13 iunie 2019

Reuniune americano-ruso-israeliană fără precedent

A. Haritonovici

  Administrația americană a anunțat, pe 30 mai, că o reuniune fără precedent a consilierilor pe securitate națională din SUA, Rusia și Israel se va desfășura în cursul lunii iunie la Ierusalim. Informația a fost confirmată imediat de premierul israelian, Benjamin Netanyahu, care a precizat că le-a propus președinților american și rus crearea unei comisii tripartite pentru discutarea situației de securitate din Orientul Mijlociu, propunere acceptată de cei doi lideri mondiali.

 

Obiectivul reuniunii este de a clarifica situația complicată a Axei Rezistenței (o alianță antioccidentală și antiisraeliană între Iran, Siria și mișcarea șiită libaneză Hezbollah), garantarea securității statelor din Orientul Mijlociu și stabilirea unei suzeranități partajate a SUA și Rusiei asupra tuturor actorilor din regiune, inclusiv Israel. Summitul intervine într-un moment de tensiune maximă între Washington și Teheran.     

 

Din partea Moscovei va participa secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nicolai Patrușev, din partea SUA, consilierul pentru securitate de la Casa Albă, John Bolton, iar din partea Israelului, consilierul pentru securitate națională, Meir Ben-Shabbat. Cei trei dețin funcții similare în țările lor, dar nu au aceeași experiență.

 

Bolton a acumulat experiență în relații internaționale în timpul negocierilor pentru dezarmare și a culminat cu deținerea funcției de ambasador la Consiliul de Securitate (2005-2006). În ciuda faptului că, în anumite situații, Bolton poate avea inițiative exagerate, el știe să facă un pas înapoi atunci când crede că este greșit. Președintele Donald Trump l-a menținut în funcție, apreciind capacitatea lui Bolton de a-și asuma responsabilitatea pentru erorile sale. 

 

Nicolai Patrușev este un lord al serviciului public civil superior din Rusia. Dintre cei trei, el este cel care are cea mai clară viziune asupra eșichierului geopolitic. Când l-a succedat pe Vladimir Putin la conducerea FSB, el a trebuit să se confrunte cu încercările SUA și Iraelului de a-i racola directorii. După mai mulți ani de turbulențe, el a reușit să recâștige total controlul asupra FSB. Ulterior a trebuit să gestioneze situația din Ucraina, finalizată cu anexarea Crimeei de către Federația Rusă. Patrușev nu va negocia un dosar contra altuia, dar va avea grijă ca deciziile luate să fie coerente.

 

Meir Ben-Shabbat nu este un diplomat, dar este expert în contraspionaj. În perioada cât a condus Shin Bet (serviciul israelian de securitate internă) el a dat dovadă de abilitate în lupta cu organizația paramilitară palestiniană Hamas, manipulând-o și în final negociind cu aceasta. Este un cunoscător excelent al balanței de forțe din Orientul Mijlociu, aspect care îi conferă capacitatea de a înțelege imediat ce înțelegere ar putea dura sau ce nu.

 

Cei trei strategi vor trebui să stabilească limitele unei noi înțelegeri care va fi negociată ulterior de diplomați. Rolul lor este de a creiona un acord pe termen lung , iar diplomații vor stabili aspectele tehnice pentru a-l face acceptabil pentru toate părțile.

 

Printre numeroasele scenarii generate de acest anunț, unii analiști cred că o posibilă înțelegere ar putea implica scoaterea de către Rusia a Iranului din Siria, una din cererile insistente ale SUA și Israelului, în schimbul ridicării unor sancțiuni americane și europene impuse în prezent Rusiei și acceptarea regimului Bashar al-Assad în Siria.

 

  Oficiali americani au sugerat că un refuz recent al Rusiei de a vinde cel mai avansat sistem de apărarea antirachetă S-400 către Iran, pentru a evita alimentarea tensiunilor din regiune, și acceptarea tacită a loviturilor militare israeliene asupra unor ținte iraniene și ale miliției șiite Hezbollah în Siria ar putea deschide o ușă către o posibilă înțelegere. Pe de altă parte, Iranul a dezmințit că ar dori să cumpere sisteme S-400, iar Rusia a cerut oficial Israelului să respecte suveranitatea Siriei.

 

Potrivit unor analiști israelieni, în ciuda declarațiilor publice, Rusia nu dorește o retragere completă a forțelor americane din Siria. După ce Donald Trump a anunțat o retregere completă în februarie 2019, ulterior, președintele american a acceptat staționarea în continuare a câtorva sute de militari pe teritoriul sirian. Analiștii israelieni apreciază că o retragere completă a trupelor americane ar întări poziția Teheranului și ar forța Rusia să accepte ca Iranul să preia controlul câmpurilor petroliere din estul Siriei.

 

Apirațiile Rusiei nu sunt compatibile cu cele ale Iranului. Rusia nu are ca obiectiv doar stabilizarea regimului Bashar al-Assad, ci vede Siria ca o bază pentru consolidarea relațiilor cu țările Golfului Persic și Egiptul. Iranul speră să-și capitalizeze investiția  masivă în Siria pentru a-și menține influența în Liban, să contracareze ambițiile regionale ale Arabiei Saudite și să-și asigure accesul la Marea Mediterană. Obiectivele Iranului nu sunt percepute ca o amenințare strategică doar de SUA și Israel, ci și de Rusia.

 

Eforturile Iranului și ale Rusiei pentru a-și întări influența în Siria au ca efect slăbirea reciprocă a prezenței și influenței celuilalt, și nu mai este un secret că țările din Golf au cerut ferm Rusiei să reducă influența Iranului în Siria.

 

Lupta pentru controlul obiectivelor strategice siriene a tensionat relațiile dintre Rusia și Iran. Recentele ciocniri între milițiile proiraniene și grupările sponsorizate de Rusia au indicat că Moscova acționează pentru îndepărtarea amenințării. Rusia instruiește și înarmează miliții locale prin intermediul unor companii private rusești. Luptătorii sunt echipați cu uniforme rusești și utilizează armament rusesc.

 

Rusia a expulzat milițiile proiraniene care au preluat, cu puțin timp în urmă, un doc din portul sirian Tartus. Cu un an în urmă, în timpul unei vizite a ministrului iranian al apărării în Siria, cele două țări au semnat un acord de cooperare militară care prevedea, printre altele, ca Iranul să gestioneze unul dintre docurile din portul Tartus. Acordul a fost însă respins de Rusia, care  a refuzat și o cooperare cu forțele proiraniene în portul Latakia, aflat sub controlul Moscovei.

 

Un alt posibil rezultat al negocierilor ar putea fi ca Rusia să accepte solicitarea israeliană ca Siria să nu aibă acces deplin la sistemul de apărare antirachetă S-300 (echivalent al bateriilor de rachete americane Patriot) care deja au fost livrate Damascului. Oficialii israelieni și-au avertizat omologii ruși că în cazul în care sistemul va fi controlat de forțele siriene, acesta ar deveni o țintă legitimă pentru Israel. Cu patru ani în urmă, Rusia și Israelul s-au înțeles să-și coordoneze acțiunile pe teritoriul Siriei pentru a evita un schimb accidental de focuri. Totuși, Israelul a refuzat anul trecut o ofertă a Rusiei de a garanta că forțele iraniene nu se vor apropia la mai puțin de 100 de kilometri de Înălțimile Golan, ocupate de Israel în timpul războiului din 1967 și recunoscute recent de SUA ca fiind teritoriu israelian. Acceptarea unei astfel de oferte ar fi condus la o acceptare tacită de către Israel a prezenței iraniene în Siria.

 

Surse:

https://www.timesofisrael.com/jerusalem-to-host-unprecedented-israel-russian-us-security-summit/

https://www.haaretz.com/middle-east-news/iran/.premium-there-s-a-new-alliance-in-the-middle-east-syria-iran-russia-israel-u-s-1.7340317

https://www.voltairenet.org/article206707.html

 

 

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

PROPAGANDA RUSĂ ÎN ORIENTUL MIJLOCIU