23 decembrie 2018

Ghe. Orjanu

  Se pare că între Ucraina și F.Rusă, securea războiului este pe cale fie dezgropată. Voi evita dezbaterea cine a început, cine este de vină. Nu mai contează în prezent. Oricum cel care câștigă, scrie istoria. O istorie care, va cuprinde fapte de vitejie extraordinare, eroi, monumente, jertfe pentru popor, dușmani existențiali, se poate continua. Toate astea în secolul XXI, secolul informației, informație care să ne ajute să înțelegem ce e cu noi pe lumea asta, lume pe care suntem gata să o facem praf și pulbere. Nu degeaba a spus președintele F.Ruse, Vladimir Putin, că pericolul unui război nuclear este subevaluat.

 

  În continuare voi face o expunere a unei variante de desfășurare a acțiunilor de luptă, cu pierderile suferite de fiecare parte, iar în final vom vedea cam cât costă acest război, cine îl plătește și care este moștenirea lui.

 

  Ipoteze de lucru:

  1. Obiectivul forțelor ruse este ocuparea a aproape întregii Ucraine, inclusiv Kievul, mai puțin partea de vest, care oricum este virusată, fiind nazistă și costă prea mult tratamentul antiviral. Să se spele Occidentul cu ea pe cap.

  2. Armata rusă este mai puternică decât armata ucraineană.

  3. Armata ucraineană și-a învățat lecția din Crimeea și din Donbass, și nu mai are vreun comandant care, să le spună subordonaților să depună armele. Deși poate ce a fostul șef al Forțelor Navale ucrainene, Denis Berezovski, în martie 2014, a salvat Ucraina de la desființare, fiindcă nu era pregătită să lupte cu Rusia. Încă nu avem dimensiunea istorică a acelei decizii, mai vedem peste vreo 50 de ani. Deci, înseamnă că ucrainenii sunt hotărâți să lupte până la ultimul om, să zic 60.000 de luptători veritabili – maxim 100.000.

  4. Armata ucraineană nu va folosi orașele mari ca bastioane de apărare. Dacă va face acest lucru, războiul se va lungi cu cel puțin două luni, iar costurile civile vor fi exorbitante. Numărul de refugiați se va apropia de cel din Siria.

 

Faza 1 a acțiunilor de luptă

 

  Fiecare parte va încerca să lovească obiectivele strategice ale adversarului. Acestea sunt: comandantul suprem al forțelor armate (președintele țării), șeful statului major general, instalațiile de lansare rachete sol-sol, punctele de comandă de la eșalonul brigadă în sus, instalațiile de apărare antiaeriană cu bătaie mare și medie, aerodromurile și porturile militare, centrele de comunicații, depozitele importante și raioanele de concentrare ale tancurilor și artileriei. Atingerea acestor obiective se realizează cu grupuri de forțe pentru operații speciale (FOS), ale căror misiuni sunt eliminarea fizică a persoanelor importante, identificarea de ultimă oră a locațiilor punctelor de comandă și a pozițiilor instalațiilor de rachete și de apărare antiaeriană și eventual distrugerea acestora. Centrele de comunicații, porturile și aerodromurile sunt deja identificate. Se lansează rachetele sol-sol. Vor fi întrebuințate toate mijloacele posibile, care le pot lansa, bombardiere strategice, instalații de la sol, avioane și elicoptere de atac, nave de luptă și submarine etc. Varianta optimistă este că toate obiectivele au fost atinse. Varianta realistă, doar 50% din obiective au fost lovite. Varianta pesimistă pentru armata ucraineană: nu au reușit să lanseze nicio rachetă, grupurile de FOS au fost neutralizate și 50% din obiectivele lor de maximă importanță au fost distruse. În același timp, forțele terestre ruse se apropie de graniță, pe direcțiile din timp planificate, astfel încât să rămână în afara razei de lovire a artileriei.

  Durata: 4-5 ore.

  Estimarea pierderilor umane este greu de făcut, să zic 2000 de partea ucraineană și 500 de cea rusă.

 

  Faza 2

  Partea rusă trimite aviația operativ-tactică să distrugă ce a rămas nelovit după prima fază. Partea ucraineană ripostează cu aviația de vânătoare și rachetele antiaeriene (ce a rămas). Se lansează în continuare rachete sol-sol (cine mai are) asupra artileriei desfășurată în poziții de tragere sau/și se trimit grupuri de FOS/cercetare/elicoptere să o distrugă. În adâncimea tactică, se folosesc la scară mare avioane fără pilot (UAV) pentru cercetare și chiar atac.

 

  Durata: până la 8 ore. Primele două faze se pot suprapune ca timp și să dureze împreună până la 10 ore.

  Pierderile ucrainene pot ajunge la 3000 de militari, iar cele ruse la 1000, dar armata ucraineană a pierdut 60-70% din apărarea antiaeriană cu rază mare și medie, jumătate din instalațiile de rachete sol-sol, toate aerodromurile din sudul și estul țării și jumătate din  partea centrală, precum și toate porturile. Navele militare ucrainene (care au rămas) sunt pe mare și au posibilități reduse de aprovizionare. Se pot refugia în România sau Bulgaria.

 

  Faza 3

  Armata rusă trece la ofensiva aero-terestră și aero-navală pe toate fronturile. Nu voi detalia exact pe unde. Direcțiile de ofensivă/apărare sunt studiate de mult timp, iar cei aflați în apărare le-au pregătit foarte atent. Sunt șase direcții operative (le-am figurat pe hartă cu roșu), iar cea din nord-est și cele pe orașele Harkov și Odessa au valențe de direcții strategice prin obiectivele propuse, deoarece prima duce direct la Kiev, iar orașele Harkov și Odessa sunt foarte importante pentru apărarea și economia Ucrainei. Tancurile pot trece aproape pe oriunde, putând fi oprite doar de cursuri mari de apă, șanțuri antitanc și de o apărare elastică, organizată pe mai multe linii defensive. Aviația operativ-tactică (includ și elicopterele) rusă va fi prezentă în aproape toate misiunile și uneori va distruge independent obiective importante în adâncimea operativă ucraineană. Artileria va fi întrebuințată înaintea fiecărui atac major și nu de puține ori grupările de artilerie se vor lupta între ele. Pe litotalurile Mării Negre și Mării Azov, infanteria marină rusă sprijină de grupări aero-navale va debarca. Armata ucraineană va avea un avantaj important, pentru că ea a pregătit terenul de luptă și îl cunoaște cel mai bine și dacă nu va fi copleșită numeric și tehnologic, are șanse bune să respingă atacul, iar dacă a reușit să operaționalizeze un număr suficient de rachete anti-navă cu bătaie mare stă și mai bine. Apărarea antiaeriană ucraineană cu rază mică de acțiune va face ravagii în aviația operativ-tactică rusă. Armata rusă poate depăși această situație, doar întrebuințând rachete de mare precizie lansate de aviația strategică sau de marină. Aviația ucraineană va produce pierderi celei ruse, dar va fi distrusă în cele din urmă. Partea rusă poate fi mai eficientă, dacă folosește înțelept UAV-urile, subunitățile de cercetare, elementele de război electronic și operațiile de înșelare, iar cea ucraineană, dacă nu se lasă păcălită de diferitele diversiuni și își mișcă inteligent apărarea antiaeriană și radiolocația, pentru că terestru este solidă.

  Armata rusă va înainta în adâncimea teritoriului ucrainean, cam 50 de km sau poate mai puțin spre deloc.

  Durata: două-trei zile.

  Pierderile vor fi mai mari de partea rusă, maxim 90.000 de militari, pentru că își va asuma riscuri, iar cea ucraineană cel mult 50.000. Problema armatei ucrainene, în acest moment  al operațiilor este că resursă umană bine pregătită, este pe sfârșite.

 

Faza 4

  Armata rusă va începe operații de desant parașutat pe scară mare. Va fi forțat fluviu Nipru. Grupări de trupe ucrainene vor fi încercuite. Unele se vor preda, altele vor lupta până la capăt. Pe anumite direcții, armata ucraineană va lansa contralovituri dar, fără sprijin aerian, vor eșua.

  Durata: patru-șase zile.

  Pierderile vor fi mai mari de partea ucraineană, maxim 40.000 de militari, în timp ce partea rusă va ajunge cam la 20.000.

  Deci, cam în 10 zile se termină acest război. Când se făceau amenințări că, durează mai puțin decât cel din Georgia, oamenii știau ce spun, pentru toate calculele sunt făcute, singura variabilă care poate încurca, fiind moralul poporului ucrainean. Dacă luptele încep, cum se spune, de Crăciunul pe stil nou, se termină înainte de Crăciunul pe stil vechi, și toată lumea poate petrece fericită. Doar că, aproximativ 200.000 de oameni vor fi dispărut, de Crăciun, dar nu ca într-o poveste frumoasă de Crăciun. Cifra pare mare față de războaiele din Golf și cel ruso-georgian din 2008, doar că în situațiile respective forțele din apărare au fost copleșite tehnologic și numeric, însă acum diferența nu este atât de mare.

 

 Cum calculăm pierderile? Plecăm de la premisa că loviturile și luptele au fost chirurgicale, iar populația și infrastructura civilă a suferit pierderi minime, care tind către zero comparativ cu cele militare. Tehnica de luptă distrusă, nu o calculăm pentru că, asta era treaba ei, să fie consumată în luptă sau să se uzeze moral sau fizic (Mai bine în luptă, vor zice unii.). Ne mai gândim dacă o înlocuim. Dar, ce înseamnă cei 200.000 de oameni, pe lângă tragedia infinită din sufletele celor apropiați de ei. Cineva zicea că un ofițer de informații ar valora cât greutatea lui în aur, adică aproximativ 30 milioane de dolari. Altcineva zicea că, pregătirea de bază a unui militar FOS ar costa cam 10 milioane de dolari. Putem continua, dar să presupunem că acești oameni nu erau militari, ci aveau ocupații banale, pentru care primeau pe an un salariu în jur de 20.000 de dolari (Poate părea mult, în Ucraina și Rusia salariile fiind destul de mici, dar produsele făcute de ei nu sunt inferioare celor făcute în țările dezvoltate, dar mai durează până se aliniază și salariile.), adică în 40 de ani de muncă un om ar avea un venit de 800.000 de dolari. Rotunjim la un milion de dolari, valoarea cuantificată în dolari, cu care un om contribuie la dezvoltarea umanității. Însă valoarea reală a fiecărui om este inestimabilă, dar nu conștietizăm încă. Înmulțim un milion de dolari cu 200.000 de oameni și obținem 200.000.000.000 (adică 200 de miliarde de dolari). Ne frecăm la ochi și nu ne vine să credem, am făcut să dispară în 10 zile, o sumă uluitoare de bani. Cine îi plătește? Toată lumea îndreaptă degetul către Rusia și Ucraina, dar nu este deloc așa. Banii vor fi suportați de toți oameni de pe planetă, prin schimburile comerciale care există. Vor crește prețurile la toate produsele, poate va urma o nouă criză economică mondială. Poate nu întâmplător, marea criză din 1929 a venit după primul război mondial, prăbușirea URSS după războiul din Afganistan, criza din 2008-2011 după războaiele din Irak și Afganistan.

 

 Cum sunt legați 200.000 de oameni la societate? Punem la fiecare, rudele de rangul întâi, rezultă în medie șase oameni, mai punem rudele de rangul doi și ajungem la un total de vreo 20 de persoane. Punem și prietenii și colegii de muncă apropiați, adică vreo 10. Deci, cei 200.000 de oameni sunt legați cu firele sufletești de vreo șase milioane de persoane.

 

  Ce mai rămâne după un război? Vom vedea mulți oameni distruși psihic, mari mutilați de război, văduve, orfani, oameni care suferă de foame și frig. Trec și se duc, nu este o problemă, vor zice marii planificatori, dar cine știe dacă printre ei, nu se află acel unu dintr-un milion, care a promis răzbunare. Istoria ne-a demonstrat că există. Caporalul Hitler a văzut cum, măreața sa țară se prăbușește în 1918. Poate au fost și alții în istorie, care au crezut că fac un ultim mare război și va veni o pace infinită. Pentru specia umană, istoria a demonstrat că violența naște violență, că uneori putem ierta, dar niciodată nu uităm nimic.

 

 

Imagine cu caracter simbolic
Războiul, afacerea care ne îngroapă

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE