28 mai 2019

Ghe. Orjanu / BSMAP

  Joi, 23.05.2019, nave ale Flotei ruse din M.Neagră au lansat rachete de croazieră tip „Kalibr” în cadrul unui exercițiu tactic în dublă partidă. Conform scenariului, o grupare navală constituită din două fregate („Amiral Makarov” și „Amiral Essen”) a atacat cu rachete navă-navă tip „Kalibr” o altă grupare formată din fregatele „Smetlivy” și „Pytlivy”, acestea din urmă având misiunea de a se apăra împotriva atacului cu rachete.

 

Dacă situația politico-militară în zona M.Negre ar fi calmă, probabil activitatea s-ar fi încadrat într-o normalitate privind pregătirea, dar tensiunile în creștere dintre Rusia pe de o parte și restul țărilor riverane M.Negre de cealaltă parte, cu rezerva că Turcia are oarecum o poziție separată aproape neutră, dau o cu totul altă semnificație exercițiului cu rachete, mult mai gravă și mai îngrijorătoare, și anume aceea a pregătiri serioase pentru a face față unei tot mai probabille confruntări militare.

 

După cum s-a văzut recent în Siria, dar și în ultimele conflicte militare clasice de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, vârful de lance al oricărei operații militare și factorul determinant în obținerea victoriei este întrebuințarea rachetelor.

 

În regiunea M.Negre, Rusia a dislocat un număr impresionant de rachete cu diverse destinații, dar cele care pot fi folosite direct într-o operație ofensivă sunt de atac asupra obiectivelor aflate la sol sau la suprafața apei.

 

De cealaltă parte, NATO a pus accentul pe măsuri cu caracter defensiv, cea mai importantă dintre acestea fiind amplasarea pe teritoriul României a unui sistem de interceptare a rachetelor balistice. La nivel individual, țările membre ale Alianței nord-atlantice din regiune au făcut demersuri de înzestrare cu tehnică de apărare antirachetă. În plus, SUA dislocă periodic în M.Neagră nave de luptă care pot distruge rachete atât balistice, cât și de croazieră. Pe de altă parte, statele NATO din regiune, spre deosebire de F.Rusă, nu dețin capabilități ofensive în materie de rachete, care să lovească obiective în adâncimea strategică.

 

Ucraina și Georgia, țări doar partenere NATO riverane M.Negre, aflate în relații apropiate de  conflict deschis cu Rusia, sunt neprotejate la atacuri cu rachete, deși Kievul a înregistrat unele succese în testele cu noi tipuri de rachete de croazieră și antiaeriene.

 

În continuare vom evidenția caracteristicile de bază ale principalelor sisteme de rachete și antirachetă, care pot fi implicate într-un posibil conflict în regiunea M.Negre. Întrucât la momentul actual, eventuala confruntare are o singură variantă de desfășurare, Rusia în ofensivă iar restul în defensivă, vor fi analizate sistemele de atac rusești și sistemele de apărare din celelalte state. Posibil ca după încetarea Tratatului privind Forțele Nucleare Intermediare (INF), în statele NATO din regiune să fie dislocate și sisteme ofensive de rachete strategice, dar atunci vor fi alte scenarii.

 

Sisteme de rachete de atac la sol și antinavă din înzestrarea Forțelor Armate ruse

 

  Principalele tipuri de rachete din înzestrarea Forțelor Armate ruse care, pot fi întrebuințate în regiunea M.Negre și pot pune probleme serioase sistemelor de interceptare, sunt „Kalibr”, „Kinzhal” și Kh-101. Fiecare din ele poate transporta încărcătură nucleară, putând fi folosite în scenariul unei lovituri nucleare preventive. O altă rachetă cu potențial ridicat de a depăși sistemele antirachetă NATO este "Kh-32", dar destinația sa principală este atacarea grupărilor navale ale portavioanelor, iar pătrunderea unor astfel de grupări în M.Neagră este puțin probabilă. Nu vor fi abordate în analiză sistemele "Iskander-M" decât la nivel generic, deoarece potrivit părții ruse au o bătaie mai mică de 500 km nefiind considerate că au rază strategică și nici rachetele balistice intercontinentale cu încărcătură nucleară, acestea având roluri de descurajare și de ultimă armă.

 

Sistemele „Kalibr” au fost introduse în înzestrarea Forțelor Armate ruse începând cu 2012 (relativ recent). Deocamdată sunt instalate doar pe submarine și nave de luptă și reprezintă unul din vârfurile tehnologice pentru rachetele de croazieră rusești și mondiale. Destinația principală a rachetei este lovirea țintelor navale sau terestre. Poate fi echipată cu focos nuclear și are o rază maximă de acțiune de 1500 – 2500 km. Masa focusului este de 200 kg (varianta 3M54) sau 450 kg (varianta 3M14). Însă, caracteristica ce o face cu adevărat de temut (doar pentru varianta 3M54) este capacitatea de a depăși apărarea antirachetă adversă prin mărirea vitezei de aproape de patru ori (până la 2,9 Mach) în apropierea țintei, simultan cu executarea de manevre pentru a evita sistemele interceptoare. La aceasta se adaugă și faptul că zboară la mai puțin de 10 m deasupra apei (caracteristica numită sea-skimmer), iar față de sol la o medie de 50 - 100 m, ceea ce o face greu de descoperit de către radare.

 

În Marea Neagră, Forțele Navale ruse au un maxim de 12 de platforme purtătoare de rachete „Kalibr” (șase submarine și șase nave de suprafață), dar de regulă sunt prezente opt sau nouă, celelalte fiind dislocate în estul Mării Mediterane. Aceste platforme sunt:

-  submarinele Novorossiysk, Rostov-pe-Don, Stary Oskol, Krasnodar, Velikiy Novgorod și Kolpino;

- fregatele Amiral Grigorovici, Amiral Makarov și Amiral Essen;

- corvetele Vasili Bykov, Orekhovo-Zuyevo și Vyshniy Volochyok.

 

O navă de suprafață are la bord opt rachete, iar un submarin 20 sau 40, numărul total de rachete aflate în stare operațională la un moment dat fiind de 168 – 288.

 

Varianta terestră a rachetei "Kalibr" este luată în calcul pentru introducerea în înzestrare, dacă Tratatul INF va înceta să mai funcționeze, iar varianta aeriană deja ar exista conform unor surse, însă până în prezent nu a fost confirmată oficial.

 

Racheta balistică cu bazare aeriană (ALBM) Kh-47M2 „Kinzhal” („Dagger”) a fost introdusă în înzestrarea Forțelor Aeriene ruse în 2017 (recent). Poate transporta muniție nucleară (100 – 500 kt) sau clasică (un focos de 500 kg) la o viteză de 10-12 Mach. Raza de acțiune este de 2000 de km când racheta este lansată de pe un avion MiG-31K și 3000 de km când lansarea se face de pe bombardierul strategic Tu-22M3. Începând cu 01.12.2017, în Regiunea Militară Sud se află în serviciul de luptă experimental 10 aparate MiG-31K, cu rachete „Kinzhal” la bord. Până în decembrie 2018, aeronave echipate cu „Kinzhal” au executat 89 de zboruri de patrulare deasupra Mării Negre și Mării Caspice.

 

Racheta de croazieră cu bazare aeriană (ALCM) Kh-101 este și aceasta intrată relativ recent (anul 2012) în dotarea Forțelor Aeriene ruse. Reprezintă vârful de gamă din seria de rachete Kh-55 (versiune de bază aflată în dotare din 1983), Kh-50, Kh-65, Kh-BD și Kh-555. Îmbunătățirea cea mai mai importantă a Kh-101 față de versiunile precedente o reprezintă noua formă, care îi reduce considerabil amprenta radar, făcând-o aproape invizibilă (suprafața de reflexie 0,01 mp). Focosul are o masă de 400 – 450 kg și poate fi nuclear (varianta numindu-se Kh-102 cu o putere de 250 kt) sau clasic. Viteza rachetei este de 0,58-0,78 Mach, iar raza de acțiune de 2500 – 2800 km, unele surse precizând distanțe chiar de 10.000 km. Înălțimea medie de zbor este de 30 – 70 m deasupra solului, racheta urmărind denivelările. Platformele primare de lansare sunt bombardierele strategice Tu-95MS (opt rachete), Tu-160 (12 rachete), iar secundar Tu-22M3 (trei rachete).

 

Racheta de croazieră cu bazare aeriană (ALCM) Kh-32 a fost obținută prin modernizarea versiunii Kh-22 și a intrat în înzestrarea Forțelor Aeriene ruse la finalul anului 2016. Reprezintă probabil arma principală prin care poate fi depășit sistemul antirachetă american de tipul SM-6 (Standard Missile 6).

 

În acest sens, specialiștii ruși enunță următoarele atuuri:

- zboară la altitudini foarte mari - 40 km, neputând fi interceptată de sistemele antirachetă cu rază scurtă și medie;

-  viteza mare de 3,5–4,6 Mach este superioară vitezei maxime de interceptare a sistemului SM-6;

-  în stadiul final are o traiectorie foarte abruptă, unele din radarele sistemelor antirachetă neavând acoperire pentru țintele care coboară cvasi-vertical;

- radarul multifrecvență de ghidare îi conferă o protecție foarte bună la sistemele de bruiaj moderne.

 

Raza de acțiune a rachetei este de 600 – 1000 km și poate fi lansată de pe bombardierele Tu-22M3 modificate la varianta Tu-22M3M, pe o aeronavă putând fi acroșate trei astfel de rachete. Autoritățile ruse au dispus în 2018 modificarea a 30 de aeronave.

 

Dar după cum am precizat anterior, racheta Kh-22 este rezervată cu prioritate pentru atacarea grupărilor navale ale portavioanelor.

 

Sisteme de apărare antirachetă dislocate în țările NATO din regiunea Mării Negre

 

  Capabilitatea cea mai puternică de protecție antirachetă din zonă este sistemul Aegis Ashore instalat în două locații. Radarul de tip AN/TPY-2 din banda X este instalat în Turcia având misiunea de a descoperi țintele, iar în România, la Deveselu, sunt dislocate rachetele tip Standard Missile-3 Block IB (pe scurt SM-3), care sunt destinate distrugerii rachetelor balistice cu rază mică și medie de acțiune, aflate în porțiunea medie a traiectoriei.

 

Caracteristicile tehnico-tactice principale ale rachetei SM-3 Block IB sunt:

- viteză maximă - aproximativ 10 Mach;

- raza de acțiune – maxim 900 km;

- înălțime maximă – 500 km.

 

Pe 21 februarie 2008, o rachetă SM-3 a distrus un satelit aflat la o înățime de 247 de km, care se deplasa cu o viteză de aproximativ 30 de Mach.

 

În perioada aprilie - septembrie 2019, în România se află sistemul THAAD (Terminal High Altitude Area Defense) adus din SUA în scopul înlocuirii temporare a sistemului SM-3, care este în curs de modernizare. Racheta sistemului THAAD interceptează rachetele balistice aflate pe porțiunea descendentă a traiectoriei. Are o viteză maximă de 8,24 Mach, lovește țintele la altitudine și distanță maxime de 150 respectiv 300 km.

 

În regiune mai operează următoarele sisteme de protecție împotriva rachetelor de croazieră:

 

- MIM-104 Patriot de fabricație americană, cea mai avansată versiune a sa fiind PAC-3 care a fost cumpărată și de România. Viteza rachetei este de 4,1 Mach. Interceptează rachete balistice la distanțe de maxim 15 - 20 km. Variantele achiziționate de țara noastră sunt de tipurile Patriot MIM-104E GEM-T și PAC-3 MSE, conform https://en.wikipedia.org/wiki/MIM-104_Patriot;

 

- Evolved Seasparrow Missile (ESSM), realizat de un consorțiu de state occidentale și SUA. Este în serviciu din 2004, fiind destinat apărării apropiate a navelor împotriva rachetelor de croazieră la o distanță de maxim 50 km. Operează la viteze de patru Mach. Acest tip de rachete este în înzestrarea unor nave turcești, precum și a unor nave NATO, care intră în M.Neagră;

 

- Standard Missile-6 (SM-6). Este serviciu din 2013, echipând doar nave ale SUA, Australiei, Japoniei și Republicii Coreea. Pe lângă protecția împotriva rachetelor de croazieră, o asigură și pe cea față de rachetele balistice. Operează la viteze de 3,8 Mach, la o distanță și înălțime maxime de 460 respectiv 34 km. Acest tip de rachete echipează o parte din navele SUA, care intră în M.Neagră.

 

În înzestrarea Forțelor Armate ale Turciei, mai există sisteme de tipul Hawk XXI cu bazare terestră, cu capabilități anti-rachetă reduse. Pentru a-și aduce apărarea antiaeriană la un nivel superior, Ankara a decis achiziția din F.Rusă de sisteme S-400, care sunt considerate printre cele mai performante pe plan mondial, putând intercepta atât rachete balistice cu raza de acțiune de maxim 3500 km, cât și de croazieră de tipul Tomahawk.

 

Sistemele antiaeriene de vârf din Forțele Armate ale Bulgariei sunt de tipul S-300 care, teoretic pot intercepta rachete balistice sau de croazieră, dar practic sunt cotate cu șanse minime în fața sistemelor moderne de atac de fabricație rusească.

 

Concluzii și aprecieri

 

  După decizia SUA din 2010 de a instala în România scutul antibalistic, Rusia a dispus o serie de măsuri prin care să poată distruge acest element cu rachete lansate de pe platforme situate în afara razei de lovire a armelor din statele membre NATO din zonă.

 

Rachetele de croazieră au cele mai mari șanse de a lovi scutul, dintre acestea remarcându-se sistemele "Kalibr" instalate pe platformele navale, în primul rând datorită numărului mare de rachete care pot fi lansate simultan. Sistemele Patriot PAC-3 din înzestrarea Forțelor Armate ale României protejează într-o mică măsură scutul de la Deveselu împotriva rachetelor de croazieră, deoarece tipurile achiziționate au capabilități antibalistice. Probabil, în viitor țara noastră va cumpăra și sisteme cu caracteristici anticroazieră.

 

Scutul din România protejează eficient toate țările NATO din Europa, probabil cu excepția Norvegiei, împotriva rachetelor balistice cu rază mică și medie de acțiune. De asemenea teritoriul Turciei este parțial protejat. Îmbunătățirea rachetei SM-3 la nivelul Block IIA, care va avea o rază de acțiune de 2500 km și o viteză de 15,25 Mach va duce la acoperirea integrală a spațiului aerian al Europei și Turciei.

 

Înzestrarea Forțelor Armate ale Turciei cu sisteme antirachetă rusești tip S-400 poate crea breșe în apărarea împotriva sistemelor de atac aerian rusești datorită posibilității de control ilegale de către partea rusă a sistemelor “Friend or Foe” sau a altor sisteme critice.

 

Neacoperirea teritoriului României și Bulgariei cu sisteme de apărare împotriva rachetelor de croazieră, expune unui atac din Marea Neagră toată Europa Centrală, sudul Germaniei, vestul Franței, Balcanii de Vest și Italia.

 

Printre posibilele variante de protecție eficientă împotriva atacului cu rachete de croazieră este achiziția de către România și Bulgaria a unor nave de luptă dotate cu sisteme tip SM-6 (eventual altele superioare) sau cumpărarea unor sisteme antirachetă de ultimă generație bazate terestru cu rază medie de acțiune, care să fie dislocate în proximitatea litoralului. Pentru cele două țări costurile vor fi mari și greu de suportat, iar achiziția ar trebui considerată prioritară și să fie asigurată cu ajutorul fondului Uniunii Europene destinat apărării comune.

 

Ieșirea previzibilă a Rusiei din Tratatul INF va determina foarte probabil dislocarea în Crimeea a unor sisteme terestre de rachete cu rază medie de acțiune de tipurile “Kalibr-M” sau “Iskander-M” modernizate, numărul de rachete care vor amenința scutul antibalistic din România, precum și alte obiective strategice urmând cel puțin să se dubleze.

Imagine cu caracter simbolic
Rachete și antirachete în Regiunea Mării Negre – o imagine asupra arsenalului existent

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE