea civilă şi a relaţiilor cu alte armate sau structuri politico-militare internaţionale etc.

 

Instabilitate economică. Caracteristică a unei economii aflate în criză care se manifestă prin ritmuri lente ale creşterii economice (uneori, creşteri negative), reduceri ale nivelului activităţii de producţie însoţite de fenomene de supraproducţie, subutilizare a capacităţilor de producţie, ritmuri lente sau absenţa promovării progresului tehnic, agravarea şomajului, creşterea inflaţiei, dezechilibru al balanţei de plăţi etc.

 

Instabilitate politică. Situaţie dificilă, în care se află cei care deţin puterea politică, la un moment dat, caracterizată prin inconsecvenţă şi incoerenţă în exercitarea actului conducerii societăţii în care, vechile metode, forme de organizare şi de acţiune nu mai corespund.

 

Instalaţie prin satelit. Ansamblul de instalaţii tehnice care asigură transmiterea şi recepţionarea informaţiilor la distanţe mari, utilizând sateliţi artificiali al Pământului, special construiţi în acest scop. Principial, implică transmiterea spre satelit a unui semnal complex, modulat în foarte înaltă frecvenţă, asigurarea menţinerii parametrilor acestuia şi retransmiterea informaţiei de la satelit la receptor.

 

Instrucţie. Ansamblul acţiunilor de formare, specializare şi perfecţionare a resurselor umane şi de creştere a capacităţii operaţionale a structurilor militare, inclusiv a comandamentelor sau a componentelor acestora. Are un sens mai larg decât accepţiunea pedagogică uzuală, incluzând procesul instructiv-educativ al subunităţilor, procesul de învăţământ şi pregătirea personalului.

 

Instrucţie colectivă. Forma de instrucţie care se execută începând cu subunitatea de cel mai mic nivel, respectiv grupa, echipa/similare, terminând cu unitatea şi care are drept scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare acţiunii întrunite a acestora, având două componente: una comună tuturor armelor şi una specifică. Este condusă de comandantul nemijlocit al eşalonului care se instruieşte şi se execută în perioada instrucţiei subunităţilor şi unităţilor, numai de către acele structuri militare încadrate cu efective complete.

 

Instrucţia forţelor. Totalitatea activităţilor de pregătire a resursei umane pentru înzestrarea acesteia cu competenţe, potrivit sarcinilor şi responsabilităţilor funcţionale, care să o facă aptă să acţioneze eficient în structurile militare existente din care face parte.

 

Instrucţie individuală. Forma de instrucţie care se execută în scopul însuşirii cunoştinţelor şi formării deprinderilor generale de militar, de luptător şi specialist în armă, fiind condusă direct de comandantul nemijlocit, prin aplicarea metodelor de instruire specifice tehnicilor rapide de pregătire profesionalizată a trupelor.

 

Instrucţie integrată. Forma de instrucţie care asigură pregătirea subunităţilor/unităţilor în vederea îndeplinirii misiunilor de luptă, împreună cu forţe şi mijloace aparţinând celorlalte structuri militare, arme sau categorii de forţe ale armatei pe care le primeşte ca întărire, în sprijin sau cu care cooperează, în scopul realizării unităţii de conducere şi acţiune.

 

Instrucţie operaţională. Forma de instrucţie care vizează pregătirea subunităţilor/unităţilor/formaţiunilor, pentru îndeplinirea unor misiuni specifice pe teritoriul naţional sau în afara acestuia şi se execută din momentul nominalizării lor până la data stabilită prin ordin pentru a pleca în misiune.

 

Instrucţia pentru luptă a armatei. Totalitatea activităţilor de instruire a militarilor, subunităţilor, unităţilor, marilor unităţi, comandamentelor şi statelor majore desfăşurate în scopul însuşirii cunoştinţelor necesare pregătirii şi ducerii luptei, formării deprinderilor de utilizare eficientă a tehnicii militare din dotare şi de conducere a structurilor militare din subordine pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin la pace, în situaţii de criză sau la război.

 

Instrucţia pentru luptă a forţelor militare. Totalitatea activităţilor de instrucţie a militarilor, subunităţilor, unităţilor, marilor unităţi, comandamentelor şi statelor majore, desfăşurate în scopul însuşirii cunoştinţelor necesare pregătirii şi ducerii luptei, formării deprinderilor de utilizare eficientă a tehnicii militare din dotare şi din conducere a structurilor militare din subordine pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin la pace, în situaţii de criză sau la război. Instrucţia pentru luptă a forţelor militare mai cuprinde latura teoretică şi practică a pregătirii necesare acţiunilor nonviolente de tipul asimetric (armată contra grupuri neorganizate) specifice situaţiilor de pace şi criză, precum şi formarea capabilităţilor acţionale necesare intervenţiei la calamităţi şi dezastre.

 

Instrucţia pentru operaţii integrate multinaţionale. Forma de instrucţie care vizează pregătirea în comun a subunităţilor/unităţilor cu structuri similare aparţinând armatelor statelor partenere, pentru îndeplinirea unor misiuni specifice de sprijin a păcii, căutare-salvare, umanitare etc.

 

Instrucţia specifică armei. Forma de instrucţie care vizează pregătirea subunităţilor, unităţilor în vederea îndeplinirii misiunilor de luptă proprii fiecărui gen de armă.

 

Instrucţiune. Un act normativ specific, care cuprinde reglementări ale activităţii militare, precizări suplimentare (detalii) şi anumite norme necuprinse în legile şi regulamentele în vigoare, care nu contravin acestora ori se referă la sectoare (domenii, activităţi, acţiuni) pentru care nu se emit regulamente.

 

Instructor. Cadru militar/militar angajat pe bază de contract/gradat, competent pentru a instrui un individ sau un grup de indivizi.

 

Instruirea pentru luptă a comandamentelor/comenzilor. Proces care constă în ridicarea nivelului de cunoştinţe militare şi de specialitate, perfecţionarea deprinderilor necesare îndeplinirii atribuţiilor funcţionale, închegarea acţiunii elementelor componente pentru a asigura funcţionarea acestor tipuri de structuri în concordanţă cu misiunile care le revin în situaţii de pace, criză şi la război.

 

Insurgent. Participant la o insurecţie

 

Integralitatea instrucţiei. Concertarea instrucţiei în scopul obţinerii “luptătorului performant”, abil mânuitor al mijloacelor de luptă, cu mentalitate de învingător, eficient în situaţii limită, capabil de autocontrol, adept al spiritului de echipă, cooperant şi excelent camarad.

 

Integrare graduală. Proces de aderare a României la structurile militare europene şi euro-atlantice condiţionat de interoperabilizarea treptată a armatei noastre cu armatele statelor membre NATO, precum şi de consolidarea rolului României în alte structuri de securitate colectivă.

 

Integrare militară. Totalitatea acţiunilor de cooperare şi parteneriat, concepute în scopul apropierii structurilor militare şi a conceptelor acţionale proprii de cele ale instituţiilor respective (armatele statelor membre ale structurilor de securitate internaţională).

 

Integritatea datelor. a. Calitate a datelor care există atâta timp cât pierderea, alterarea, distrugerea accidentală ori voită a acestora nu are loc sau nu modifică conţinutul, sensul şi forma informaţiei reprezentate. b.Calitate a datelor menţinută atâta timp cât pierderea, alterarea, distrugerea accidentală sau voită a acestora nu are loc.

 

Intendenţa. a. Ramură de activitate militară din sfera logisticii, care se ocupă de asigurarea trupelor cu alimente, echipament şi materiale de resort. b. Termen definind specialitatea militară a ofiţerilor (subofiţerilor) pregătiţi pentru a îndeplini funcţii în compartimentele de asigurare cu alimente sau echipament (materiale de intendenţă).

 

Intensitate a luptei aeriene. Reprezintă numărul de ieşiri aeronavă executate în 24 de ore care depinde de timpul necesar parcurgerii ciclului “pregătirea misiunii – executarea acesteia – refacerea capacităţii de luptă”, stabilit în funcţie de situaţia creată, felul misiunilor, logistica asigurată, rezistenţa fizică şi psihică la efort a personalului.

 

Interceptare aeriană. Zborul în care avionul de vânătoare este dirijat de la sol, până când pilotul raportează că are contact vizual cu ţinta sau aceasta este în parametrii de încadrare ai radarului de bord.

 

Interceptarea comunicaţiilor. Procedeu de cercetare care urmăreşte obţinerea datelor despre inamic prin interceptarea convorbirilor telefonice, telegrafice, a transmisiunilor radio şi radioreleu ale acestuia.

 

Interceptare radio. Procedeul de bază prin care se obţin date şi informaţii despre inamic şi constă în recepţionarea şi înregistrarea transmiterilor radio în vedere redării, analizei şi interpretării conţinutului mesajelor.

 

Interdicţie aeriană. Operaţie / acţiune aeriană al cărei scop este de a distruge sau neutraliza potenţialul militar inamic înainte ca acesta să poată acţiona în mod eficient împotriva forţelor proprii, la o asemenea distanţă de acestea încât să nu fie necesară o integrare detaliată a fiecărei misiuni aeriene cu focul şi manevra lor.

 

Interdicţie radio (radiolocaţie). Măsură prin care se opreşte (sau se limitează) lucrul staţiilor radio (radiolocaţie), în scopul protecţiei împotriva cercetării şi bruiajului inamic şi realizării mascării operative.

 

Interese naţionale. Ansamblul valorilor definitorii şi vitale pentru existenţa unui stat, care vizează asigurarea condiţiilor de dezvoltare liberă a naţiunii, potrivit opţiunilor şi potenţelor sale creatoare.

 

Interes politic. Scop (beneficiu, avantaj) de natură să motiveze acţiuni la nivel naţional, de partid sau de grup social, sub formă de cereri ale sistemului politic sau în raport cu acesta.

 

Interfaţă. a. Ansamblu de reguli şi convenţii care trebuie respectate pentru ca două sisteme date să poată schimba informaţii. b. Legătura între două echipamente hardware sau software care permite acestora schimbul de informaţii prin adoptarea unor reguli comune, fizice sau logice.

 

Interferenţa electromagnetică. a. Acţiunea unor fenomene electromagnetice asupra dispozitivelor (circuitelor), aparatelor şi sistemelor electrice cărora le degradează performanţele. b. Orice perturbare electromagnetică, intenţionată sau nu, care întrerupe, sau limitează performanţele echipamentelor electronice sau electrice.

 

Interoperabilitate. a. Condiţia obţinută de echipamentele de comunicaţii şi informatice, constând în aceea că serviciile sau informaţiile pot fi schimbate direct şi satisfăcător între ele şi/sau abonaţii lor. b. Un nivel al standardizării ce constă în capacitatea sistemelor sau forţelor de a furniza şi accepta servicii către şi de la alte sisteme sau forţe cu care cooperează în cadrul unor misiuni comune. c. Proprietatea sistemelor de comunicaţie şi informaţii, de a furniza servicii şi informaţii (sau a le accepta) la/de la alte sisteme şi de a le utiliza astfel încât acestea să opereze în mod efectiv împreună. d. Capacitatea sistemelor unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor de logistică de a furniza servicii către şi de a accepta servicii de la alte sisteme şi forţe de logistică de acelaşi fel şi de a utiliza serviciile astfel schimbate, pentru a le face capabile să opereze efectiv împreună.

 

Interschimbabilitate. a. Obligativitatea ca două sau mai multe părţi să posede caracteristici comparabile, mijloace cu performanţe similare, astfel încât să poată fi înlocuite unele cu altele, fără modificări structurale şi funcţionale. b. O condiţie care apare atunci când două sau mai multe elemente deţin astfel de caracteristici fizice şi funcţionale încât sunt echivalente în ceea ce priveşte durabilitatea şi performanţele şi pot fi schimbate între ele fără alterarea stării vreunui element sau a elementelor adiţionale, cu excepţia reglării.

 

Interzicerea pătrunderii. Totalitatea acţiunilor şi măsurilor prin care nu se permite inamicului trecerea peste limitele stabilite.

 

Intervenţie armată. Actul exercitat de către un stat prin folosirea forţei armate în scopul de a face să prevaleze voinţa sa asupra unui alt stat.

 

Intoxicare cu informaţii. Operaţie care constă în a face să ajungă la adversar informaţii false, pentru a-l face să creadă ce se doreşte să creadă, şi în consecinţă, să acţioneze cum se doreşte să acţioneze.

 

Invalid de război. Militarul care a suferit prin rănire sau accidentare în timpul războiului o invaliditate atestată printr-un act medical legal.

 

Inventar. Document, act, listă, registru în care sunt consemnate, sub aspect cantitativ şi valoric, precum şi cu alte elemente de identificare, bunurile materiale pe care le posedă la un anumit moment unitatea militară responsabilă pentru administrarea acestora.

 

Inviolabilitate teritorială. Normă imperativă care desemnează protecţia specială de care se bucură, din partea dreptului internaţional, suveranitatea de stat, supremaţia teritorială şi, implicit, frontierele de stat împotriva oricărei agresiuni.

 

Î

 

Îmbunătăţirea calităţii. Acţiuni întreprinse în întreaga organizaţie pentru creşterea eficacităţii şi eficienţei activităţilor şi proceselor cu scopul de a asigura avantaje sporite, atât pentru organizaţie, cât şi pentru clienţii acesteia.

 

Împrăştiere. Fenomen datorită căruia, trăgându-se mai multe gloanţe (proiectile sau rachete) cu o aceeaşi gură de foc (instalaţie de lansare), cu aceleaşi elemente de tragere (lansare), în aceleaşi condiţii tehnice, balistice şi meteorologice, proiectilele nu cad în acelaşi loc, ci punctele lor de cădere se împrăştie pe o suprafaţă a cărei mărime variază invers proporţional cu precizia gurii de foc (instalaţiei de lansare) cu care se execută tragerea.

 

Încartiruire. Stabilirea locuinţelor trupei şi separat a ofiţerilor dintr-o unitate militară, într-o localitate din apropierea zonei acţiunilor de luptă.

 

Încetarea aplicării unui tratat. Situaţia în care un tratat nu mai rămâne în vigoare, şi prin urmare, nu mai produce efecte juridice.

 

Încercuire. Formă a acţiunilor de luptă desfăşurată cu scopul de a pătrunde în flancul şi spatele unei grupări inamice, pentru a-i tăia toate comunicaţiile de retragere şi a o nimici sau a o sili să capituleze.

 

Încheierea tratatelor. Acţiuni (negocierea, semnarea, exprimarea consimţământului, intrarea în vigoare) la care participă subiecţii dreptului internaţional între care intervine tratatul.

 

Îndrumarea circulaţiei. Activitate ce se desfăşoară de către subunităţi special destinate, dotate cu mijloace necesare de recunoaştere şi semnalizare, instruite pentru îndrumarea autovehiculelor militare pe anumite itinerare.

 

Înfrângerea inamicului. Totalitatea acţiunilor defensive şi a măsurilor desfăşurate de forţele proprii împotriva forţelor inamicului (dispozitivului acestuia) prin care se realizează aducerea lui în situaţia de a nu-şi putea materializa capacitatea de luptă.       

 

Înfrângere militară. Rezultatul luptei armate dintre doi beligeranţi, datorită căruia unul dintre ei este adus în situaţia de a înceta lupta temporar sau definitiv, de a se retrage sau a capitula.

 

Îngropare la teren. Acţiune executată de militari pentru realizarea prin săpături (gropi, şanţuri, tranşee, amplasamente, adăposturi) a protecţiei personalului şi a tehnicii de luptă.

 

Înlocuirea. Acţiunea prin care o structură militară preia, integral sau parţial, misiunea altei structuri.

 

Întoarcere. a. Formă de manevră de natură ofensivă, executată în scopul de a pătrunde cu o grupare de forţe puternică în spatele inamicului şi a-l obliga să lupte cu frontul răsturnat. b. O formă de manevră specifică ofensivei care constă în angajarea şi fixarea inamicului de front, cu o parte din forţe, în timp ce gruparea principală de forţe acţionează în flancul şi spatele dispozitivului acestuia, interceptându-i comunicaţiile, silindu-l să ducă acţiuni de luptă cu frontul răsturnat, iar între gruparea care acţionează de front şi cea care execută întoarcerea nu există uneori legătura de foc pe toată durata acţiunii, ci numai legătură de cooperare.

 

Întreţinere tehnică (mentenanţă preventivă). Complex de operaţii (operaţia) privind menţinerea stării bune sau a capacităţii de funcţionare a unui produs pe timpul folosirii conform destinaţiei, aşteptării, păstrării şi transportului.

 

Întreţinere tehnică de sezon. Întreţinere tehnică a produsului de tehnică militară executată pentru pregătirea lui în vederea folosirii în condiţii de toamnă-iarnă, respectiv primăvară-vară.

 

Învăluirea (dubla învăluire). Forma de manevră specifică ofensivei, care constă într-o acţiune frontală executată asupra forţelor principale ale inamicului, concomitent cu acţiunea unei (unor) grupări de manevră care execută o lovitură asupra unuia sau ambelor flancuri (în cazul învăluirii duble) ale dispozitivului adversarului.

 

Învăţământ militar. Proces organizat de instruire şi educare în instituţiile militare de învăţământ din armată prin care se realizează formarea personalului militar activ şi în rezervă şi perfecţionarea acestora în concordanţă cu modelele şi standardele aprobate.

 

J

 

Joc de război. O simulare (cu sau fără ajutorul calculatorului) implicând cel puţin două forţe opuse într-o acţiune militară, care utilizează diferite date, reguli specifice şi proceduri şi care determină ca participanţii să acţioneze într-o situaţie reală sau simulată.

 

Joncţiune. Porţiune de teren de la flancurile interioare ale dispozitivelor de luptă a două subunităţi (unităţi, mari unităţi) vecine. În apărare, continuitatea şi densitatea focului asupra joncţiunii este uneori mai slabă şi de aceea trebuie luate măsuri de asigurare a joncţiunii prin: legătura de foc (sectoare de foc în care acţionează mijloace ale ambilor vecini), continuitatea observării, pregătirea (eventual), a unei riposte în sectorul vecin, baraje genistice etc.

 

L

 

Lagăr de război. Loc de internare a prizonierilor de război capturaţi. Normele de drept internaţional prevăd ca lagărele de război să fie situate în afara zonei de luptă, în regiuni cu climat sănătos, să aibă asigurate condiţiile de igienă şi salubritate, adăposturi contra bombardamentelor aeriene, cantine, infirmerie şi să fie semnalizate în timpul zilei prin semnale convenite.

 

Lanţul comandamentului operaţional. Eşalon de comandă stabilit pentru o operaţiune specifică sau pentru o succesiune de operaţiuni.

 

Lanţ de comandă. Succesiunea comandanţilor (şefilor militari), de la superior la inferior, prin care se execută comanda. Se mai numeşte şi “canal de comandă”.

 

Laser. a. Generator şi amplificator cuantic de radiaţii luminoase (denumirea provine din iniţialele expresiei "Light amplification by stimulated emission of radiation"). b. Emiţător de lumină monocromatică precis direcţionată care se bazează pe fenomenul de emisie stimulată şi de pompare optică, evidenţiat în 1960 de către fizicianul francez A.Kastler. Aplicaţiile laser în informatică sunt legate de vizualizarea în trei dimensiuni (holograme), impresia rapidă şi memorii.

 

Legătura. Contactul sau comunicaţia menţinută între elementele forţelor militare pentru a asigura înţelegerea reciprocă şi unitatea scopului şi acţiunilor.

 

Legea concordanţei dintre scopuri, forţe şi mijloace. Expresia raporturilor esenţiale, generale, repetabile şi relativ stabile ce se instituie între elementele existenţiale ale acţiunii militare: scop, forţe, mijloace. Exigenţele legii implică o analiză temeinică şi multilaterală a situaţiei, a cantităţii şi, mai ales, a calităţii forţelor şi mijloacelor de care se dispune pentru stabilirea, pe baze realiste, a grupărilor de forţe şi mijloace necesare nimicirii inamicului.

 

Legea dependenţei formelor şi procedeelor acţiunilor militare de nivelul dezvoltării armamentului şi tehnicii de luptă. Expresia raporturilor esenţiale care evidenţiază necesitatea adoptării unor procedee şi chiar forme de luptă care să corespundă caracteristicilor tehnico-tactice ale armamentului nou introdus în înzestrarea armatei şi schimbărilor calitative ce apar în domeniul tehnicii de luptă. Legile luptei armate. Raporturi esenţiale, necesare, generale, repetabile şi relativ stabile, între laturile interne ale fenomenului război, precum şi între acestea şi alte domenii ale vieţii sociale care determină pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor militare.

 

Legea raportului de forţe. Expresia relaţiei cantitative şi calitative a două forţe (valori) ce se confruntă în cadrul luptei armate. Condiţionează obţinerea succesului în luptă de realizarea unei superiorităţi de forţe şi mijloace faţă de adversar în raioanele şi pe direcţiile cele mai importante.

 

Legea unităţii acţiunilor. Expresia conexiunilor luptei armate din toate mediile în care se desfăşoară.

 

Legendă. a. Text, inscripţie care prezintă semnificaţiile simbolurilor utilizate într-o hartă, plan, imagine fotografiată etc. b. În supravegherea şi cercetarea aeriană aceasta reprezintă informaţii afişate pe un ecran, conţinând poziţia geografică, altitudinea şi direcţia aeronavei.

 

Legitimitatea (ca principiu al acţiunilor militare altele decât războiul). Susţinerea sau acceptarea voluntară a acţiunilor militare drepte şi legitime, având la bază prevederi ale tratatelor, acordurilor şi înţelegerilor internaţionale şi naţionale.

 

Letalitate. Proprietatea unui armament sau a unei muniţii (laser, microunde de mare putere) de a provoca pierderi umane care pot cauza anularea sau scăderea capacităţii unui sistem ţintă de a-şi îndeplini misiunea

 

Libertatea de acţiune. Principiu specific luptei armate care exprimă voinţa de a întreprinde o acţiune sau de a te abţine să o execuţi. Asigură condiţiile de autonomie în decizie, planificare şi desfăşurare a acţiunilor proprii, precum şi de limitare, până la anihilare, a posibilităţilor de opţiune şi acţiune ale inamicului.

 

Lideranţă. a. Entitate organizaţională care are poziţia de lider. b. Grupare a liderilor constituiţi într-o alianţă pentru aplicarea unui program sau în sprijinul unei idei (unui ideal).

 

Linie de bază. Cantitate sau calitate folosită ca punct de pornire pentru eforturile ulterioare şi măsurarea progresului programului.

 

Linii de acţiune. Direcţiile de acţiune ale forţelor proprii în timp şi spaţiu, stabilite în raport cu dispunerea inamicului în teren. Acestea realizează legătura între baza de plecare la ofensivă şi obiectiv.

 

Linii exterioare de acţiune. Direcţii de acţiune ale forţelor ce converg către punctele tari ale inamicului în scopul încercuirii, blocării şi neutralizării acestuia. Operaţiile pe linii exterioare necesită o forţă puternică, oferind posibilitatea de a încercui şi anihila un inamic mai slab. În războiul modern, liniile de acţiune exterioare au un aspect tridimensional şi corespund conceptului de manevră a forţelor şi mijloacelor. Comandanţii le utilizează pentru a focaliza puterea de luptă către obiectivul stabilit prin integrarea puterii de foc, a operaţiilor psihologice, speciale şi prin utilizarea forţelor de manevră pentru lovirea inamicului în centrul de greutate al dispozitivului.

 

Linii interioare de acţiune. Direcţii ale forţelor de acţiune ce se separă dintr-un punct central direcţionând efortul către flancurile inamicului în scopul fracţionării dispozitivului şi nimicirii lui pe părţi. Acestea sunt în avantajul unei forţe mai slabe pentru că îi permite să deplaseze efortul principal către flancurile dispozitivului inamic.

 

Loc de adunare delegaţi. Element al sistemului de anunţare şi afluire a resurselor, dispus în sediile unor instituţii publice sau în locuri care pot disponibiliza, în timp scurt, spaţiile necesare desfăşurării activităţilor (şcoli, cluburi, cămine culturale, săli de sport etc.) cu delegaţii chemaţi pentru anunţarea resurselor.

 

Loc de adunare rezervişti. Element al sistemului de anunţare şi afluire a resurselor, dispus în sediile instituţiilor publice sau alte locuri, organizat pentru trimiterea centralizată, la mobilizare, a rezerviştilor la unităţi. Trebuie să asigure condiţiile pentru constituirea coloanelor de transport, îmbarcarea şi trimiterea resurselor la locurile de prezentare.

 

Loc de desconservare a tehnicii. Element al sistemului de primire, repartiţie, distribuţie şi transport al resurselor, stabilit în interiorul sau în apropierea parcurilor şi spaţiilor de depozitare a tehnicii, în care se asigură din timp de pace materialele necesare şi se organizează echipe specializate în desconservarea tehnicii militare.

 

Loc de îmbarcare-debarcare. Totalitatea instalaţiilor şi amenajărilor care pot asigura operaţiunea de îmbarcare (debarcare) a unui eşalon militar.

Locuri de prezentare a resurselor la mobilizare. Elemente ale sistemului de anunţare şi afluire a resurselor, stabilite de către unităţile militare, de comun acord cu centrele militare, în obiective (militare, economice, sociale etc.) ce sunt dispuse la adrese precise, în localităţile de dislocare la pace sau în raioanele de mobilizare.

 

Logistica. Ştiinţa planificării, executării deplasărilor şi întreţinerii Forţelor Armate, cu referire la: proiectarea, dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul, distribuţia, între-ţinerea, evaluarea şi reforma materialelor (vehicule, armament, muniţie, carburanţi-lubrifianţi etc.), transportul personalului, achiziţia sau construcţia, întreţinerea, folosirea şi declasarea de instalaţii, suportul medical şi serviciile de sănătate.

 

Logistica de producţie (achiziţie). Parte a logisticii cuprinzând cercetarea, proiectarea, dezvoltarea, fabricarea şi acceptarea mate-rialului militar, incluzând standardizarea şi interoperabilitatea, contractarea, asigurarea calităţii, procurarea de piese de schimb, analiza defectelor, standarde de securitate, încercări şi catalogări documentaţie.

 

Logistica instrucţiei. Totalitatea activităţilor desfăşurate de organele de specialitate şi abilitate pentru asigurarea bazei materiale şi tehnice necesare desfăşurării instrucţiei, conform normelor de echipare, cazare, hrănire şi dotare cu tehnică a structurilor militare, în strânsă concordanţă cu posibilităţile bugetare.

 

Logistica în cooperare. Aranjamente bilaterale sau multilaterale pentru logistica de consum şi producţie în scopul optimizării în mod coordonat a sprijinului logistic al forţelor NATO.

 

Logistica mobilizării. Complex de măsuri şi activităţi, desfăşurate de unităţi într-o concepţie unitară din timp de pace şi pe timpul mobilizării, pentru înzestrarea cu tehnică militară şi aprovizionarea cu materiale a unităţilor militare potrivit normelor de înzestrare la război, precum şi în scopul asigurării şi asistenţei de specialitate pe linia tuturor armelor şi serviciilor necesare desfăşurării normale şi în timpul planificat a activităţilor de mobilizare.

 

Logistica multinaţională. Modalitate de asigurare a suportului logistic al operaţiilor, de altă natură decât pur naţionale, cum ar fi: suportul logistic multinaţional integrat, suportul acordat de către o naţiune cu rol de specialist şi suportul acordat de către o naţiune conducătoare.

 

Logistica paraşutării (debarcării). Complex de măsuri şi activităţi desfăşurate într-o concepţie unitară pentru aprovizionarea cu bunuri materiale pentru paraşutare (debarcare).

 

Logistica trupelor. Factor hotărâtor pentru realizarea scopurilor acţiunilor militare care presupune: aprovizionarea, transporturile, mentenanţa, asistenţa medicală, asistenţa sanitar-veterinară, asistenţa financiară, asigurarea căilor de comunicaţie, cartiruirea trupelor şi adăpostirea materialelor.

 

Lot de materiale. a. Grup de produse identice sau asemănătoare fabricate simultan sau succesiv. b. Complet cu o importanţă stabilă de piese de schimb şi materiale comune destinat executării unui anumit număr de cicluri de întreţineri tehnice sau reparaţii. c. Complet de piese, accesorii, instrumente şi alte materiale ce se compune dintr-un număr de obiecte, în cantităţile prevăzute de inventar.

 

Lot de muniţie. Cantitatea omogenă, identificată printr-un număr unic de lot, care este produsă, asamblată sau refăcută de către un singur producător în condiţii uniforme şi care se doreşte a funcţiona într-o manieră uniformă.

 

Lovirea ţintelor. Metodă de acţiune în luptă folosită pentru distrugerea, nimicirea sau neutralizarea ţintelor terestre/maritime nou descoperite şi a celor mobile.

 

Lovitură. Termen ce defineşte o acţiune de luptă sau manevră, organizată de regulă cu mijloace de lovire combinate, în scopul de a produce inamicului pierderi cât mai mari. Ca tip de acţiune militară alta decât războiul, este o operaţie ofensivă desfăşurată în scopul distrugerii sau capturării unui obiectiv din motive politice.

 

Lovitura concentrată. Procedeu de acţiune în luptă care constă în lovirea, cu totalitatea forţelor şi mijloacelor unităţii (subunităţii) de aviaţie a unei ţinte sau unui grup de ţinte, dispuse într-un raion de dimensiuni mici. Se foloseşte în scopul obţinerii unor efecte maxime de distrugere sau de nimicire.

 

Lovitura de răspuns. Lovitura asupra inamicului care şi-a întrebuinţat armamentul şi a nimicit o parte a forţelor asupra cărora a dus acţiunea de luptă.

 

Lovitură de stat. Schimbare de guvern operată în afara procedurii constituţionale şi eficientă din interiorul conducerii de stat. Această acţiune poate să nu aibă efecte asupra regimului politic existent, dar în acelaşi timp poate provoca şi modificarea acestuia. De regulă, este realizată de o parte din cei care deţin pârghii de conducere în stat (o fracţiune a cadrelor de conducere sau militari). Lovitura de stat poate fi precedată de o conspiraţie menită să obţină simpatizanţi şi complici în diferite eşaloane ale administraţiei publice.

 

Lovitura electronică. Ansamblul de acţiuni de atac electronic de scurtă durată ca scop, misiuni, loc şi timp, desfăşurate de forţele şi mijloacele de război electronic asupra sistemelor electronice ale inamicului.

 

Lovitura electronică şi cu foc. Ansamblul de acţiuni de atac electronic combinate cu focul armamentului asupra capabilităţilor de luptă ale inamicului, executate de forţe şi mijloace de război electronic şi de foc diverse.

 

Lovitura preventivă. Tip de acţiune ce decurge din conceptul operaţional “primatul loviturii”, care presupune executarea prin surprindere, la nivel operativ sau tactic, a unor lovituri în scopul avertizării inamicului şi a preîntâmpinării acţiunilor ofensive ale acestuia.

 

Lovitura principală. Lovitura executată asupra celui mai important obiectiv din dispozitivul inamicului, prin nimicirea căruia se asigură succesul misiunii.

 

Lovitura secundară. Lovitura care se execută cu forţe special destinate asupra unor obiective ce nu sunt dispuse pe direcţia loviturii principale, în scopul evitării demascării intenţiei de lovitură principală sau pentru inducerea în eroare a inamicului privind intenţia forţelor proprii.

 

Lovitura simultană. Procedeu de acţiune în luptă care constă în lovirea, în acelaşi timp, a unui grup de ţinte dispuse într-un raion limitat sau depărtate unul faţă de altul, folosindu-se când inamicul dispune de o apărare aeriană puternică.

 

Lovitura succesivă. Procedeu de acţiune în luptă care constă în lovirea eşalonată pe subunităţi (aeronave) a uneia sau mai multor ţinte dintr-un raion de dimensiuni mici, la intervale neregulate de timp, astfel încât ţinta lovită să nu-şi poată reface capacitatea de luptă. Se foloseşte pentru obţinerea şi menţinerea la ţintă a efectului de neutralizare.

 

Lupta. Acţiune sau ansamblu de acţiuni desfăşurate în mod organizat de unităţi, subunităţi, mari unităţi tactice, care, folosind armamentul şi tehnica de luptă, urmăresc nimicirea forţelor inamicului sau capturarea lor. Modalitatea de bază prin care se pot atinge scopurile tactice în acţiunile militare.

 

Lupta armată. a. Confruntarea armată sau un şir de confruntări în mediul specific, prin care se urmăreşte îndeplinirea unor scopuri de importanţă tactică. Lupta se duce de către subunităţi, unităţi sau mari unităţi ori grupări de forţe cu rol tactic, care, folosindu-şi elementele puterii de luptă resping, capturează sau nimicesc grupările de forţe inamice angajate şi îndeplinesc misiunile primite prin care se realizează o etapă (parte) a operaţiei/bătăliei. b. Confruntarea militară violentă între două sau mai multe forţe (grupări) adverse care urmăresc, fiecare în parte, îndeplinirea scopurilor propuse, cu instrumente specifice.

 

Lupta de întâlnire. Procedeul prin care două grupări de forţe adverse, în mişcare din sensuri opuse, angajează lupta urmărind realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive.

 

Managementul calităţii. Ansamblul activităţilor funcţiei generale de management, care determină politica în domeniul calităţii, obiectivele şi responsabilităţile şi care le implementează în cadrul sistemului calităţii, prin mijloace cum ar fi planificarea calităţii, controlul calităţii, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii.

 

Managementul crizei. Procesul de prevenire, planificare, limitare sau soluţionare a crizelor. Acesta stabileşte procedurile şi activităţile planificate şi desfăşurate pentru a aduce criza sub controlul celor care o gestionează, pentru a le permite acestora, prin acţiunile lor, să oprească evoluţia ei următoare.

 

Management educaţional militar. Ramură a managementului care cuprinde ansamblul principiilor, funcţiilor, metodelor şi tehnicilor utilizate pentru proiectarea, orientarea, dirijarea şi controlul sistemului educaţional militar, având ca obiect principal pregătirea resurselor umane profesionalizate ale armatei. Managementul educaţional militar cuprinde un complex de activităţi, referitoare la formularea finalităţilor sistemului educaţional militar; proiectarea reţelei instituţionale; elaborarea conţinuturilor învăţării; asigurarea cadrului legislativ-normativ; formarea iniţială şi pe parcurs a personalului de conducere şi de instruire; stabilirea unor criterii şi tehnici de evaluare care să permită reglarea pe parcurs a sistemului şi procesului de învăţământ, precum şi optimizarea rezultatelor acestora.

 

Management logistic. Proces complex şi continuu prin care se urmăreşte realizarea obiectivelor logisticii marilor unităţi şi unităţilor militare la modul cel mai eficient, prin utilizarea potenţialului uman, material şi financiar avut la dispoziţie.

 

Management militar. Activitate complexă prin care comandanţii (şefii) investiţi cu autoritate oficială (formală) îi determină pe subordonaţi să acţioneze, în timp de pace şi la război, în conformitate cu misiunile încredinţate organismului militar de către conducerea politică a statului.

 

Management organizaţional. a. Sistem de cunoştinţe teoretice şi practice referitoare la conducerea eficientă a unei organizaţii. b. Metodă de gestiune raţională a organizaţiilor care urmăreşte buna funcţionare şi ameliorare a activităţii acestora.

 

Managementul (gestionarea) resurselor pentru apărare. Modalitate practică de dirijare a resurselor, constând dintr-un ansamblu de activităţi şi acţiuni prin care resursele necesare şi alocate apărării sunt determinate şi puse la dispoziţie în concordanţă cu obiectivele de securitate şi apărare ale României.

 

Managementul resurselor umane în armată. Componentă a managementului organizaţional militar care constă în elaborarea politicilor de asigurare cu resurse umane şi punerea în executare a acestora prin planificarea, organizarea, conducerea şi coordonarea activităţilor de promovare, recrutare, selecţie, formare, alocare, utilizare, stimulare, evaluare, perfecţionare, reconversie şi dezafectare a resurselor umane.

 

Management total al programului. Proces de lucru, cu şi prin alţi oameni, care foloseşte resurse adecvate pentru a transforma o necesitate operaţională militară, în limita costurilor şi performanţelor, într-un sistem care-l satisface pe utilizator.

 

Manevra (principiu). Ansamblul acţiunilor prin care se urmăreşte realizarea în ascuns a celei mai favorabile grupări de forţe şi mijloace în locul şi la timpul stabilit şi punerea lor într-o situaţie favorabilă privind executarea unor lovituri hotărâtoare asupra inamicului în scopul nimicirii forţelor sau respingerii acţiunilor acestuia, pentru sustragerea grupărilor proprii de sub loviturile adversarului.

 

Manevra aeriană. Folosirea puterii aeriene, în coordonare cu forţele terestre sau navale, în vederea cuceririi şi menţinerii superiorităţii aeriene, împiedicării forţelor inamice să execute mişcări spre şi în zonele de luptă, să cerceteze şi să distrugă aceste forţe precum şi instalaţiile lor de sprijin şi sprijinirii forţelor terestre sau navale să şi atingă obiectivul misiunii acestora.

 

Manevra de întoarcere. Fixarea şi angajarea de front a inamicului cu o parte din forţe, iar cu gruparea principală acţionându-se în flancul şi spatele dispozitivului acestuia, pe o adâncime cât mai mare, cu interceptarea comunicaţiilor, pentru interzicerea acţiunilor forţelor inamicului care se retrag şi ale rezervelor sale ce afluiesc din adâncime. Se adoptă în scopul nimicirii întregii grupări de forţe ale inamicului.

 

Manevra de învăluire. Executarea unor lovituri care să conducă rapid în flancul şi în spatele forţelor principale ale inamicului pătruns pe teritoriul naţional, alegându-se în general locurile cele mai slabe ale dispozitivului acestuia (intervale, flancuri, goluri), în scopul nimicirii lui pe părţi într-un timp relativ scurt.

 

Manevră de materiale. Activitate de redistribuire a materialelor între mari unităţi, unităţi şi subunităţi în scopul completării stocurilor, în situaţiile când aceasta nu se poate face prin primiri de la eşalonul superior. Se realizează în strânsă concordanţă cu manevra forţelor şi mijloacelor, precum şi cu cerinţele impuse de ducerea operaţiei (luptei). Manevra de materiale se poate executa din adâncime spre înainte, cât şi de-a lungul frontului, de pe o direcţie pe alta.

 

Manevra dominantă. Operaţionalizarea capacităţilor informaţionale, acţionale şi de mobilitate pentru a proiecta şi a folosi întrunit structurile militare dispersate, terestre, aeriene şi navale, pentru îndeplinirea aceloraşi misiuni. Presupune atât existenţa forţelor instruite şi a mijloacelor pregătite să acţioneze din diferite locuri de dispunere cât şi realizarea posibilităţii de a acţiona asimetric pentru exploatarea avantajelor.

 

Manevra stocurilor de muniţii. Activitatea de redistribuire a muniţiilor între unităţi (subunităţi), în scopul completării stocurilor la cele care au deficite mai mari şi asigurării la cele care se găsesc pe direcţia principală a cantităţilor de muniţii necesare îndeplinirii misiunii, prin diminuarea stocurilor la unităţile (subunităţile) care se găsesc pe o direcţie secundară sau în rezervă.

 

Manipulare. Acţiune de influenţare prin anumite mijloace a modului de a gândi şi de a acţiona al unor colectivităţi.

 

Marş. a. Deplasare organizată a trupelor dintr-un raion într-altul, pe comunicaţii, în coloană, folosind mijloacele de transport din înzestrare sau pe jos. b. Deplasarea organizată a structurilor militare pe vehicule proprii (tehnică blindată) sau pe jos (schiuri).

 

Mascare. Acţiune sau complex de acţiuni (măsuri, lucrări) care au drept scop ascunderea dispozitivului (acţiunilor, obiectivelor) trupelor faţă de cercetarea de orice fel executată de inamic şi înşelarea acestuia asupra acţiunilor (dispozitivului, obiectivelor) reale.

 

Mascare electronică. Totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se organizează şi se execută pentru excluderea sau atenuarea indiciilor de demascare a lucrului sistemelor electronice proprii, precum şi pentru înşelarea cercetării semnalelor electromagnetice ale inamicului .

 

Mascare operativă. Ansamblul de măsuri şi acţiuni menite să asigure realizarea în secret a dispozitivului operativ, ascunderea acţiunilor trupelor şi a obiectivelor importante faţă de cercetarea de toate categoriile a inamicului şi inducerea în eroare a acestuia asupra dispunerii şi grupării principale a forţelor, pregătirii pentru luptă, precum şi asupra planurilor şi intenţiilor de acţiune a comandamentelor şi trupelor.

 

Mascare strategică. Ansamblul de măsuri şi acţiuni organizate şi executate de eşalonul strategic, cu scopul de a ascunde pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor strategice, pentru canalizarea eforturilor adversarului pe direcţii defavorabile acestuia şi pentru dezorientarea inamicului asupra timpului, locului, forţei şi naturii operaţiilor.

 

Mascare tactică. Măsurile, acţiunile şi lucrările ce au drept scop ascunderea dispunerii şi modului de acţiune a trupelor şi formaţiunilor de apărare faţă de cercetarea de toate categoriile a inamicului, precum şi măsurile de inducere în eroare a inamicului aprobate de eşalonul superior.

 

Mass-media. Mijloace de comunicare în masă sau seturi de tehnici şi metode de transmitere, de către furnizori centralizaţi, a unor mesaje unei audienţe largi, eterogene şi dispersate geografic.

 

Măsuri de apărare aeriană. Activitate care reduce la minim eficacitatea acţiunii aeriene a inamicului. Ea presupune dispersarea, adăpostirea sau mascarea.

 

Măsurile de protecţie electronică active. Acţiunile şi măsurile de protecţie detectabile de către inamic şi adoptate cu scopul asigurării forţelor proprii şi a creării condiţiilor de utilizare eficientă a spaţiului electromagnetic.

 

Măsurile de protecţie electronică pasive. Măsurile de protecţie nedetectabile de către inamic şi care constau în adoptarea de procedee de operare şi utilizarea acelor proprietăţi tehnice ale echipamentelor electronice ce asigură folosirea eficientă a spaţiului electromagnetic de către forţele proprii sau aliate.

 

Măsuri de protecţie electronică de antrenament. Activităţi care se realizează prin antrenarea operatorilor de la mijloacele electronice şi complexele de armament dirijat pentru aplicarea strictă a procedurilor stabilite precum şi pentru contracararea acţiunilor de cercetare şi atac electronic executate de inamic.

 

Măsuri de protecţie electronică organizatorice. Activităţi care se realizează prin: alocarea frecvenţelor, politica de control a emisiunilor electromagnetice (interdicţia, limitarea, schimbarea caracteristicilor de lucru), securitatea comunicaţiilor (utilizarea de către operatori numai a procedurilor şi codurilor autorizate).

 

Măsuri de protecţie electronică tactice. Activităţi care se realizează în principiu prin organizarea şi dispunerea judicioasă a sistemelor (mijloacelor) electronice astfel încât să se evite radiaţia electromagnetică în direcţia inamicului; dislocarea elementelor de dispozitiv ale marilor unităţi (unităţilor) pentru a se reduce la minimum puterea de emisie a mijloacelor electronice; manevra neregulată şi frecventă a mijloacelor electronice, complexelor de armament dirijat şi punctelor de comandă; mascarea şi protecţia fizică a tehnicii electronice şi a punctelor de comandă etc.

 

Măsuri de protecţie electronică tehnice. Activităţi care se realizează în principiu prin măsuri spaţiale, spectrale şi temporale de protecţie (ex.: lobi laterali reduşi; folosirea tehnicii monoimpuls; adaptarea rapidă a parametrilor semnalului în funcţie de condiţiile de propagare; spectru dispersat; modulaţie complexă a semnalelor; compresia impulsurilor; comunicaţii cu distribuţie în timp; emisii electromagnetice uniforme etc.) şi prin criptarea mesajelor.

 

Mediu. Ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei (apa, aerul, solul şi subsolul, materiile organice şi anorganice, fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, inclusiv valorile materiale şi spirituale).

 

Mediul strategic. Natura înconjurătoare, în care se pregăteşte, se planifică şi se duc războiul şi operaţiile militare.

 

Mediu de securitate. Ansamblul de condiţii care pot asigura o stare de siguranţă pentru desfăşurarea unor activităţi.

 

Mentenabilitate. a. Aptitudinea unui produs în condiţii date de utilizare, de a fi menţinut sau restabilit în starea de a-şi îndeplini funcţia specificată, atunci când mentenanţa se efectuează în condiţii date, cu procedee şi remedii specifice. b. Uşurinţa cu care reparaţia unei unităţi funcţionale poate fi realizată în concordanţă cu cerinţele prestabilite. Mentanabilitatea poate fi exprimată ca probabilitatea de finalizare a acţiunii de reparare într-un timp dat.

 

Mentenanţă. Componentă a logisticii care cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse pentru a menţine sau restabili tehnica la caracteristicile specifice. Ea include: controlul, testarea, întreţinerea, clasificarea, recuperarea, evacuarea, repararea, reconstrucţia şi reclamaţiile.

 

Mentenanţa complexă. Activităţi combinate de mentenanţă preventivă şi corectivă aplicate în funcţie de anumite criterii funcţionale şi economice specifice utilizării sistemelor.

 

Mentenanţa corectivă. Activităţi desfăşurate pentru restabilirea capacităţii normale de funcţionare a sistemelor defecte. Astfel de activităţi de mentenanţă cu caracter corectiv sunt: diagnoza, localizarea defecţiunii, repararea defecţiunii prin înlocuirea completă sau parţială a unuia sau mai multor elemente, verificare şi reglaje.

 

Mentenanţa preventivă. Toate acţiunile întreprinse pentru menţinerea sistemelor tehnice în condiţii normale de funcţionare prin înlocuire sistematică a elementelor, înainte de defectarea lor şi executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare-control etc.

 

Menţinerea păcii. a. Ansamblu de acţiuni ce se desfăşoară cu acordul tuturor părţilor aflate în conflict, cu scopul de a monitoriza desfăşurarea activităţilor de încetare a focului concomitent cu dezarmarea/ demobilizarea trupelor din teatru şi de a facilita/sprijini implementarea acordurilor de pace. b. Ansamblul acţiunilor şi activităţilor desfăşurate după convenirea unui armistiţiu, în scopul prevenirii reînceperii ostilităţilor între părţile aflate în conflict. Cuprinde: desfăşurarea de forţe în teren, cu consimţământul părţilor, supervizarea liniilor de demarcaţie, supravegherea respectării încetării focului, controlul asupra zonelor "tampon" şi supra-vegherea frontierelor.

 

Mesaj. Orice gând sau idee exprimată scurt într-un limbaj simplu, codificat, sau secret, pregătită într-o formă sub care poate fi transmisă prin orice mijloc de comunicare.

 

Mesaj de influenţare. Element fundamental al oricărui proces de influenţare, constând în conţinutul informaţional transmis de la sursă la ţinta vizată.

 

Metoda conducerii prin obiective. Activitate care constă în formularea judicioasă a obiectivelor unităţii, prin precizarea elementului (elementelor) care urmează a fi evaluate în fiecare domeniu de activitate precum şi a etalonului care va fi folosit în vederea evaluării modului de îndeplinire a acestuia (acestora).

 

Metoda de conducere. Un ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee şi instrumente ce indică maniera în care se desfăşoară anumite funcţii ale conducerii, asigurând totodată rezolvarea corectă a problemelor ce decurg din aceste funcţii, în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor sistemului.

 

Metoda instruirii prin puncte de bază. Realizarea transferului de cunoştinţe prin parcurgerea etapei intuiţiei vii şi pregătirii apreceptive sub conducerea directă şi nemijlocită a instructorului în vederea iniţierii şi formării corecte a deprinderilor de bază ale luptătorului individual sau colectiv.

 

Mijloace de conducere. Sistemele, aparatura şi procedeele tehnice prin care se furnizează structurilor de conducere date, informaţii, analize şi prognoze.

 

Mijloace de luptă (de acţiune). Denumire generică dată tehnicii de luptă (armament, maşini, aparatură), de care se servesc în acţiunile lor militarii (subunităţile şi unităţile).

 

Mijloacele electronice. Totalitatea instalaţiilor, dispozitivelor, aparatelor şi elementelor care emit sau recepţionează unde electromagnetice, precum şi a celor de înregistrare (stocare, memorare), analiză, prelucrare şi afişare a datelor.

 

Mijloace financiare. Credite bugetare şi alte valori aflate la dispoziţia unităţii militare, indiferent de sursa lor, desemnate să asigure finanţarea nevoilor acesteia.

 

Mimetism propagandistic (înşelarea imitativă). Procedeu contra-propagandistic ce presupune elaborarea şi difuzarea unor mesaje care să semene (dacă se poate chiar până la identificare din punct de vedere al formei), cu mesajele sursei adverse, dar cu un conţinut “alterat”, astfel încât să se reuşească compromiterea credibilităţii propagandei ostile.

 

Minare strategică. Campanie de minare de durată menită să interzică accesul inamicului în anumite raioane sau pe anumite rute.

 

Minare tactică. Minarea executată în operaţiunile militare pentru a influenţa o anumită operaţiune specifică sau pentru a contracara scopurile tactice cunoscute sau presupuse ale inamicului. Eficienţa barajului de mine este limitată în timp.

 

Minare urgentă. Lansarea minelor în cadrul operaţiunilor militare, la intervalele corecte dar nu în ordinea sau în poziţiile planificate. Minele pot fi lansate fie în interiorul, fie în exteriorul raionului planificat, în astfel de poziţii încât să stânjenească mai mult mişcările inamicului decât cele ale forţelor proprii.

 

Misiune. Expresia clară şi concisă a acţiunii şi a scopului care urmează a fi îndeplinit.

 

Misiune dedusă. Misiunea formulată de comandant pe baza misiunii permanente şi care reflectă situaţia existentă la momentul respectiv.

 

Mobilitate. Calitate pe care o posedă forţele militare înzestrate cu mijloace care să le permită deplasarea de la un loc la altul păstrându şi totodată posibilitatea de a şi îndeplini misiunea principală.

 

Mobilitate strategică. Capacitate de a executa transportul forţelor la distanţe mari în scopul realizării unui obiectiv strategic.

 

Mobilitatea structurilor. Principiu de construcţie şi întrebuinţare a forţelor care defineşte capacitatea structurilor de a se reuni în grupări, atunci când este nevoie şi într-un timp foarte scurt pentru executarea de acţiuni rapide prin care să se surprindă adversarul, înainte ca acesta să obţină asupra trupelor proprii rezultate avantajoase.

 

Mobilizare. Activitate complexă planificată din timp de pace şi desfăşurată în situaţii de criză în domeniile politic, economic, administrativ şi militar pentru trecerea naţiunii de la starea de pace la starea de război. Mobilizarea poate fi generală şi parţială.

 

Mobilizarea armatei. Activitate specific militară care constă în completarea unităţilor potrivit prevederilor pentru război ale statelor de organizare şi normelor de înzestrare, folosindu-se, în acest scop, atât resursele umane şi materiale aflate în evidenţa proprie, cât şi cele concentrate şi rechiziţionate.

 

Mobilizarea generală a armatei. Activitate care presupune trecerea tuturor structurilor armatei la organizarea şi dotarea de război.

 

Mobilizarea parţială a armatei. Activitate care presupune trecerea la organizarea şi dotarea de război a uneia sau mai multor unităţi, dislocate în una sau mai multe zone şi se poate executa în mai multe etape, corespunzător situaţiilor de ridicare graduală a capacităţii operaţionale. După tipurile de unităţi ce se mobilizează pe teritoriul pe care acestea sunt dislocate, mobilizarea parţială poate fi selectivă, când se vor mobiliza unităţi, mari unităţi şi comandamente din toate categoriile de forţe ale armatei dispuse pe întreg teritoriul ţării, specifică, care constă în mobilizarea unei anumite categorii de forţe ale armatei sau a unor anumite tipuri de unităţi, pe eşaloane, dacă se mobilizează în totalitate, mari unităţi (Bg., C.A. teritoriale) şi zonală (teritorială) dacă se mobilizează toate eşaloanele, indiferent de armă sau numai unele dispuse în acelaşi judeţ (zonă de operaţii).

 

Mobilizaţi la locul de muncă. Rezervişti strict necesari desfăşurării activităţii economico-sociale în timp de război a ministerelor, instituţiilor publice şi agenţilor economici, indiferent de forma de proprietate

 

Model. Arhitectura ideală care integrează într-un mod unitar competenţele cu care trebuie să fie înzestrat agentul acţiunii militare pentru a corespunde rolului său în cadrul unei structuri.

 

Modem. (acronim pentru MOdulator-DEModulator). Dispozitiv care permite modularea şi demodularea unui semnal.

 

Modernizarea armatei. Ansamblu de măsuri şi acţiuni organizate şi desfăşurate cu scopul de a adapta structura şi capabilităţile Armatei la obiectivele şi misiunile ce-i revin din Strategia de Securitate Naţională, Carta albă a Guvernului şi Strategia Militară a ţării (restructurări, reorganizări, redimensionări, achiziţii noi de echipamente şi infrastructură, îmbunătăţirea performanţelor echipamentelor şi structurii existente etc.).

 

Modularitatea forţelor. Principiu de construcţie şi întrebuinţare a unor grupări de forţe mobile (chiar mari unităţi) având ca structură de bază batalionul (similare) care să poată să ducă operaţii în cadrul unei acţiuni militare interarme sau intercategorii de forţe armate.

 

Monitorizarea mediului. Sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistemică a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun.

 

Moralul forţelor. Dispoziţie internă durabilă care susţine răspunsurile favorabile sau defavorabile ale personalului militar la solicitările specifice (de instrucţie, de luptă etc.). Nivelul moralului forţelor este influenţat de factori individuali (înţelegerea scopului acţiunii, încrederea în calit