14 martie 2019

Sursa: wprost.pl, 112.international

  Pe 13.03.2019, în cadrul unui interviu acordat săptămânalului polonez Wprost, istoricul american de origine rusă, Serhii Plokhii, a răspuns mai multor întebări pe probleme de securitate regională. Principalele aspecte abordate: relația Rusia-Ucraina, Tomosul ucrainean și viitorul Republicii Belarus după Lukașenko.
  

În ce etapă se află acum Ucraina? A părăsit în cele din urmă sfera de influență a Rusiei, sau nu?

   
Anexarea Crimeei și începutul războiului în Donbas au devenit un punct de cotitură pentru Ucraina. Aceste evenimente au stabilit o traiectorie durabilă: ucrainenii au conturat o nouă imagine a țării și a poporului lor datorită acțiunilor împotriva agresiunii rusești. Pe termen scurt, ne putem aștepta la diferite piedici. În acest sens, anul acesta va fi deosebit de important, deoarece Ucraina va organiza alegeri prezidențiale și parlamentare.

 

Pot acestea anula schimbările care au avut loc în Ucraina în ultimii patru ani?


Desigur, într-o țară ai cărei locuitori au decis să pună mâna pe arme pentru a o proteja de agresiunea Rusiei, acest lucru este puțin probabil să se întâmple. Și va fi dificil și pentru Rusia.

 

De ce?
 

După patru ani de propagandă activă anti-ucraineană, nu ar fi ușor ca rușii să se întoarcă la modelul propus de Putin la începutul conflictului. El a declarat că rușii și ucrainenii au fost, în primul rând, un singur popor. Deciziile Moscovei în politica externă arată că a avut loc o schimbare bruscă în abordarea sa față de Kiev. Desigur, încercarea de a se amesteca în politica ucraineană seamănă haos, dar Ucraina face parte dintr-o nouă categorie, care nu este tipică statelor post-sovietice, ci țărilor baltice, Poloniei sau Ungariei.

 

Credeți că rușii au acceptat faptul că Ucraina este un stat independent?


Declarații oficiale privind acceptarea independenței Ucrainei de către Rusia au fost deja prezentate. Poate că Moscova nu a vrut să prezinte această idee, dar dacă analizăm acțiunile rusești putem vedea că abordarea față de Ucraina s-a schimbat. Nu există un candidat pro-rus puternic în cursa prezidențială ucraineană, nu există politicieni care să fie sprijiniți deschis de Putin, așa cum s-a întâmplat în trecut. Nu se poate spune cât de deliberată este această abordare sau dacă este rezultatul unor jocuri politice, dar schimbările sunt evidente.


Este greu de crezut, pentru că Ucraina are o mare importanță pentru identitatea națională rusă. A refuzat Moscova să mai facă referire la rusii din Kiev ca temelie a imperiului rus?  


Este un proces cu două niveluri. La nivel practic, Rusia încearcă să construiască un stat-națiune. Operația "Lumea Rusă", în care Federația Rusă a acționat ca apărător al limbii ruse și al comunității culturale, și-a pierdut semnificația, astfel că originea etnică a ajuns în prim plan. Acest fapt a fost coroborat cu cazul Crimeei, cu populație predominant rusă: peninsula a fost anexată, iar locuitorii ei au fost integrați rapid. Cei care sunt ruși din punct de vedere cultural (nu etnic), cum ar fi cetățenii din Donbas, au fost lăsați deoparte: Rusia nu dorește cu adevărat să încorporeze regiunea lor.

 

Și cum rămâne cu al doilea nivel?


În ceea ce privește schimbarea conceptului întregii istorii a Rusiei, acesta este un proces foarte lung. Mitul despre originea statului rus, strâns legat de istoria orașului Kiev, s-a format în decursul mai multor secole. Transformarea sa în timpul erei digitale ar putea fi făcută mai repede, dar este nevoie de timp. Există semne că rușii iau în considerare diferite opțiuni, îndepărtându-se de legătura exclusivă a Rusiei cu rușii din Kiev. Unii istorici ruși subliniază tot mai mult importanța orașului Novgorod ca sursă din care a apărut statul modern rus.


Toată lumea se întreabă ce se va întâmpla cu Belarus când Alexandru Lukașenko va pleca. Este prestabilită soarta acestei țări, o va integra Rusia?

 

Probabil că rușii nu vor Belarusul în sfera de influență rusă. Doar un eveniment geopolitic de amploare poate schimba cursul evenimentelor, de exemplu, prăbușirea statului modern rus. Nimic, totuși, nu prevestește acest lucru.

 

S-ar putea întâmpla unele schimbări chiar în Belarus?


Baza existenței Belarusului este respingerea acelor pași efectuați de celelalte țări post-sovietice. Belarusul a refuzat nu numai piața liberă (apărută într-o formă sau alta în tot spațiul post-sovietic), ci și naționalismul, care a devenit un element important în multe țări născute pe ruinele fostei Uniuni Sovietice, inclusiv Ucraina și Rusia. Lukașenko a început să promoveze anumite elemente ale mitologiei naționale, dar țara sa este foarte diferită de statul rus sau ucrainean. Belarus rămâne o parte conservată a Uniunii Sovietice, care refuză cu încăpățânare să accepte că a încetat să mai existe.

 

Să ne întoarcem acum la Ucraina. Biserica ucraineană a câștigat independența față de Patriarhia Moscovei; a fost o mare lovitură pentru Rusia?


Conceptul care numește Kievul mama orașelor rusești a apărut aproape în același timp cu teza despre necesitatea subordonării bisericii ucrainene la Patriarhia Moscovei. Istoria Moscovei a fost înregistrată pentru prima oară de călugării din mănăstirile din Kiev, încercând astfel să obțină sprijinul țarilor Moscovei și să le garanteze protecția față de regii polonezi catolici. Nu ar fi trebuit să facă acest lucru, pentru că astfel au pus bazele imperiului, care acum susține că are control asupra Kievului. Nu este surprinzător faptul că aceste două mitologii (unitatea națiunilor și unitatea religiei) au clacat simultan. Acest lucru a afectat mult biserica, deoarece organizațiile religioase conservatoare nu tolerează schimbarea.

 

Întrebarea este dacă biserica autocefală ucraineană va supraviețui.


În ceea ce privește supraviețuirea bisericii autocefale ucrainene, transformarea bisericii este un proces dificil, dar dacă schimbările au avut loc deja ele pot determina destinele țărilor și popoarelor pentru mai mulți ani. Acum, majoritatea parohiilor din Ucraina sunt subordonate Patriarhiei Moscovei, dar pentru prima dată după secolul al XVII-lea ucrainenii au primit o biserică independentă, recunoscută la nivel internațional. Având în vedere ceea ce se întâmplă cu statul și societatea ucraineană în contextul războiului cu Rusia, Moscova își poate imagina cu ușurință că o nouă mică organizație bisericească va deveni foarte curând biserică pentru majoritatea ucrainenilor. Va fi mult mai dificil pentru Patriarhia Moscovei să-și impună influența.


Trebuie să admitem că aceasta a fost o mișcare foarte inteligentă: Moscova sa certat cu aliații săi tradiționali din cauza autocefaliei ucrainene, în special a grecilor, care au sprijinit Ucraina, nu Rusia. Cum s-a întâmplat?


Biserica ucraineană a avut mai multe încercări de a obține autocefalia, dar de fiecare dată s-a încheiat cu eșec. 


Președintele Poroșenko a avut succes, ceea ce ar putea fi un avantaj în campania sa electorală. Totuși, dacă privim situația dintr-o perspectivă occidentală, putem spune că am asistat la o situație de neimaginat: o încălcare barbară a principiului separării bisericii de stat, care funcționează în democrațiile dezvoltate. Președintele a fost prezent la Consiliul Bisericilor, în care s-au luat decizii în chestiunile cheie ale bisericii.


În țările cu democrații dezvoltate, politicienii sunt adesea implicați în afaceri, care au importanță pentru societate și apoi le folosesc pentru propriile lor scopuri politice.


Politicienii ucraineni sunt, de asemenea, ajutați de faptul că Rusia creează rapid inamici pe toate fronturile – politic, cultural sau religios. Numai din acest motiv, Ucraina, ca victimă a agresiunii rusești, primește asistență externă pe care diplomații ucraineni sau elitele politice nu au reușit să le ofere.

 

 

 

 

Imagine cu caracter simbolic
Rusia nu mai tratează Ucraina ca stat post-sovietic tipic

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE