25 iulie 2019

Sursa: agitpro.su

  Prezentăm în continuare un material relevant pentru modul în care imaginea Europei este prezentată în media rusească, chiar și în cea care a manifestat de-a lungul timpului o oarecare independentă de exprimare.  

*   *

Evenimentele actuale ne fac pe mulți să revizuim gradul de corectitudine al alegerii geopolitice făcute de țările din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică în perioada care a urmat imediat după prăbușirea URSS și așa-numitul bloc comunist. În acel moment, se credea că aderarea la Comunitatea Europeană ar garanta o creștere a nivelului de bunăstare și tot felul de alte avantaje. Prin trecerea de partea celui puternic se promitea protecția militară împotriva oricărei agresiuni externe, mai ales fiindcă se presupunea că agresiunea provenea de la cineva care nu adoptă principiile democrației, ale pieței libere și ale valorilor universale occidentale.

 

Din acest motiv, aceste țări au considerat că trebuie să accepte destul de multe, până la rescrierea completă a istoriei lor și scuiparea mormintelor părinților lor. Unele țări încearcă să urmărească acest vis chiar și în acest moment, ignorând schimbările care au avut loc ulterior.

 

Cu atât mai interesant este să analizăm infografica pregătită de experții Serviciului de analize din cadrul  Parlamentului European, pe baza statisticilor interne ale UE. Pe baza mediei aritmetice a PIB-ului cumulativ pe cap de locuitor (ținând seama de paritatea puterii de cumpărare) pentru toți cei 28 de membri ai UE, experții au clasificat toate țările în funcție de statutul lor în 2004 și 2014. Astfel, prezentând nu numai o radiografie a stării actuale a nivelului de trai în Europa, dar arătând și dinamica fundamentală a procesului pe parcursul unui deceniu, s-a obținut  o situație foarte clară.

 

Punctul de pornire nu a fost ales întâmpător. În 2004, a avut loc ultima extindere majoră a teritoriului Uniunii Europene prin admiterea în componența sa a fragmentelor rămase din prăbușirea fostului bloc sovietic. Astfel, comparația de-a lungul unui deceniu ne permite să estimăm gradul de îndeplinire a "viselor" acestor țări.

 

Evaluarea rezultatelor a fost realizată după doi parametri, PIB-ul mediu pe cap de locuitor și puterea de cumpărare. 

 

Este vizibil clar faptul că visul locuitorilor și al elitelor politice din Europa de Est de a se îndepărta cât mai repede posibil de Rusia "săracă" pentru a deveni legați de Europa Occidentală bogată, a avut într-adevăr  motive externe.

 

Nu atât de fundamental și pe termen lung, cât dintr-o abordare superficială. O vitrină a Vestului afișa Germania, Italia de Nord și Centrală, Austria, Belgia, Olanda, Suedia, Finlanda, Marea Britanie și Franța, care păreau, desigur, "scumpe și bogate". Oamenii au trăit acolo peste nivelul mediu european sau chiar cu 5-20% mai sus. Acest lucru explică în mod clar motivul pentru care a fost admirat modelul suedez de socialism, care a asigurat simultan și libertățile occidentale cu principiile proprietății private și unul dintre cele mai înalte standarde sociale și de proprietate ale cetățenilor.

 

Analiza raportată la numărul populației din țările menționate a arătat că 44% dintre europeni au trăit acolo ca "în ciocolată", 19 % bine și mulțumiți de viață, 11% au fost considerați săraci, dar numai luând în considerare înaltele standarde europene de trai, iar undeva foarte departe, în Sicilia, care în mod tradițional fost lipsită de resurse, în Portugalia și o mică parte din Spania, existau într-adevăr europeni foarte săraci, reprezentând 26% din locuitorii întregii Uniuni Europene. Aceștia din urmă erau de departe eclipsați  de germanii bogați, de austrieci și de italienii de nord.

 

Însă, după ce au trecut zece ani, confirmarea încercărilor țărilor est-europene de a se agăța de cele bogate este pusă sub semnul întrebării, având în vedere rezultatul obținut. Doar germanii, olandezii, belgienii și austriecii au beneficiat de extinderea Uniunii Europene. Toți ceilalți practic au pierdut. Spania sudică a fost mai săracă cu o treaptă (10-15%), Spania de Nord – cu două (20-30%). Jumătate din Franța a început să trăiască din punct de vedere material  cu 15% mai rău.

 

Întreaga Italie de Sud a căzut în sărăcie, iar jumătate din partea sa nordică a pierdut 10-15% din calitatea vieții. Deci, apariția unor tendințe puternic centrifuge asupra cizmei italiene, în special în ceea ce privește separarea nordului țării de sudul sărac, nu pare a fi un accident sau un subiectivism politic.

 

În mod evident, este clar vizibil că bunăstarea Europei Centrale a crescut datorită Scandinaviei și Marii Britanii. Finlanda a fost în mod semnificativ păgubită, iar Suedia centrală și sudică a fost în mare măsură depășită. Britanicii au început, practic, să cadă în faliment la modul general. Prin urmare, dorința lor actuală de a ieși din Uniunea Europeană pare să nu fie fără un motiv întemeiat.

 

Dar lucrul principal este altul. Europa de Est, care era mult mai jos decât standardul mediu european de trai, a rămas tot acolo. Cu excepțiile individuale ale unor teritorii deosebit de bine amplasate, aproape toate noile state membre au rămas la același nivel ca atunci când au aderat la Uniunea Europeană. Mai mult, UE i-a înecat  economic pe greci. Singurii cărora le-a reușit aderarea relativ cu succes au fost balticii. Adevărat, nu la toți. De-a lungul deceniului, standardul de viață a fost ridicat către nivelul pan-european numai în Lituania și Estonia, în timp ce Letonia nu a putut să își depășească condiția inițială.

 

Cât timp va dura actuala situație - se poate deduce din dinamica statisticilor.

Numărul celor mai bogați din Europa s-a schimbat, la prima vedere, nu foarte mult - de la 44% la 40% (-4%), iar mulțumiții au rămas doar 15% (-4%). Dar cei săraci și cei mult mai jos decât mediu au devenit 45% în loc de 37%, cât erau în urmă cu 10 ani. 

 

Cu alte cuvinte, Europa Unită este cu siguranță mai săracă. Este important de observat, nu numai în sensul filosofic și de trai, ci și pur și simplu în sensul matematic. Creșterea numărului de persoane cu venituri mai mici decât cele medii, precum și diminuarea ponderii părții formață din cetățenii bogați, în cele din urmă se transformă într-o reducere a PIB-ului mediu pe cap de locuitor al Uniunii Europene în ansamblu. Și această tendință,  judecând după date, are un caracter fundamental pe termen lung.

 

Astfel, cu excepția lituanienilor și a estonilor, pentru toți ceilalți neofiți, miza, după cum se spune, nu a fost câștigătoare.  Acum, întrebarea interesantă este - cât timp vor rezista suedezii și italienii  de nord? Va fi foarte interesant  să vedem o  infografică similară  pentru anul 2024.

 

Și, apropo, vă rugăm să rețineți că toate cele de mai sus nu sunt un fel de propagandă a "răului Mordor". Aceasta este o prezentare a Comisiei Europene, care povestește ea despre ea însăși. Cred că acesta este cel mai important moment.

 

Imagine cu caracter simbolic
Media rusă: De ce dezmembrarea UE este inevitabilă?

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE