05 mai 2020

Sursa: The Jamestown Foundation, foto Middle East Eye

  Aparent din cauza pandemiei de coronavirus, Ankara a amânat activarea sistemului de rachete de apărare antiaeriană S-400 achiziționat din Rusia, care fusese planificată pentru aprilie 2020. Indiferent de justificarea bazată pe COVID-19, decizia Turciei a fost, de fapt, determinată de o serie de factori fără legătură cu virusul, țara aflându-se acum la răscrucea mai multor scenarii politico-militare.

 

Termenul de „activare” este destul de vag atunci când e vorba de tehnică militară, așa cum se poate observa dacă se compară graficele de achiziționare și instalare a sistemelor S-400 parcurse de Turcia și China. În iulie 2019, primele componente ale S-400 au ajuns în Turcia, iar în următoarele două luni Ankara a trimis personal din cadrul Forțelor Aeriene în Rusia, pentru instruire. Ulterior, în noiembrie 2019, Turcia a testat radarele sistemului față de aeronavele sale F-16 și F-4. Filmarea acestei evaluări a arătat clar radarul de achiziție „Big Bird” (nt. “64N6E”) și radarul de avertizare timpurie „Cheese Board” (nt. “96L6E”) ale sistemului de rachete S-400 scanând activ spațiul aerian turcesc . În ianuarie 2020, Rusia a livrat tranșa finală a unităților de apărare antiaeriană cumpărate de Turcia, inclusiv 120 de rachete interceptoare. La acel moment, singurul pas rămas de făcut pentru Ankara era desfășurarea unui exercițiu real cu lansări de rachete.

 

În cazul Chinei, livrările de S-400 din Rusia au avut loc între lunile mai 2018 și iulie 2018. Armata de Eliberare a Poporului a efectuat apoi exerciții cu lansări de rachete în noiembrie 2018, deși Statele Unite au impus din septembrie 2018 sancțiunile CAATSA persoanelor și entităților chineze participante la achiziționarea tehnicii rusești.

 

Textul CAATSA (Contracararea Adversarilor Americii prin Actul de Sancțiuni) nu spune nimic despre faptuil că o țară care trebuie să „activeze” mai întâi armele rusești ca o condiție prealabilă pentru a intra sub sancțiunile americane. Mai degrabă, actul extinde sancțiunile financiare către entitățile juridice de stat, întreprinderile și persoanele fizice care „angajează o tranzacție semnificativă cu o persoană care face parte sau operează pentru sau în numele sectoarelor de apărare sau de informații ale Guvernului Federației Ruse”. Deși formularea „tranzacție semnificativă” este ambiguă, exemplul Chinei nu lasă nicio urmă de îndoială că armamentul rusesc de ultimă generație - cum ar fi sistemul S-400 și aeronavele de luptă Su-35 - pot constitui declanșarea sancțiunilor CAATSA.

 

În situația Turciei, accentul pe „activarea” sistemelor S-400 achiziționate din Rusia a servit tot timpul ca mijloc diplomatic de ieșire din criza sancțiunilor, Într-adevăr, acest prag a fost evidențiat pentru prima dată de senatorul american Lindsey Graham și de secretarul de stat Michael Pompeo, la jumătatea anului 2019, în urma livrărilor inițiale ale sistemului S-400.

 

Ankara a amânat până acum trecerea acestei linii roșii din mai multe motive. În primul rând, lumea va înregistra o scădere drastică a cheltuielilor militare în urma pandemiei, iar Turcia nu poate risca să primească sancțiuni din partea SUA în momentul unei economii de apărare puternic slăbite. În al doilea rând, din punct de vedere militar, S-400 nu determină o îmbunătățire a capacității de apărare turcești suficient de mare ca să compenseze sancțiunile CAATSA, în special în mijlocul unei crize economice globale. Apărarea modernă împotriva rachetelor depinde de senzori integrați într-o arhitectură centrată pe rețea. Cu toate acestea, Turcia a anunțat că intenționează să opereze S-400 ca sistem autonom, ceea ce va afecta în mod inevitabil eficacitatea operațională. S-ar putea spune în schimb că S-400 poate juca un rol semnificativ în sistemul de apărare antiaeriană, mai ales că Forțele Aeriene Turce stau destul de rău la capitolul raportului pilot/aeronavă. Teoretic, o planificare a apărării antiaeriene centrată pe sistemele sol-aer, sau chiar echilibrată, poate oferi chiar unele avantaje în comparație cu acțiunile de luptă dominante de aviație: sistemele sol-aer vin cu costuri operaționale mai mici și cerere mai mică pentru infrastructură complexă. Cu toate acestea, aplicarea CAATSA ar fi totuși destul de periculoasă pentru Turcia, mai ales ținând cont de faptul că în China a fost vizat de sancțiuni principalul organism de achiziții militare. Dacă Ankara s-ar confrunta cu un model similar, Turcia s-ar putea afla inclusiv izolată de sistemul integrat de apărare euro-atlantic. În cele din urmă, în ciuda faptului că presiunea pusă de  NATO  pentru renunțarea la utilizarea sistemului S-400 nu a dat prea multe rezultate, acest lucru a fost determinat de activitățile rusești din Libia și Siria. Din punct de vedere politic, suportarea costurilor CAATSA este, probabil, prea mare pentru Ankara în acest moment.

 

În urma „amânării”, Turcia se confruntă cu cel puțin patru scenarii viitoare, în funcție de următorii pași:

 

În „scenariul marilor așteptăr”, Turcia ar putea întârzia și mai mult să declare S-400 operațional, în speranța că poate fi salvată de președintele Donald Trump. Cu toate acestea, chiar dacă Trump ar primi un al doilea mandat, influența sa asupra Congresului ar putea fi limitată anul viitor, în funcție de rezultatul mai multor curse legislative cheie din această toamnă.

 

În „scenariul de realinierea transatlantică”, Turcia ar pune la păstrat sistemele S-400 în schimbul reluării participării la programul de realizare a avionului de vânătoare de generația a cincea, F-35.

 

În „scenariul sancțiunilor”, Ankara ar putea anunța oficial înființarea primului său regiment de S-400 după traversarea pandemiei. Sancțiunile CAATSA ar urma în mod inevitabil, iar impactul acestui curs ar fi în funcție de sfera de aplicare a sancțiunilor financiare. După ce, aparent, a subminat coeziunea NATO și chiar a câștigat bani din acest lucru, Rusia ar fi câștigătorul clar în acest scenariu.

 

În cele din urmă, se poate vorbi despre „scenariul atuului”. În războiul de cinci zile din 2008, apărarea antiaeriană georgiană a înregistrat succese neașteptate împotriva aeronavelor rusești, doborând inclusiv un bombardier Tu-22M. Aparent, cooperarea anterioară dintre Tbilisi Și  Kiev a ajutat Forțele Aeriene Georgiene să stăpânească sistemele de rachete sol-aer deținute din epoca sovietică. Astăzi, Turcia și Ucraina se bucură, de asemenea, de o bună cooperare militară. Baza tehnologică și industrială de apărare ucraineană cu moștenire sovietică ar putea fi, așadar, o sursă profitabilă pentru producătorii de armament turci, pentru a înțelege mai bine aspectele de concepție care stau în spatele recent achiziționatului sistem S-400. Într-adevăr, Ankara poate dori să se aplece pe moștenirea tehnologică sovietico-rusă pentru propria dezvoltare strategică de arme defensive. La urma urmei, actualul program de armament strategic ofensiv al Turciei se bazează pe sistemul de rachete balistice tactice B-611, achiziționat din China în urmă cu zeci de ani. Desigur, acest scenariu cu probabilitate scăzută și mare impact va depinde în mare măsură de capacitatea guvernului turc de a ține un astfel de efort ascuns de Kremlin.

 

Imagine cu caracter simbolic
Pentru Turcia se apropie criticul „moment S-400”

Black Sea 

Military Activities Picture

https://psihologiepitesti.wordpress.com/

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE