08 iulie 2019

Sursa: Pavel K. Baev, The Jamestown Foundation

 Tragedia submarină din Marea Barents, de pe 1 iulie 2019, a fost destul de diferită de catastrofa din Kursk din august 2000. Explozia care a distrus submarinul nuclear de atac Kursk, cu aproape 20 de ani în urmă, a fost consecința unui deceniu de decădere și degradare și a șocat societatea rusă, care a cerut răspunsuri de la noul președinte ales, Vladimir Putin. Atunci, acesta nu a tratat în mod deosebit provocarea destul de dificilă, deși a insistat asupra unei investigații complete, inclusiv ridicarea epavelor de pe fundul mării. În schimb, săptămâna trecută, rapid și în secret, Putin i-a declart eroi pe cei 14 marinari decedați la bordul mini-submarinului Losharik și a afirmat că nu vor fi dezvăluite detalii despre accidentul de la bordul navei super-secrete. S-a dovedit imposibil ca Kremlinul să prevină apariția informațiilor în mass-media socială. Cu toate acestea, publicul rus a fost în general gata să accepte versiunea oficială a ceea ce sa întâmplat: o luptă eroică, în timpul unei situații de urgență, dusă de un echipaj de profesioniști care își îndeplinesc datoria în condiții de mare risc. Vocile care au încercat să condamne politica militaristă care a provocat dezastrul au fost ținute la marginea discursului public.


Multe probleme legate de incendiul la bordul navei Losharik, un submarin nuclear de adâncime de tipul AC-31, rămân neclare; deși au devenit disponibile mai multe informații decât cele pe care autoritățile le-au oferit cu exactitate. Este imposibil de ghicit ce misiune a justificat prezența atâtor ofițeri de rang înalt (șapte dintre victime au fost confirmate cu gradul de căpitan de rangul 1) la bordul submarinului destul de mic care operează în fiordurile superficiale din apropierea Bazei navale ruse din Severomorsk, Regunea Murmansk. Spre deosebire de afirmațiile oficiale, Losharik a fost probabil încă atașat submarinului Podmoskovie (BS-64), convertit în clasa Delta IV, care a efectuat o ieșire la suprafață de urgență, înfricoșând din greșeală un grup de pescari. Singura explicație plauzibilă privind motivul pentru care marinarii din mini-submarin nu au fost capabili să-și folosească măștile personale de oxigen este că presupusul incendiu din secțiunea bateriilor electrice a fost, de fapt, o explozie, care a fost fatală majorității sau întregului echipaj format din de 25 de persoane. Secretul cel mai păzit este legătura posibilă dintre accident și testele unuia dintre proiectele favorite ale lui Putin - drona subacvatică nucleară Poseidon și submarinul său Belgorod (convertit în clasa Oscar), lansat în aprilie anul trecut.


Eșecul tehnic al submarinului relativ nou (proiectarea și construcția de pe AC-31 a început la sfârșitul anilor 1980, dar a fost lansat abia în 2003) demonstrează amploarea problemelor legate de logistică și întreținere în Flota de Nord, afectate de reduceri de fonduri, în timp ce simultan trebuie să răspundă cerințelor conducerii politice de a menține operaționale multe nave îmbătrânite. Scufundarea unui doc plutitor imens în luna octombrie a perturbat planurile de reparații ale multor nave de luptă, printre care și unicul portavion rusesc, Amiral Kuznetsov. Cu toate acestea, comanda Forțelor Navale ruse preferă să raporteze pregătirea perfectă pentru parada anuală, programată pentru 28 iulie. De asemenea, Flota de Nord trebuie să-și arate prezența în timpul exercițiului naval Dynamic Mongoose (Mangusta Dinamică) organizat de NATO în Marea Norvegiei. În plus, trebuie să asigure noi baze navale ruse de-a lungul Rutei de Nord, care este perceput ca o cale navigabilă strategică extrem de importantă. Unele nave ale Flotei de Nord, cum ar fi, de exemplu, fregata Amiralul Gorshkov, sunt destinate acțiunilor izolate de lungă durată și la mare distanță, în Oceanul Indian. Principalul instrument media de propagandă rusească a susținut că este o creștere esențială a tensiunilor militare în teatrul arctic, iar acum se luptă cu demonstrarea capacității Rusiei de a răspunde acestor amenințări care se presupune că vor crește (Nezavisimaya Gazeta, 1 iulie).


Tensiunile din zona arctică pot fi în mare parte ipotetice, dar în Marea Neagră sunt reale și periculoase. Marinarii ucraineni capturați în atacul rus asupra a trei nave "ostile" din apropiere de strâmtoarea Kerci, în noiembrie anul trecut, se află încă în închisoare în Moscova, în pofida protestelor internaționale. Flota rusă de la Marea Neagră interferează în mod activ cu exercițiile navale ale NATO Sea Breeze 2019. Interceptarea apropiată de către avioanele de luptă rusești a aeronavei de patrulare maritimă americane P-8A Poseidon nu mai este deja neobișnuită în spațiul aerian al acestor ape contestate. Dar agravarea riscurilor unor astfel de acțiuni este suprasolicitarea susținută a flotei Mării Negre cauzată și de necesitatea de a sprijini intervenția militară rusească din Siria, a cărei evoluție pare că s-a blocat.


Ofensiva mult așteptată în provincia Idlib, controlată de rebeli, rămâne în așteptare, însă bombardierele rusești continuă să lovească ținte aleatorii în fiecare zi, indiferent de victimele civile lăsate în urmă. Turcia se menține ferm împotriva operației din Idlib și chiar cere Rusiei să oprească provocările forțelor lui Bashar al-Assad. Putin încearcă să și-l apropie pe imprevizibilul președintele al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, și să-l atragă cu promisiunea de livrare a rachetelor antiaeriene S-400 programată pentru această săptămână. Acesta a promis, de asemenea, Israelului că planul de modernizare a sistemului sirian de apărare aeriană a fost retras în tăcere. "Consilierii" ruși nu dețin un control permanent al sistemelor, iar una dintre rachetele lansate de sireni săptămâna trecută, ca răspuns la un atac aerian israelian, a aterizat aproape de Cipru.


Aceste intrigi îi dau lui Putin încrederea să susțină că ordinea lumii liberale este depășită și irelevantă. Cu toate acestea, există o legătură directă între dorința sa de a contesta instituțiile liberale prin aplicarea forței militare ca instrument de politică și tragedia din Marea Barents. Pozițiile și escapadele sale nu pot fi convingătoare decât dacă sunt susținute de performanțe interne puternice. Astfel, impresia, dacă nu măsura, puterii din spatele politicii asertive trebuie să să crească. De fapt, Rusia se scufundă într-o mare de stagnare și corupție, iar gardienii lui Putin se angajează într-o luptă acerbă pentru activele profitabile.


Forțele Armate ruse trebuie să demonstreze capacitățile superioare ale fiecărei componente a puterii militare moderne, în pofida reducerilor de finanțare. Aprovizionările și reparațiile sunt primele la care se fac reduceri, iar sistemele tehnologice de mare complexitate, cum ar fi submarinele nucleare, sunt cele mai vulnerabile la această întreținere deficitară. Secretele ajută la acoperirea ruginei și putregaiului, dar garantează lipsa de atenție la lecțiile incomode primite și generează noi intrări pe lista tragediilor din marea neiertătoare.

Imagine cu caracter simbolic
O altă tragedie navală rusească: Lecții neînvățate ascunse în spatele secretelor

Black Sea 

Military Activities Picture

https://psihologiepitesti.wordpress.com/

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE