26 mai 2019

Rusia își consolidează, pas cu pas, influența în Orientul Mijlociu și Africa de Nord 

A. Haritonovici

    Strategia Rusiei pentru a-și consolida influența, a-și îmbunătăți imaginea și pentru a se afirma ca lider global  presupune acțiuni în domeniile economic, energetic, politic și cultural, în presă și social media, atacuri cibernetice, instrumente militare și de securitate.

 

În ultimii ani, Rusia s-a reîntors în Orientul Mijlociu și Nordul Africii (MENA) în încercarea de a înlocui SUA în postura de lider mondial în fața statelor din regiune. Președintele rus, Vladimir Putin, a știut să profite de politica regională slabă a administrației Barack Obama, urmată de acțiunile haotice ale lui Donald Trump, apreciind că MENA este zona cea mai bună în care Moscova își poate urma ambițiile, în ciuda faptului că Rusia nu poate concura cu SUA și statele occidentale la nivel economic. Rusia se bazează pe combinația între o diplomație abilă și vânzarea de armament și tehnologie nucleară către statele din zonă, Orientul Mijlociu fiind cea mai bună piață a lumii, regiunea în care toate țările cumpără armament și echipamente militare și intenționează să-și procure reactoare nucleare.

 

În Siria, Rusia menține relații strânse cu regimul de la Damasc, după ce a reușit să schimbe cursul războiului civil sirian, restabilizând regimul președintelui Bashar al-Assad, pe care l-a susținut în fața acuzațiilor că ar fi utilizat, în repetate rânduri, arme chimice împotriva  propriului popor. Rusia este în prezent principalul actor în Siria, unde pare că este singura care poate soluționa diplomatic conflictul intern și singura care ar putea preveni un conflict direct între Siria și Israel. Prezența militară rusă în Siria va fi pe termen lung. Moscova a dislocat sisteme avansate de apărare antirachetă S-300 și S-400 la baza aeriană de la Hmeimim și la baza navală de la Latakia (ambele în nord-vestul Siriei), a căror rază de acțiune acoperă tot Orientul Mijlociu, acestea fiind operate exclusiv de militari ruși.

 

În Egipt, Putin a profitat de curentul antiamerican care s-a instalat după îndepărtarea (februarie 2011) de la putere a președintelui Hosni Mubarak și sancțiunile americane care au vizat vânzările de armament către Cairo. După ce legăturile militare au fost reînnoite, Rusia a livrat Egiptului aproximativ 50 de avioane de luptă Mig-29 și 50 de elicoptere de atac, sisteme de apărare antirachetă S-300. În anul 2017 a fost încheiat un contract de livrare către Egipt a patru reactoare nucleare de producție rusească. Cele două țări participă la exerciții militare comune, cooperează în Libia, iar Rusia a dislocat o mică forță militară în vestul Egiptului.

 

Arabia Saudită, care s-a aflat mult timp sub o umbrelă de securitate americană, și-a îmbunătățit relațiile cu Rusia după vizita regelui Salman bin Abdulaziz  (octombrie 2017) la Moscova, prima vizită efectuată de un monarh saudit în Rusia. Ulterior au fost semnate contracte de achiziții pentru sisteme de apărare antirachetă S-400 și rachete antitanc și un acord de cooperare nucleară, în vederea participării Rusiei la primele două dintre cele 16 reactoare pe care Arabia Saudită și-a propus să le construiască. Rusia și Arabia Saudită, care împreună dețin aproximativ 20% din producția mondială de petrol, au început să investească în proiecte energetice comune și, foarte important, se pare că au decis să-și coordoneze acțiunile pentru reducerea ofertei globale și majorarea prețurilor.

 

Rusia și Iranul mențin o relație strategică de zeci de ani. Deși o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU a blocat reluarea vânzărilor de armament către Iran până în anul 2020, între Moscova și Teheran se poartă discuții pentru livrarea către Iran de avioane de luptă rusești, tancuri și tehnică de artilerie, iar Rusia a livrat deja (2017) Iranului sisteme antirachetă S-300. Retragerea SUA (mai 2018) din acordul nuclear cu Iranul (încheiat în mai 2015 cu Europa, SUA, China și Rusia) și reluarea sancțiunilor asupra Iranului au făcut Teheranul și mai dependent de Moscova, iar cooperarea strategică și economică dintre cele două țări, inclusiv o posibilă zonă de comerț liber, a început să se extindă.

 

Rusia a oferit Libanului armament la prețuri mici și și-a exprimat interesul pentru baze aeriene și navale în zonă. Firme rusești au concurat pentru obținerea dreptului de explora platfome de petrol și gaze naturale în apele teritoriale libaneze. Arme rusești au ajuns la Hezbollah, probabil prin intermediul Siriei și Iranului, fără ca Rusia să ia vreo măsură de prevenire a acestui aspect.

 

Turcia insistă să achiziționeze sisteme de apărare antirachetă S-400, în ciuda protestelor aliaților săi din NATO. Marocul, Bahrainul și Qatarul sunt interesate și ele de de S-400. Rusia a încheiat contracte importante de vânzări de armament către Emiratele Arabe Unite și un acord de cooperare militară cu Tunisia. În Libia, Rusia este interesată de baze navale.

 

În paralel cu întărirea legăturilor cu statele arabe, Rusia a reușit să stabilească o relație foarte bună cu Israelul. Creșterea implicării iraniene în Siria și perspectivele unui conflict direct între Israel și Iran sau cu Hezbollah, creează o oarecare dependență a Israelului de Rusia. Rusia este singura putere care are relații startegice cu Iranul, iar criza provocată de retragerea SUA din acordul nuclear ar putea ar putea face ca Rusia să fie singura țară care și-ar putea asuma rolul de a duce părțile înapoi la masa negocierilor.  SUA, aliatul strategic al Israelului, și-a redus implicarea în securitatea națională a statului evreu, determinând o creștere a dependenței acestuia de Moscova.

 

De la începutul campaniei militare a Rusiei în Siria, interesul pentru armamentul de producție rusească a crescut în regiunea Orientului Mijlociu. Siria a oferit industriei militare ruse oportunitatea de a-și testa gratuit produsele, chiar dacă Vladimir Putin a declarat că teritoriul sirian nu este un poligon de tragere pentru testarea armamentului rusesc.

 

În prezent, Rusia este al doilea furnizor mondial de armament, după SUA. În ultimii trei ani, Rusia și-a dublat vânzările de armament către țările Orientului Mijlociu.

 

În 2018, corporația rusă de stat Rostec și subsidiara sa, Rosoboronexport, au livrat armament și echipamente militare către 40 de țări, în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari, 40% din acestea fiind achiziționate de țări din Orientul Mijlociu și Nordul Africii. Apetitul crescut al țărilor din Orientul Mijlociu a făcut ca această regiune să devină principala piață de desfacere pentru producătorii de armament, care absoarbe aproximativ o treime din producția mondială. Arabia Saudită, Israelul, Egiptul, Emiratele Arabe Unite și Qatarul sunt principalii cumpărători de armament și echipamente militare.

 

Companiile rusești Rosneft, Gazprom Neft și Lukoil au făcut investiții importante în domeniul petrolulului și gazelor naturale în Irak, Egipt și Libia. Cele trei companii au încheiat parteneriate de cooperare cu statele Golfului Persic și participă la stabilirea nivelului prețurilor globale ale petrolului și gazelor naturale. În domeniul energiei nucleare, corporația rusă de stat Rosatom a semnat contracte importante pentru construirea de instalații pentru energie nucleară în Iran, Turcia, Egipt și Iordania, un contract pentru furnizare de combustibil nuclear pentru reactorul nuclear din Emiratele Arabe Unite și continuă negocierile cu Arabia Saudită pentru construirea de reactoare nucleare. Rosoboronexport a moștenit rețeaua sovietică de comerț cu armament în regiune (Irak, Siria, Egipt, Yemen) la care a adăugat noi piețe de desfacere (Algeria, Iran, Emiratele Arabe Unite).

 

Surse: 

https://www.belfercenter.org/publication/how-russia-taking-over-middle-east-one-country-time

https://www.trtworld.com/middle-east/russia-is-selling-more-weapons-to-saudi-arabia-and-the-uae-24431

https://www.e-ir.info/2019/03/09/the-instrumentalization-of-energy-and-arms-sales-in-russias-middle-east-policy/

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

PROPAGANDA RUSĂ ÎN ORIENTUL MIJLOCIU