29 iulie 2019

Sursa: www.egypttoday.com

 

     Pe 27.07.2019, Mohamed El Kenany, cercetător în programul de studii militare din cadrul Forumului Arab pentru Analiza Politicilor Iraniene a explicat pentru publicația Egypt Today (egypttoday.com) motivele din spatele încercărilor Turciei de a achiziționa atât rachete antiaeriene S-400 din F.Rusă, cât și avioane multirol F-35 din SUA. În continuare vă prezentăm principalele idei exprimate de analistul Kenany.

 

*    *

      Ambiții militare

   Viziunea 2023 a conducerii de la Ankara are ca scop transformarea Turciei într-o superputere, prin producerea în țară a unei mari părți din armamentele proprii și revigorarea economiei.

     Turcia lucrează la un program local pentru a produce avioane de luptă de generația a cincea sau a patra, obiectivul fiind realizarea unui prototip până în 2023. Concret, este vorba despre fabricarea avionului de luptă autohton TF-X realizat de Industria Aerospațială a Turciei (TAI), în colaborare cu BAE Systems din Marea Britanie. Acordul semnat în 2017 este în valoare de 100 de milioane de lire sterline, primul zbor al TF-X este planificat pentru 2025, iar intrarea în înzestrare ar urma să se facă în 2029 sau 2030.

 

     Tensiuni

     Turcia se află în expansiune în regiune prin intervenții în Siria, Libia și Irak și prin stabilirea de baze militare în Somalia și Qatar. La acestea se adaugă și încercarea de construire a unei baze militare în Sudan.

     Relațiile Turciei cu unele state membre NATO, în special cu Germania, SUA și Franța au fost tensionate pe tema încălcării principiilor democrației și drepturilor omului. Mai este și problema exploatării gazelor naturale, Turcia nefiind parte semnatară a Convenției ONU din 1982 privind Dreptul Mării (UNCLOS).

 

      Motivele Rusiei

     Forțele navale ale SUA sunt aproape de Rusia pe toate direcțiile, inclusiv în strâmtorile Bosfor și Dardanele, iar Turcia este singura cale pentru Rusia dinspre Marea Neagră spre Marea Mediterană și Siria.

    Pe 24 noiembrie 2015, Turcia a doborât un avion rusesc Su-24, iar pe 19 decembrie 2016 ambasadorul Rusiei la Ankara, Andrei Karlov, a fost asasinat de un ofițer al Poliției turcești. Cu toate acestea, Rusia este pragmatică, Turcia fiind prima sa linie de frontieră cu NATO. De asemenea, Turcia are cea de-a doua mare prezență militară în cadrul Alianței, găzduiește gazoductul rusesc pentru aprovizionarea cu gaze a Europei și joacă cartea refugiaților.

      Pe termen lung, Putin vrea ca Turcia să părăsească NATO. De aceea, a fost de acord cu cererea Turciei de a achiziționa sisteme antiaeriene S-400.

     Pe de altă parte, cererea Turciei pentru S-400 a fost determinată de întârzierea SUA față de solicitarea Ankarei pentru achiziția de rachete Patriot. De asemenea, Franța a evitat să răspundă la o cerere pentru sisteme de rachete. Turcia vrea să transfere o cantitate mai mare de tehnologie decât intenționează SUA să vândă. SUA nu ar fi de acord pentru acest gen de transferuri, motivând că inclusiv Israelul primește doar actualizări și niciodată codul sursă al armamentelor importate.

      Prin urmare, Turcia a apelat la China și Rusia. Sistemele S-400 constituie cea mai mare amenințare pentru avionul multirol F-35, proiectat inițial pentru a descuraja sistemele rusești de apărare antiaeriană, care constituie baza și pentru apărarea antiaeriană chineză.

 

     Îngrijorările SUA

    Turcia trebuia să producă șapte procente din modelul F-35. De asemenea, a acumulat experiență în urma fabricării F-16. Dacă Turcia le va avea pe amândouă, poate efectua experimente pe ambele sisteme și le poate folosi unul împotriva celuilalt. În consecință, ar putea să vină cu o nouă armă, care amenință punctele slabe ale celor două.

 

     Consecințe grave

    Sistemul S-400 nu este compatibil cu armamentele NATO, iar sistemele rusești nu pot fi integrate cu ușurință în sistemul de armament al Turciei.

     Marea Britanie ar putea opri asistența tehnică pentru programul local (nota traducătorului: programul avionul de luptă turcesc TF-X), deoarece participă la programul F-35.

     În decembrie 2018, SUA a refuzat să acorde Turciei un certificat pentru a exporta motoare de elicopter LHTEC care urmau să echipeze 30 de elicoptere de tip ATAK de producție turcească destinate Pakistanului. Turcia va fi lovită de o criză puternică, atâta timp cât este dependentă de tehnologii din SUA și Israel. LHTEC (Light Helicopter Turbine Engine Company) este o companie comună (joint venture) formată de Rolls-Royce and Honeywell.

     Turcia stochează piese de F-16, folosind linia de asamblare pe care o are. F-16 este fabricat în Turcia printr-o licență Lockheed Martin care poate fi revocată. Ankara se teme că părțile vitale ar putea fi reținute, aceeași problemă putând fi pusă și pentru anumite niveluri de întreținere. F-16 reprezintă pilonul Forțelor Aeriene Turcești, care dispun de 270 de avioane F-16. Între timp, Phantomul este pe punctul de a ieși din serviciu.

     Cu toate acestea, nici SUA, nici NATO nu vor impune sancțiuni mari pentru a nu favoriza o apropiere și mai mare a Turciei față de Rusia.

 

       Decizie grea

   Președintele Turciei este furios, deoarece India și Indonezia au fost exceptate de sancțiunile SUA (Countering America's Adversaries Through Sanctions Act – CAATSA) și au putut importa din Rusia sisteme S-400.

     În prezent, există două scenarii. Unul presupune că Turcia păstrează S-400, adoptă tehnologia rusească în anumite scopuri, renunță la programul F-35 și pierde cele 9 miliarde de dolari pe care le-ar câștiga pe toată durata programului. De asemenea, va pierde tehnologia necesară pentru programul local (nota traducătorului: programul avionul de luptă turcesc TF-X), ceea ce va determina o perioadă de timp foarte mare pentru a o reface, precum și costuri suplimentare în acest sens.

     Pe termen lung, Turcia poate părăsi NATO, deși a fost printre primele state care au aderat la alianță în 1952, la trei ani de la înființare.

     Cel de-al doilea scenariu presupune că președintele Erdogan returnează pur și simplu sistemel S-400  Rusiei, iar Turcia reintră în programul F-35 înainte de a se aduce prea multe daune economiei și industriei aerospațiale turcești.

     Programul F-35 are o valoare de 428 miliarde de dolari. Durata de viață a avionului se extinde până în 2070. Turcia a produs deja 1000 de părți componente ale F-35 și a investit în program un miliard de dolari. Din 2018, piloți și personal tehnic din Turcia s-au instruit, în baza aeriană Luke din Arizona, pe patru avioane F-35, care trebuiau să fie livrate ulterior Turciei. Deoarece SUA au eliminat Turcia din program, respectivii piloți și ingineri se vor întoarce în țară pe 31 iulie, termen stabilit în cazul în care Turcia nu anulează acordul cu Rusia pentru achiziția de sisteme S-400.

 

     Comentariu BSMAP: Forumul Arab pentru Analiza Politicilor Iraniene (AFIP - https://afaip.com/aboutus/) este un think-tank independent și nonprofit, un grup de experți specializați în afacerile iraniene, care se concentrează pe înțelegerea interacțiunilor interne și externe ale Iranului. Forumul are sediul în capitala Egiptului, Cairo.

 

     Sursă foto: https://en.wikipedia.org/wiki/S-400_missile_system

Imagine cu caracter simbolic
Turcia: Achiziția sistemelor S-400 între stimulente masive și consecințe dureroase

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE