14 noiembrie 2019

Leonid Bershidsky - bloomberg.com

 Când Igor Kolomoisky spune că Ucraina ar trebui să renunțe la Occident și să se întoarcă spre Rusia, lumea ar trebui să asculte, chiar dacă miliardarul ucrainean nu stabilește lucrurile la Kiev în măsura în care mulți cred că o face. În pofida pagubelor aparent ireparabile pe care Rusia le-a cauzat Ucrainei prin anexarea teritoriului său și susținerea unui război separatist în regiunile sale de est, este de crezut că Ucraina ar putea reveni la vechea sa strategie, aceea de a determina Rusia și Occidentul să concureze pentru a atrage interesul Kievului.

Kolomoisky, al cărui canal de televiziune a difuzat serialele de comedie ale lui Volodimir Zelenski, înainte ca actorul și producătorul să devină președinte al Ucrainei în acest an, a acordat un interviu, considerat de unii scandalos, pentru New York Times. El a spus că, întrucât Occidentul nu se grăbește să accepte Ucraina ca membru al Uniunii Europene și al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, Ucraina ar trebui să facă pace cu Rusia și să ia bani de la aceasta în locul împrumuturilor de la Fondul Monetar Internațional. Pe măsură ce lucrurile stagnează, a spus el, Statele Unite folosesc Ucraina doar pentru a duce „război împotriva Rusiei până la ultimul ucrainean”. Dar Rusia este „oricum mai puternică și este timpul să ridice garduri”.

 

Kolomoisky a fost unul dintre artizanii luptei Ucrainei cu Rusia din 2014. El a finanțat batalioanele de voluntari care au luptat împotriva ataculurilor timpurii al separatiștilor sprijiniți din Rusia în estul Ucrainei, contribuind la reducerea secesiunii înainte ca armata regulată (mult subfinanțată) să fie suficient de puternică pentru a fi de folos. În acest proces, el și-a pierdut afacerea din Rusia și a câștigat guvernarea regională din Dnipropetrovsk pe care însă fostul președinte Petro Poroshenko i-a blocat-o rapid, căutând să demonteze ceea ce considera că reprezintă armata personală a lui Kolomoisky. Așadar, ceea ce spune oligarhul în prezent ar putea fi văzut ca o transformare, deși s-ar putea crede în același timp că, orice ar spune sau face, el își  urmărește mai întâi interesele de afaceri.

 

Astăzi, aceste interese constau în obținerea unei compensații pentru naționalizarea din 2016 a Privatbank, cel mai mare creditor din Ucraina, la care el a fost coproprietar și pe care guvernul Poroshenko l-a acuzat că a jefuit-o. Kolomoisky este legat de litigii complexe cu Privatbank, deținută acum de stat. El și partenerul său tocmai au fost obligați să plătească 10 milioane de lire sterline (12,8 milioane de dolari) pentru a acoperi cheltuielile legale ale Ucrainei într-un tribunal din Londra. Miliardarul este suspectat că încearcă să exploateze relația sa de lungă durată cu Zelenski pentru a pune capăt conflictului în favoarea sa. Până în prezent, președintele a reușit să rămână dincolo de aceste lucruri, dar nu a respectat solicitările venite din partea oficialilor din SUA, Fondul Monetar European și Internațional pentru a se distanța clar de Kolomoisky.

 

Oligarhul are puțini prieteni la Washington sau în capitalele europene și a folosit interviul pentru a formula o amenințare implicită: dacă oficialii occidentali continuă să lupte cu el și să sprijine naționalizarea Privatbank, îl va influența pe Zelenski să se orienteze spre Rusia.

 

Dacă poate face asta este însă o chestiune diferită.

 

Zelenski a fost ales în promisiunea restabilirii păcii în estul Ucrainei și a făcut niște pași spre acest obiectiv prin schimbul de prizonieri cu Rusia și prin acceptarea unei cereri cheie a Rusiei cu privire la succesiunea evenimentelor care ar trebui să conducă la întoarcerea teritoriilor separatiste sub controlul ucrainean. Dar chiar și acest progres este văzut de intelectualii ucraineni și de voluntarii finanțați cândva de  Kolomoisky, drept o capitulare. Acești veterani, înarmați cu arme pe care le-au păstrat din luptă, s-au inserat în zonele în care Ucraina și separatiștii au convenit dezangajarea forțelor ca acțiune premergătoare negocierilor de pace „în formatul Normandia”, mediate de Franța și Germania. Zelenski a fost forțată să se deplaseze în zonă și să încerce să-i convingă să plece.

 

Acum, retragerea pare a fi completă, zona este curățată de mine și nu există obstacole în discuții. Dar Zelenski este conștient că în acest moment compromisurile cu Rusia prezintă  pericolul unei revolte acasă, eventual chiar a unei revolte armate. Dacă ar face ceea ce spune Kolomoisky, Kievul și o bună parte din Ucraina centrală și de vest aproape sigur s-ar ridica împotriva lui. Acesta nu este un preț rezonabil de plătit pentru sprijinul lui Kolomoisky, iar astăzi miliardarul nu are niciun control evident asupra președintelui.

 

Golos (Vocea), un partid liberal  de opoziție, a propus recent ca Ucraina să iasă din acordurile de la Minsk, din 2015, care servesc drept cadrul pentru actualul proces de pace și să se concentreze asupra problemelor interne până la perioade mai bune. Zelenski este probabil tentat să încerce o versiune a acestui plan, dar fără a ieși în mod oficial din acordurile de la Minsk, pentru că probabil ar irita aliații europeni ai Ucrainei. Zelenski are în mână o agendă ambițioasă de reforme. Miercuri, parlamentul ucrainean, în care partidul său are majoritate, a făcut primul pas spre a permite liberalizarea pieții terenurilor, lucru pe care toate guvernele anterioare ale Ucrainei nu au l-au reușit.

 

Cu toate acestea, declarațiile provocatoare ale lui Kolomoisky nu ar trebui respinse.

 

Într-adevăr, Zelenski nu primește mult sprijin occidental în prezent, în afară de programele de asistență tehnică și militară care sunt utile, dar nu de o importanță vitală. FMI își reține sprijinul mai important, poate și pentru că se teme că Zelenski nu încearcă suficient de mult să recupereze pierderile din Privatbank de la Kolomoisky. Președintele francez, Emmanuel Macron, a vorbit în ultimul timp despre o apropiere de liderul rus Vladimir Putin și nici de la Franța sau Germania nu se poate aștepta un sprijin activ al Ucrainei, în cadrul negocierile de pace, deoarece ambele state sunt dornice să scape de problemă. În SUA, ancheta Ukrainegate a făcut ca Ucraina să fie privită efectiv ca o țara toxică și irelevantă.

 

Ideea lui Kolomoisky este că, la cinci ani de la ruperea relațiilor cu Rusia, Ucraina nu este un proiect prioritar pentru Occident - dar este încă o prioritate pentru Putin. Zelenski nu își poate permite și nu dorește să-i predea țara președintelui rus. Dar poate să permită o deschidere către intensificarea comerțului și investiții rusești. Și poate reveni treptat la politica adoptată de toți președinții ucraineni, cu excepția lui Poroșenko. Într-un fel, acesta este și jocul lui Alexander Lukashenko, președintele Belarusului, care apelează la Occident de fiecare dată când are un dezacord cu Putin.

 

Această politică cinică este departe de „alegerea civilizațională”, politicienii ucraineni susținând că au făcut sub Poroșenko. Dar politicienii occidentali trebuie să realizeze că este o cădere naturală a ucrainenilor când se simt “învârtiți”. Dacă Zelenski începe să coopereze cu Putin, nu va fi neapărat din cauza influenței malefice a lui Kolomoisky. Un eșec occidental privind sprijinul de realizare a reformelor și de a obține condiții de pace mai favorabile cu Rusia ar putea fi motivul real.

 

Imagine cu caracter simbolic
Se va întoarce Ucraina către Rusia?

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE