11 septembrie 2019

Sursa: The Jamestown Foundation

  Pe 7 septembrie, Biroul președintelui Ucrainei și Kremlinul au anunțat decizia convenită de comun acord privind eliberarea a câte 35 de deținuți de către fiecare parte. În aceeași zi, cei 35 de cetățeni ucraineni eliberați au fost aduși din Rusia în Kiev, unde președintele Volodimir Zelenski i-a așteptat și salutat pe asfaltul aeroportului. Însă nu există informații oficiale cu privire la cele 35 de persoane eliberate de Ucraina ca și quid pro quo. Kremlinul nu a organizat un eveniment mass-media pentru a prezenta vreunul dintre aceștia.

 

Kremlinul și Biroul președintelui Ucrainei au negociat acest acord de eliberare reciprocă pe fondul discuției (secrete) din 7 august, ca urmare a rugăminții urgente adresate de Zelenski președintelui rus Vladimir Putin. În prezent, ambele părți negociază pentru eliberarea de noi deținuți.

 

Contextul internațional al acestui eveniment depășește cu mult evenimentul în sine. O chestiune umanitară, care ar fi trebuit să fie tratată la nivel legal, este în schimb confruntată cu negocierile politico-diplomatice privind punerea în aplicare a „acordurilor” de la Minsk. Zelenski se grăbește să interpreteze acceptul Rusiei privind eliberarea reciprocă a deținuților ca fiind un sfârșit iminent al războiului. El face astfel ca așteptările cetățenilor ucraineni să crească chiar mai mult decât a făcut-o în timpul recentei campanii electorale prezidențiale, când a promis o „pace rapidă”, fără însă  a vorbi și despre condițiile unui astfel de sfârșit al conflictului. Prizonier al propriei sale aspirații de a pune capăt războiului până în decembrie 2019, Zelenski caută acum desfășurarea unui summit al liderilor formatului Normandia (Rusia, Germania, Franța, Ucraina), care să aibă loc în septembrie, iar în cadrul acestui summit să organizeze o reuniune bilaterală decisivă cu Putin.

 

În timp ce cei 35 de cetățeni ucraineni eliberați de Rusia au zburat acasă în Ucraina, o acțiune oglindă în care să fie implicate cele 35 de persoane eliberate de Ucraina nu a fost văzută până acum. Toate cele 35 de persoane din acest grup au participat într-un fel sau altul la războiul „hibrid” al Rusiei împotriva Ucrainei, ca soldați, luptători paramilitari, agenți de informații sau agitatori publici. Acest grup pare a fi format în majoritate din cetățeni ucraineni, nu din ruși, așa cum a fi fost de așteptat (indiferent dacă provin din teritoriul ocupat de Rusia sau în altă parte a Ucrainei). În conformitate cu Constituția Ucrainei, cetățenii Ucrainei nu pot fi expulzați sau transferați în altă țară. Transferul lor în Rusia ar necesita, probabil, unele formalități legale, cum ar fi, de exemplu, acordarea cetățeniei ruse. Se știe însă că mai mulți cetățeni ai Ucrainei din acest grup sunt încă în Ucraina, eliberați din detenție „sub recunoașterea lor”. Este greu de spus dacă vreunul dintre cei 35 a fost dus în Rusia, pentru că acest lucru nu a fost făcut public.

 

În general, termenii „schimb de deținuți” sau „schimb” (așa cum sunt folosiți pe scară largă în mass-media) sunt inexacți. Ceea ce a avut loc în această etapă este o eliberare convenită de comun acord, care se încadrează doar în ansamblu într-un schimb real.

 

Kremlinul a cerut eliberarea lui Vladimir Tsemakh ca o condiție sine qua non pentru întreaga eliberare "35 la 35". Presa ucraineană a informat despre acest lucru care a fost confirmat de șeful Serviciului de Securitate din Ucraina (SBU), Ivan Bakanov, în ziua eliberării deținuților.

 

Tsemakh este un posibil martor-cheie al procesului internațional programat privind doborârea aeronavei MH-17 a companiei Malaysia Airlines, care zbura de la Amsterdam peste Donbasul recent ocupat de ruși în 2014, când 298 de persoane (multe dintre ele olandeze) au murit. Tsemakh, un „coordonator al apărării antiaeriene”, aflat în apropierea locului acelei catastrofe, a declarat ulterior unui post de presă local, fiind înregstrat video, că a ajutat la escortarea și adăpostirea bateriei mobile de apărare antiaeriană Buk, care a doborât avionul. SBU l-a capturat pe Tsemakh în iunie 2019, de pe teritoriul ocupat de Rusia, datorită importanței sale ca martor în viitorul proces internațional (un ofițer SBU a fost ucis în operația de capturare a acestuia). Pe 5 septembrie, fără îndoială la solicitarea președinției, o curte de apel de la Kiev l-a eliberat pe Tsemakh, care se presupune că va ține la curent autoritățile ucrainene privind adresa la care se află și va rămâne la dispoziția acestora timp de două luni.

 

Insistența Rusiei de a-l elibera pe Tsemakh poate fi luată ca o confirmare indirectă a implicării Rusiei în doborârea acelui avion și teama că implicarea sa ar putea fi expusă. Autoritățile olandeze au cerut Kievului ca Tsemakh să nu fie eliberat. La rândul său, Biroul președintelui Ucrainei ar fi putut folosi procesul internațional ca și pârghie contra Rusiei, dar se pare că a decis să renunțe la această șansă. Modul în care a fost gestionat cazul Tsemakh poate foarte bine încuraja alți agenți ruși aflați în captivitate să fie necooperanți și să aștepte să fie schimbați în tăcere.

 

Cei 35 de cetățeni ai Ucrainei, care s-au întors acasă, includ mai mulți deținuți politici (printre care se află două personalități publice din Crimeea, condamnate în Rusia pentru refuzul de a accepta cetățenia rusă), precum și cei 24 de marinari care au fost reținuți în incidentul din Strâmtoarea Kerci, în noiembrie 2018. Rusia era obligată legal să elibereze marinarii și navele, în temeiul verdictului din 25 mai 2019 al Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării.

 

Cu toate acestea, Rusia a ales să elibereze marinarii ca parte a unui acord bilateral cu Ucraina. Pe de o parte, aceasta permite Moscovei să arate că nu recunoaște nicio jurisdicție internațională în „apele sale teritoriale”, redefinită unilateral, după ce a confiscat Crimeea. Pe de altă parte, manevra permite Moscovei să elimine sancțiunile internaționale pentru nerespectarea ordinului Tribunalului Internațional privind eliberarea marinarilor ucraineni. Administrația ucraineană anterioară, a lui Petro Poroșenko, obținuse cu greu această victorie la Tribunalul Internațional. La rândul său, pentru a elibera marinarii, administrația Zelenski a ales (din motive umanitare, așa cum sugerează) să renunțe la calea legală și să ajungă, în schimb, la un acord informal cu Kremlinul. Prin urmare, președintele și biroul său s-au abținut să utilizeze verdictul Tribunalului Internațional dat în favoarea Ucrainei.

 

În pofida paralelismului aparent al eliberării prizonierilor de către Kiev și Moscova, politica de bază a acestor decizii a lucrat în avantajul Rusiei și va continua acest lucru în cadrul următoarelor negocieri privind eliberarea deținuților. Opinia publică din Ucraina și conducerea statului (sub ambii președinți Poroșenko și Zelenski) s-au arătat profund interesați de situația deținuților ucraineni din Rusia, spre deosebire de atitudinea manifestată de Rusia față de propriii cetățeni reținuți în Ucraina. În timp ce Putin nu mizează pe popularitatea derivată din eliberarea deținuților și niciodată nu s-a confruntat cu presiunea societății pentru a-i elibera, Zelenski a făcut astfel de promisiuni în timpul campaniei electorale recente, ridicând așteptările populare și, în același timp, presiunea asupra sa de a îndeplini aceste promisiuni. Și chiar dacă Kremlinul își dublează intransigența în procesele de negociere, echipa lui Zelenski susține cu optimism că eliberarea reciprocă a prizonierilor deschide fereastra oportunității pentru o anumită noțiune abstractă de pace.

 

Imagine cu caracter simbolic
Ucraina a efectat schimbul de deținuți cu Rusia în condițiile impuse de Moscova

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE