13 aprilie 2019

Sursa: George Vșan -- The Jamestown Foundation

  În 2019, România se va confrunta cu trei mari provocări ale politicii de apărare, care, dacă nu vor fi tratate eficient, vor afecta capacitatea sa de a descuraja agresiunea pe flancul estic al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și de a-și îmbunătăți poziția militară în regiunea Mării Negre. Aceste provocări afectează bugetul Apărării și modul în care acesta este cheltuit, programele de achiziție inițiate începând din 2017 și, în cele din urmă, comanda Forțelor Armate, care a devenit o sursă de conflict politic. În plus, anul 2019 este un an electoral în România, iar politica de apărare va fi probabil încurcată în politica electorală.

 

Din 2017, când angajamentul de a cheltui 2% din PIB pentru apărare a intrat în vigoare, România nu a reușit să pună în practică acest obiectiv, în pofida alocării fondurilor necesare în 2017 și în 2018. Planificarea slabă și lipsa capacității administrative explică incapacitatea Ministerului Apărării de a respecta angajamentele României. Cu toate acestea, cheltuielile pentru apărare au crescut în mod constant, atingând 1,81% PIB în 2017 și 1,92% PIB în 2018. Anul 2019 aduce un set special de provocări în ceea ce privește cheltuielile bugetare în ansamblu. Bugetul din acest an a fost adoptat destul de târziu și a fost contestat la Curtea Constituțională de către președintele Klaus Iohannis. Curtea a decis în favoarea guvernului și președintele a trebuit să semneze bugetul în martie 2019. Aceasta înseamnă că, practic, toate investițiile civile și militare planificate pentru 2019 au fost amânate cu aproximativ trei luni.

 

În 2018, Ministerul Apărării a lansat un număr record de programe majore de echipamente, cum ar fi achiziționarea a patru corvete multirol pentru Forțle Navale, sisteme de apărare de coastă și achiziționarea a 227 de transportoare auto blindate Piranha V. În prezent, toate aceste programe au suferit întârzieri sau au fost suspendate din cauza unor erori administrative. Cel mai cunoscut exemplu este programul corveta, pe care ministerul apărării urma să îl atribuie în octombrie 2018, dar a fost întârziat și apoi, în ianuarie 2019, suspendat. Achiziția transportoarelor auto blindate Piranha V a fost întârziată de problemele legate de integrarea turelei fără pilot pe vehicul, probleme care au fost rectificate începând cu sfârșitul lunii martie 2019. Cu toate acestea, ministrul apărării, Gabriel Leș, a amenințat producătorul, General Dynamics, cu sancțiuni financiare pentru nerespectarea programelor de livrare. Doar 8 Piranha V, dintr-un lot de 36, au fost livrate până la sfârșitul lunii ianuarie 2019. În ceea ce privește licitația pentru sistemele de apărare de coastă, aceasta a fost reluată după ce toți participanții au furnizat certificatele de securitate.

 

În privința achizițiilor publice, Forțele Ariene și Forțele Navale se confruntă cu cele mai mari incertitudini. Achiziționarea inițială a unei escadrile de 12 avioane de vânătoare F-16, în 2013, nu a fost încă urmată de achiziționarea unei a doua escadrile. Estimarea inițială a necesarului de 48 de avioane de luptă multirol, pentru modernizarea Forței Aeriene Române, a fost ușor majorată la 52, însă guvernul nu a oferit până acum detalii cu privire la planurile ulterioare de achiziție. Ministrul Apărării a confirmat doar că, pe termen scurt, România va achiziționa încă cinci F-16 și că actuala flotă de MiG-21 va fi menținută în funcțiune până în 2025-2026. Nu este încă foarte clar dacă a doua escadrilă de F-16 va fi compus din avioane nou construite sau din cele folosite. În plus, nu este clar dacă România intenționează încă să achiziționeze avionul de vânătoare multirol de genrația a cincea, F-35A, pentru care și-a manifestat interesul din 2010.

 

Între timp, programul de achiziționare a corvetelor rămâne suspendat, în așteptarea unei investigații din partea procuraturii militare privind corectitudinea procesului de achiziție. Întârzierea acordării contractului are un impact negativ asupra capacității Ministerului Apărării de a desfășura procese de achiziție complexe și de mare valoare.

 

Românii se duc la vot în luna mai pentru a-și alege reprezentanții în Parlamentul European, iar în decembrie își aleg președintele. Deși politica de apărare și politică externă joacă un rol minor în campaniile electorale, ținta de 2% din PIB pentru cheltuielile de  apărare se află sub presiune populistă. Național liberalii, din opoziție, au solicitat deja ca fondurile alocate pentru apărare să fie redireționate căte infrastructură, în timp ce ministrul de finanțe Teodorovici a anunțat că Ministerul Apărării va construi, cu bani din propriul buget, două spitale, în Constanța și Craiova.

 

Însă cea mai mare provocare politică din prima jumătate a anului 2019, cu impact direct asupra Forțelor Armate ale României, este cea de comandă. În decembrie 2018, mandatul generalului Nicolae Ciucă în funcția de șef al Statului Major al Apărării a expirat, iar un nou șef trebuia să fie numit de președintele Iohannis, după ce a fost nominalizat de ministrul Apărării Gabriel Leș. Cu toate acestea, șeful statului a respins propunerile făcute de ministrul Apărării și a optat pentru prelungirea mandatului generalului Ciucă cu încă un an. Ministerul Apărării a decis să conteste decizia președintelui în instanțele administrative. Inițial, instanțele au decis în favoarea ministerului, dar acesta din urmă a pierdut în apel. Pe 10 aprilie, Curtea Supremă a decis în favoarea președintelui și i-a redat generalului Ciucă poziția deținută anterior.

 

Generalul Nicolae Ciucă este cel mai respectat ofițer al Forțelor Armate Române din istoria recentă, atât în ​​interiorul, cât și în afara țării. Reputația sa de "general luptător" a dat credibilitate eforturilor actuale de modernizare a armatei române. Decizia ministrului Leș de a nu prelungi mandatul de șef al Statului Major al Apărării a fost percepută pe scară largă ca o încercare a  coaliției de guvernare PSD-ALDE de politizare a Forțelor Armate și, în special, ca o încercare a liderul PSD, Liviu Dragnea, de a avea acces la programele de achiziție derulate de Ministerul Apărării. Conflictul dintre președinte și ministrul Apărării asupra conducerii Forțelor Armate reflectă cât de polarizate și partizane au devenit forțele politicile românești. Întreaga situație a pus sub semnul întrebării caliatea ministrului Apărării, Gabriel Leș.

 

România va trebui să înregistreze un parcurs dificil în 2019 pentru a-și moderniza armata și a-și consolida poziția de apărare. Alocarea a 2% din PIB este probabil să rămână o țintă de atins în acest an, din cauza întârzierilor în adoptarea bugetului a ineficienței administrative.

 

Imagine cu caracter simbolic
România se confruntă cu obstacole majore la Apărare, în 2019

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE