19 august 2019

 Rusia: Influențare, manipulare și dezinformare a opiniei publice din Orientul Mijlociu -
III. Tehnici de manipulare și dezinformare

A. Haritonovici

   Dezinformarea și propaganda pot lua forme diferite, de la utilizarea unor imagini false sau informații prezentate subiectiv, până la tehnici social media care crează impresia că „majoritatea” înțelege o problemă într-un anumit fel. Cele mai folosite tehnici folosite de propaganda rusă pentru a disemina informații false și dezinfomare sunt următoarele:

 

Ping pong – utilizarea complementară a unor siteuri web pentru a integra o informație în circuitul ideilor și opiniilor acceptate de societate. Spre exemplu, siteul voltairenet.org este unul consacrat pentru astfel de scopuri. S-a observat că unele articole de analiză direcționată, scrise de autori colaboratori ai siteului (precum românul Valentin Vasilescu), au fost mai întâi publicate de Sputnik și ulterior au apărut pe siteul voltairenet.org. Astfel, în funcție de scopul urmărit, aceeași informație poate proveni fie din interiorul țării, fie din exterior ("occident"). 

 

Hoțul strigă hoțul – acuzarea unui individ sau unei instituții pentru ceva ce și tu faci. Tehnica este foarte evidentă în disputele la nivel declarativ dintre Rusa și SUA pe tema acțiunilor din Siria și a încălcării Tratatului INF. 

 

Titlu care induce în eroare – faptele sau afirmațiile din știre sunt corecte, dar titlul induce în eroare. Se speculează tendința cititorilor de a se opri doar asupra titlului unei știri sau, dacă merg mai departe, de a citi superficial textul, sub influența impactului produs de titlu.  

 

Fără dovezi – faptele sau afirmațiile nu sunt acoperite cu probe sau surse de informare. Este o tehnică frecvent întâlnită în media rusă atunci când problema dezbătută este una de natură militară, fiind exagerat caracterul confidențial al acțiunilor militare. Un recent exemplu în acest sens este materialul publicat de postul RT pe 22 iulie 2019, prin care Moscova neagă desfășurarea atacurilor aeriene asupra localității Idlib, soldate cu victime și din rândul civililor, singurul argument fiind declarația oficialilor ruși că „nu au fost efectuate ieșiri-avion în zonă”

 

Trunchierea informațiilor – faptele sau afirmațiile sunt parțial adevărate. Informația este corectă, dar este prezentată selectiv, sau unele aspectele sunt omise intenționat. Propaganda rusă utilizează această tehnică pentru a conduce audiența la o concluzie care corespunde unei povești prefabricate sau false.

 

Fapte false – faptele sau afirmațiile sunt false. De exemplu, un interviu menționat într-un articol, un eveniment sau un incident care nu au avut loc.

 

Imagine sau video false – o variantă a faptului fals, care presupune un material vizual provocator. Obiectivul este de a da o mai mare credibilitate unui fapt sau unei informații false.

 

Dezmințirea faptelor – o variantă a faptelor false, care dezminte fapte reale. Aspectele unui eveniment pot fi relatate, dar se încearcă discreditarea veridicității acestora. Alternativ, faptele pot fi reinterpretate pentru a se ajunge la același efect, adică inocularea dubiilor în rândurile audienței asupra veridicității unei informații.

 

Exagerarea sau suprageneralizarea – această metodă dramatizează, aduce alarme false sau utilizează o premisă specială pentru a inocula o concluzie. Este în continuare folosită de media rusă pentru a prezenta retragerea forțelor americane din Siria și demersurile Washintonului pentru înlocuirea trupelor americane cu cele ale Germaniei, Franței și Marii Britanii.  

 

Totum pro parte - „întregul unei părți”. De exemplu, prezintă punctele de vedere ale unui singur jurnalist sau expert ca fiind poziția oficială a guvernului.

 

Schimbarea citatului, sursei sau contextului – fapte sau afirmații relatate de alte surse, dar diferă de informația originală. De exemplu, un citat este corect, dar persoana căreia i se atribuie a fost schimbată, sau contextul citatului a fost alterat pentru a schimba înțelesul sau semnificația informației originale.

 

Conotații diferite sau metafore – utilizarea unor expresii sau metafore pentru a sprijini o  povestire falsă sau să ascundă un adevăr. De exemplu, utilizarea unor termeni ca „moarte misterioasă”, „otrăvire” sau „crimă” pentru a descrie faptele.

 

Ridiculizare, discreditare sau diminuare -  marginalizarea faptelor, afirmațiilor sau persoanelor prin parodiere sau subminarea autorității acestora. 

 

Whataboutism – utilizarea unor comparații false pentru a sprijini o poveste prefabricată sau pentru a justifica o politică. De exemplu: „noi am putea fi răi, dar alții chiar sunt” sau ”anexarea Crimeei a fost exact ca invadarea Irakului”. Această tehnică este de obicei acompaniată de un atac la persoană.

 

Curățarea relatării – disimularea sau ascunderea provenienței unei surse sau afirmații. Când un așa-zis expert prezintă fapte sau relatări false  ca fiind adevărate, Aceasta se întâmplă când organele propagandei imită formatul presei. O tehnică comună este de a cita un „expert” sau un „om de știință” care afirmă că...De exemplu: „presa austriacă scrie că...” sau „un binecunoscut expert german susține că...”

 

Exploatarea echilibrului -  aceasta se întâmplă când organele de presă încearcă să-și echilibreze relatările prin citarea unor propagandiști profesioniști sau falși jurnaliști sau experți. Efectul este de a inocula o mai mare legitimitate informației sau pentru a dezbate fapte sau povești false. Această tehnică este utilizată de obicei în formate televizate. 

 

Prezentarea opiniei ca fapte (sau invers) – o opinie este prezentată ca un fapt pentru a promova sau discredita o informație.

 

Teoria conspirației – utilizarea zvonurilor, miturilor sau afirmațiilor de conspirație pentru a distrage sau speria audiența. Exemple: „NATO vrea să invadeze Rusia” sau „SUA au creat virusul Zika”. O variantă a acestei tehnici este de a discredita o informație de presă etichetând-o ca o conspirație.

 

Alăturarea la majoritate – crearea impresiei că „majoritatea” preferă sau înțelege o problemă în același fel. Exemple: „poporul întreabă...”, „poporul vrea”..., „poporul știe cel mai bine”.

 

Falsa dilemă – forțarea audienței la o alegere de genul „noi sau ei”.

 

Combinarea faptelor cu emoțiii -  o formă de „apel la emoție”, când o informație este prezentată într-o formă emoțională în care faptele își pierd importanța. Un exemplu este „cazul Lisa”, în care emigranții musulmani din Germania au fost acuzați de asalt sexual asupra unei fete din Rusia.

 

Crearea contextului – cea mai frecventă tehnică în programele televiziunilor de știri. Se crează un context pentru o poveste prefabricată prin precedarea și prezentarea unei informații de presă care schimbă informația în sine. De exemplu, pentru a transmite mesajul că unele atacuri teroriste din Europa au fost rezultatul faptului că anumite țări membre ale UE nu au conlucrat cu Rusia, care luptă cu Statul Islamic din Siria. Comentariul prezentat înaintea informației despre atacul din martie 2016 de la Bruxelles descria succesul Rusiei în Siria și abilitățile acesteia de a lupta eficient cu Statul Islamic.

 

Foto: https://www.shutterstock.com/image-vector/hypnotic-spiral-flag-russia-metaphor-russian-478724503

 

(Urmează: IV. Impactul platformelor social media în Orientul Mijlociu și Africa de Nord)

 

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

PROPAGANDA RUSĂ ÎN ORIENTUL MIJLOCIU