03 iunie 2019

Sursa: topwar.ru

  Articolul prezentat în continuare reprezintă o analiză a siteului rusesc topwar.ru. Deși materialul nu este unul foarte elaborat, prin modul în care este prezentată problema a stârnit interesul și a fost preluat de mijloacele media din Rusa, reușind crearea unui curent cu aceeași opinie. Astfel, citând specialiștii topwar.ru, în presa rusă au apărut articole cu titluri din care rezultă problemele generate de dislocarea sistemului THAAD în România (ex. - Nu vor putea suprima radarul: sistemele de apărare antirachetă din România sunt periculoase pentru Rusia, gazeta.ru din 15 mai)

                                                                             *               *

  Nu există absolut nici o îndoială că practic fiecare a doua persoană care parcurge sursele de analiză militară și de știri ale segmentului rusesc de Internet este pusă la curent cu situația privind amplasarea complexului american antirachetă THAAD (Terminal High Altitude Area Defense) în apropierea bazei de aviație Mihail Kogălniceanu din România, la 15 km de litoralul Mării Negre. Însă nu toți cititorii știu că mutarea complexului THAAD în vestul Mării Negre are un scop cu totul diferit de cel declarat, de înlocuire temporară a complexului Aegis Ashore de la Baza militară Deveselu, care se află în stadiul de modernizare a părții electronice și de actualizare a părții de software.

 

Parametrii tehnico-tactici ai rachetelor de interceptare ale THAAD nu asigură contracararea rachetelor balistice rusești

 

Parametrii tehnico-tactici ai rachetelor de interceptare ale sistemului THAAD, amplasat în apropiere de litoralul românesc al Mării Negre, exclud chiar și cea mai mică posibilitate de a contracara rachetele balistice intercontinemtale aflate în înzestrarea Trupelor de Rachete cu Destinație Strategică (RVSN)  ale Federației Ruse, precum și a rachetelor aerobalistice de perspectivă H-47M2 „Kinjal“.

 

Problema constă în faptul că rachetele sistemului THAAD, ca și rachetele RIM-161 A/B/C din completele de luptă ale sistemului “Aegis”, se referă la clasa de rachete de interceptare exoatmosferică, adaptate pentru distrugerea obiectivelor balistice hipersonice care zboară la altitudini de 180 - 220 km (în afara straturilor dense ale stratosferei), cu utilizarea unor etaje de luptă foarte manevrabile, echipate cu cap de dirijare în infraroșu de înaltă sensibilitate și motoare cu transmisie transversală. Ceea ce înseamnă că sistemul THAAD este incapabil să acționeze împotriva rachetelor aerobalistice H-47M2 „Kinjal“, Iskander-M OTBR 9M723-1, a rachetelor antiradar H-58USHK și a numeroaselor alte mijloace de atac aerian (inclusiv a rachetelor dirijate de joasă altitudine Kalibr cu bazare pe platform navale).

 

Prin urmare, redislocarea complexului, în partea de est a României nu este în măsură să acorde forțelor NATO avantaje operativ-strategice semnificative în fața avioanelor MiG-31K, aflate în serviciul de luptă în ținutul Krasnodar, precum și în fața fregatelor din „Seria Admiral“ și a submarinelor diesel-electrice din Marea Neagră, echipate cu Kalibr. Mai important este faptul că utilizarea complexului antirachetă THAAD amplasat în România nu poate fi realizată potrivit destinației propuse (distrugerea în afara atmosferei a rachetelor balistice inamice și a focoaselor de luptă ale inamicului în sectorul inițial și final al traiectoriei).

 

Această situație, care este departe de a favoriza sistemele A2/AD ale Alianței Nord-Atlantice în ansamblu și sistemul european de apărare antirachetă în special, se explică prin două motive. În primul rând, este vorba despre numărul covârșitor de direcții strategice aerocosmice ale rachetelor noastre balistice intercontinentale de tip 15J65 Topol-M, 15J65M / 67 Yars și R-36M UTTH / R-36M2 Voevoda, care pot fi lansate pe direcțIi ale infrastructurii militarie a NATO în Europa de Vest și în Statele Unite. În special, traiectoriile rachetelor intercontinentale menționate mai sus, lansate de către instalații de lansare terestre sau subterane din Rusia centrală, din Siberia de Sud și din Ural (Kozelsk, Yoshkar-Ola, Teikovo, Novosibirsk, Nijnîi Novgorod) vor trece în principal pe deasupra regiunii arctice, a Peninsulei Scandinave și a statelor baltice, adică la 1.200 - 3.000 km nord de poziția complexului THAAD din România. În consecință, chiar și în cazul unei escaladări a unui conflict global la scară largă cu schimbul final de lovituri nucleare, divizionul antirachetă staționat în România va fi în afara luptei și nu va putea participa la interceptarea a zeci de rachete balistice lansate de noi.

 

În al doilea rând, chiar dacă ne imaginăm un scenariu fantastic (și nu unul care să corespundă particularităților geografice ale teatrului eurasiatic de operații militare) în care să considerăm că zborurile rachetelor noastre balistice intercontinentale parcurg traiecte pe deasupra teritoriului României, nu este de așteptat o interceptare cu succes a rachetelor noastre de către THAAD. Chiar și lansate de la Novosibirsk sau Barnaul, rachetele "Yars" și "Topol", în momentul în care au ajuns la limita de vest a țărmului Mării Negre și la intrarea în zona de acțiune a complexului THAAD, se vor afla în cel mai înalt punct (apogeu) al traiectoriei de zbor, la o altitudine de 250 - 500 km, iar posibilitățile de lovitre ale THAAD nu depășește 180 - 220 km. Și aici apare întrebarea interesantă: care a fost cu adevărat motivul pentru care complexul THAAD a fost transferat în România, dacă acesta este incapabil să distrugă rachetele noastre balistice intercontinentale?

 

Problema este radarul AN/TPY-2

 

Se pare că este vorba despre radarul multifuncțional de mare putere cu bazare terestră (GBR), care face parte din componența THAAD. Acest radar de înaltă precizie, care a primit denumirea de cod AN/TPY-2 și lucrează în gama undelor centimetrice, este cel mai avansat și mai rezistent [la bruiaj] radar din clasa radarelor mobile destinate pentru cercetarea prin radiolocație, descoperirea și urmărirea țintelor și dirijarea rachetelor spre ținte. Antena tip matrice, activă, în rețea fazată a complexului este constitită din peste 25 mii de module de emisie-recepție cu amplificatoare cu tranzistoare cu zgomot redus, care permit reducerea până la zero a puterii de emisie pe direcția mijloacelor de război radioelectronic (cercetare și bruiaj).

 

Ca urmare, suprimarea activitații unui astfel de radar va fi destul de dificilă, chiar și pentru o escadrilă de avioaane Su-30SM, echipate cu stații în containere, de tip Hibinî, în timp ce AN/TPY-2 GBR va putea pune la dispoziția operatorilor complexului THAAD un câmp deschis de oportunități în ceea ce privește scanarea spațiului aerian al Crimeii și Tinutului Krasnodar privind traficul aerian al aviației militare de transport și al avioanelor strategice ale Forțelor Aerocosmice și, de asemenea, zborurile avioanelor Su-57 care vor intra în serviciul de luptă în Regiunea Militară Sud în viitorul apropiat.

 

Și luând în calcul faptul că țintele cu o suprafață efectivă de reflexie de 0,1 metri pătrați (specific tipului de rachetă strategică dirijată de tip X-101) vor fi detectate de radarul AN/TPY-2 până la o distanță de 400 km, putem vorbi despre capacitatea acestui radar de a descoperi și urmări inclusive zborurile tipurilor experimentale de rachete avansate și ale complexelor de aviație testate în spațiul aerian al Crimeei, inclusiv să intercepteze avioanele din generația a cincea, de tipul Su-57, aflate în serviciul de luptă experimental.

 

Singura limitare pentru activitatea de certare a radarului din cadrul sistemului THAAD este cea naturală generată de curbura pământului (orizontul radar), care face ca spațiul aerian de deasupra Crimeea să poată fi monitorizat de la 6,8 km în sus, în zona vestică a peninsulei, și de la 24 km în zona estică. Astfel, pentru a evita monitorizarea, Forțele Aerocosmice, și în general mijloacele de aviație ale Rusiei, vor trebui să își reducă altitudinea la care operează în zona Crimeei.

 

Comentariu BSMAP: Asocierea monitorizării prin radiolocație a activităților aeriene din Crimeea cu dislocarea sistemului THAAD în România este una forțată. Integral sau parțial, spațiul aerian de deasupra Crimeei a fost aproape mereu supravegheat prin radiolocația cu bazare terestră a statelor riverane Mării Negre, fără a mai vorbi de platformele navale. Cel puțin pentru avioane (cu suprafața de reflexie mai mare, de minim 1 m2) România deține radare integrate atât în sistemul național de suparveghere, cât și în cel al NATO, care au posibilități de descoperire de 350-400 km și care pot asigura supravegherea aeriană a jumătății vestice crimeene la altitudini de minim 5-10 km, în funcție de distanță. În mod cert o situație similară este în  Bulgaria, iar în Turcia este una superioară.

 

După anexarea Crimeei, în 2014, activitatea de cercetare s-a intensificat prin preocuparea Ucrainei de a cunoaște permanent situația aeriană din peninsulă, iar poziția geografică a acesteia îi facilitează monitorizarea aeriană pentru ținte cu suprafață de reflexie mai mică (precum rachetele) și la altitudini mai mici.

 

Cunoscută fiind relația dintre SUA și Ucraina din ultmii ani, este ușor de crezut că, dacă s-ar dori, ar putea fi realizat un flux de date de radiolocație dinspre Ucraina spre SUA, direct sau prin intermediul unui stat membru NATO, precum România, flux care să coste sub o zecime din valoarea de 3 miliarde de USD la care se ridică sistemul THAAD. Dacă THAAD oricum nu poate distruge pleiada de rachete rusești, iar informațiile privind activitatea mijloacelor aeriene ruse deasupra Crimeei pot fi obținute de la state din proximitate membre sau partenere NATO, înseamă că îngrijorarea manifestată de specialiștii ruși este dacă nu falsă, cel puțin una exagerată.   

 

Imagine cu caracter simbolic
Rusia este îngrijorată nu atât de rachetele sistemului THAAD, cât de radarul acestuia

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE