16 septembrie 2019

C. Costea

  Atunci când este făcută de pe malul vestic, afirmația că Marea Neagră tinde tot mai mult să devină un lac rusesc poate fi considerată subiectivă, cu rădăcini în sentimentele antirusești post-sovietice. Pentru a evita o astfel de interpretare este necesară prezentarea obiectivă și unitară a principalelor aspecte reale care au făcut ca această idee să fie tot mai împărtășită de statele riverane Mării Negre, cu atât mai mult cu cât unele informații sunt mai greu accesibile publicului larg. 


În funcție de specificul lor, măsurile adoptate de Rusia în Marea Neagră, al căror caracter cel puțin ostil față de alte state nu poate fi negat, se încadrează în următoarele categorii distincte: 
 1. Utilizarea excesivă și agresivă a notificării exercițiilor militare în raioane din apele internaționale;
 2. Însoțirea continuă a navelor NATO (SUA) și interceptarea agresivă a aeronavelor; 
 3. Desfășurarea exercițiilor militare în oglindă;
 4. Înarmarea excesivă a Peninsulei Crimeea;
 5. Utilizarea duală a infrastructurii civile (platformele de foraj capturate de la Ucraina, podul peste Strâmtoarea Kerci, canalul Bosfor 2, gazoductele BlueStream și TurkStream).


Privite unitar și dintr-o perspectivă bazată pe fapte, acțiunile Rusiei indică existența unei strategii coerente pe care Moscova o are în vedere pentru Marea Neagră. Nu numai că niciuna dintre componentele de securitate nu este lăsată la întâmplare, dar acestea sunt abil și tenace orientate convergent.

 

Lipsa oricăror concesii sau intenții de cooperare riverană, pe fondul utilizării simultane a forței militare și acțiunilor hibride, relevă o dimensiune de afișare a autorității și controlului rusesc în Marea Neagră, mult mai extinsă și agresivă decât rezultă din informațiile puse la dispoziție de mass-media cotidiană.

 

Pe de altă parte, nivelul ridicat de perfecționare a tehnicilor de control și impunere, utilizate de Rusia în Marea Neagră, a devenit unul renumit în mediul militar internațional, iar elemente ale strategiei rusești de gestionare a situației din Marea Neagră și Marea Azov, în special tehnicile hibride, au ajuns chiar să fie predate tinerilor ofițeri la academiile militare din China.

 

1. Utilizarea excesivă și agresivă a notificării exercițiilor militare în raioane din apele internaționale ale Mării Negre


Așa cum se cunoaște probabil mai puțin, legislația internațională permite statelor să desfășoare activități militare în spațiul aerian internațional sau în zona maritimă internațională, inclusiv în Zona Economică Exclusivă, cu condiția ca, pentru evitarea suprapunerilor în utilizarea aceleiași suprafețe și în mod special pentru evitarea accidentelor care ar putea fi generate de utilizarea armamentului în zone de acces comun, să fie respectate procedurile de anunțare (notificare) asupra intențiilor privind desfășurarea activităților militare în astfel de zone. Concret, organizatorul emite informări standard, de tipul NOTAM, în cazul activităților militare aeriene, sau NAVTEX, pentru cele navale, prin care anunță în principal perioada și coordonatele raionului în care intenționează să execute activități militare. Odată respectată această procedură, aeronavele sau navele care vor să tranziteze zona sunt obligate să evite raioanele notificate, pentru a nu intra în raza de acțiune a armamentului, iar dacă nu o fac, comandanții acestora poartă întreaga responsabilitate pentru un eventual accident în care au fost implicate muniții sau tehnică militară.


Normele sunt destul de permisive, au în principal caracter informativ-orientativ, și nu prevăd limitări privind dimensiunea unui raion sau durata folosirii acestuia de către o singură parte. 


Însă acest cadru organizatoric pozitiv, acceptat internațional și cu avantaje unanime de securitate, a fost progresiv transformat de Rusia într-un instrument hibrid de afișare a forței și autorității în Marea Neagră. Exagerând dimensiunile și perioadele de notificare ale raioanelor și alegând strategic pozițiile acestora, Rusia și-a manifestat vădit intenția de a limita și controla accesul pe diferite direcții aeriene sau navale din zona Mări Negre.


Pentru a înțelege mai bine semnificația și nivelul acestui fenomen, trebuie spus că Rusia a intensificat și extins progresiv această tipologie hibridă de acțiuni, pe măsură ce relațiile cu Ucraina s-au deteriorat, puncte clare de inflexiune fiind observate în momentele cele mai tensionate, precum anexarea Crimeei (martie 2014), inaugurarea podului "Crimeea" (mai 2018) sau incidentul din Strâmtoarea Kerci (noiembrie 2018).


Astfel, dacă până la momentul anexării peninsulei Crimeea se poate spune că Rusia a avut cea mai apropiată de normal abordare în notificarea raioanelor în Marea Neagră (de regulă fiind notificate zone la sud și sud vest de Sevastopol și  în estul Crimeei, de dimensiuni mici și medii, și pe intervale rezonabile de timp), ulterior evenimentului, în jurul Sevastopolului a început notificarea aproape cu caracter permanent a unei întregi salbe de raioane maritime cu spațiul aerian aferent.
 

Așa cum se poate observa din imagine, raioanele formează un arc de cerc dispus în jurul Sevastopolului, pe direcția sud-vest. Zona, cu lungimea de 170 km, lățimea de 50 km și dispus cu axa la 50 km de Sevastopol, sugerând prin dimensiune și configurație spațiul aero-naval în care strategii militari ruși vizează angajarea unui potențial agresor asupra orașului Sevastopol, al cărui port găzduiește Flota Rusă din Marea Neagră (FRMN). Pratic zona a fost și este atât de intens folosită pentru activitățile militare rusești încât, într-o perioadă relativ scurtă de timp, s-a indus ideea de "zonă rusească de evitat". Rusia a reușit astfel să creeze o presiune militară constantă și să își impună autoritatea și controlul în această zonă maritimă pe care a transformat-o într-una tampon de protecție a Sevastopolului.  


Ulterior finalizării și inaugurării podului peste Strâmtoarea Kerci (Podul Crimeea, mai 2018), în nord-estul Mării Negre a avut loc o intensificare a notificării raioanelor de către Forțele Armate rusești. Totodată au fost extinse suprafețele raioanelor din zona Novorosiisk și cele din estul Crimeei, astfel încât în anumite momente, accesul prin strâmtoare ajungea să se poată face doar printr-un culoar naval a cărui lățime se îngusta până la aproximativ 20 km. În acest mod Rusia a creat un mecanism de reglare a traficului naval din această zonă, pe care îl activează atunci când este interesată de monitorizarea, controlul sau chiar interdicția traficului naval pe sub podul Crimeea. 
 
Însă momentul de cotitură în utilizarea de către Rusia a tehnicii hibride a notificărilor în Marea Neagră este cel al incidentului din 25 noiembrie 2018, când trei nave militare ucrainene și echipajele acestora au fost atacate și capturate de forțele ruse în urma unui atac aerian și naval. Dacă până la aceasta dată s-ar mai putea considera că Rusia s-a folosit de tehnica notificărilor cu scop preponderent defensiv, pentru apărarea Bazei Navale Sevastopol, protejarea Podului Crimeea samd, după acest moment au devenit foarte clare caracterul agresiv al utilizării notificărilor și intențiile Rusiei de a-și afișa autoritatea în Marea Neagră prin orice mijloc avut la dispoziție. 


Dimensiunile raioanelor notificate de Rusia în estul Mări Negre au crescut semnificativ, iar culoarele de acces în strâmtoare au devenit mai lungi și au apărut raioane notificate de cealaltă parte a Strâmtorii Kerci, în Marea Azov. În plus, a crescut în termeni reali și nivelul activităților militare, unele dintre acestea în afara planificărilor anuale.


Urmărind să descurajeze orice eventuală intenție a comuntății internaționale, și în special a NATO, de a interveni militar în sprijinul Ucrainei, Rusia a început să manifeste în Marea Neagră o agresivitate aproape extremă. Și nu doar că a reușit să țină la distanță orice intervenție militară occidentală, dar "succesul" obținut a încurajat-o în utilizarea tot mai incisivă a tehnicii notificării exercițiilor militare. 


Astfel, la sfârșitul lunii iunie 2019, chiar înainte de începerea exercițiului comun ucraineano-american Sea Breeze 2019  (1-12 iulie 2019), Rusia a blocat, printr-o notificare ulterioară celei ucrainene, o suprafață extrem de mare, de aproximativ 8.000 kmp, în nord vestul Mării Negre, zonă în care urma să aibă loc una dintre fazele exercițiului.

 

Intervenția Rusiei a determinat organizatorii să refacă planurile de desfășurare a exercițiului, iar acesta nu și-a mai atins obiectivele planificate privind acțiunile comune pe mare. Se poate spune că prin simpla notificare a unui raion de desfășurare a exercițiilor militare, Rusia a reușit să limiteze amploarea exercițiilor Sea Breeze și să își impună autoritatea și în această regiune a Mării Negre, nu doar în fața Ucrainei, ci și a SUA. Cu toate că reușiseră acest lucru doar prin emiterea notificării, strategii ruși au decis desfășurarea nu doar în raionul notificat, dar și în alte raioane navale și terestre, a unor exerciții militare de amploare, arătând că tratează cu maximă seriozitate orice posibilitate ca, sub acoperirea unor activități militare comune periodice, state membre NATO să sprijine Ucraina în desfășurarea unor acțiuni îndreptate împotriva inereselor Rusiei.  


Dacă și după momentul Sea Breeze 2019 ar mai putea rămâne o umbră de îndoială asupra agresivității Rusiei - considerând în extremis că prin notificarea raionului de 8.000 kmp Moscova urmărea apărarea platformelor de extracție a hidrocarburilor (capturate în 2014 de la Ucraina) din această zonă - evenimentul care a urmat la mai puțin de două luni înlătură orice incertitudine.

 

Pe 23 august, Forțele Armate ucrainene au anunțat că în perioada 30 - 31 august desfășoară teste de stat cu lansări de rachete, într-un raion din nord-vestul Mării Negre în care execută de regulă astfel de activități (notat cu UKR în fig.). Câteva zile mai târziu (posibil pe 26 august) Rusia a anunțat și ea desfășurarea de exerciții navale, însă într-un raion (RUS) care se suprapune cu limita sud-vestică a celui notificat de Ucraina.  


Ucraina nu a ascuns faptul că prin testele anunțate încearcă modernizarea unor rachete și creșterea razei de acțiune a acestora, în cazul de față a rachetei Vilkha-M, cu raza de acțiune de 120-130 km. În acest context, este evident că suprapunerea raionului rusesc chiar peste zona în care rachetele ucrainene în curs de modernizare și-ar atinge potențialul maxim, nu este deloc întâmplătoare. Plasarea raionului în această zonă (la aproximativ 130 km de poligonul de lansare a rachetelor Vilkha-M) a permis Rusiei să se asigure dacă Ucraina a obținut sau nu succese privind creșterea razei de acțiune a rachetelor, să limiteze testarea la distanță mai mare a acestora și, probabil cel mai important, să transmită un mesaj clar Kievului că această preocupare pentru dezvoltarea capabilităților de apărare de coastă deranjează Rusia. Ca și în cazul Sea Breeze, Ucraina și-a desfășurat activitatea, însă cu siguranță programul de testare a rachetelor nu a mai decurs conform planificărilor și așteptărilor inițiale.  


Trebuie spus că Rusia nu acționează așa doar în apele internaționale din Marea Neagră. Încă din 2017, lideri militari din Norvegia semnalau utilizarea de către Rusia a notificării raioanelor maritime pentru a împiedica buna desfășurare a unor exerciții militare organizate de NATO în Marea Baltică.
 

Cel puțin în ultimele două exemple detaliate mai sus, atrage atenția faptul că Rusia nu ezită să împingă lucrurile peste limita de la care se poate genera un conflict militar în apele internaționale, iar dacă situațiile nu au escaladat s-a datorat exclusiv faptului că cealaltă parte implicată a avut grijă să evite acest lucru. 


La o primă vedere s-ar putea spune că acest gen de probleme sunt generate pe fondul unei insuficiente reglementări privind utilizarea în comun a apelor internaționale. Acest lucru poate fi adevărat, însă și mai adevărat este că Rusia a demonstrat de mai multe ori abilitatea de a eluda legislația internațională atunci când consideră că la mijloc sunt interesele sale de securitate. 

 


 

Imagine cu caracter simbolic
Marea Neagră, lac rusesc (1)

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE