01 martie 2019

Sursa: Jamestown Foundation

  Pe 27 februarie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a făcut o serie de declarații jurnaliștilor ruși, ca urmare a informațiilor venite din Statele Unite potrivit cărora US Cyber ​​Command a excutat un atac informatic reușit asupra Agenției ruse de Cercetare pentru Internet (IRA) din St Petersburg. Atacul cibernetic al SUA asupra acestei entități cunoscute și ca "ferma de troli" a Kremlinului, a avut loc pe 6 noiembrie 2018, în ziua alegerilor parlamentare americane, cu scopul de a opri încercările rusești de perturbare a procesului electoral. 


Peskov, deși nu a putut confirma veridicitatea informației, a evidențiat totuși amenințarea la adresa Rusiei din partea atacurilor cibernetice străine. Acesta a adăugat: "... date fiind aceste potențiale amenințări, se fac demersuri pentru adoptarea unei legislații, cum ar fi așa-numitul proiect de lege privind Internetul suveran".


Comentariile lui Peskov au urmat îndeaproape declarațiile din 20 februarie ale președintelui Vladimir Putin, care a atras aenția că Rusia ar putea fi eliminată din Internetul global datorită "imprevizibilității partenerilor noștri". Liderul Kremlinului a adăugat totuși că Rusia nu se va separa rămânând în afara Internetului global.

 

Asigurările sale au fost însă contrazise de proiectul de lege emis săptămâna trecută de Duma de Stat a Rusiei (camera inferioară a parlamentului rus). Legea "privind măsurile organizatorice, administrative și tehnice pentru protejarea internetului în Rusia", menționată pe 27 februarie de Peskov, a fost adoptată cu majoritate copleșitoare (334 la 47) în prima lectură. Legea a fost inițial propusă pe 14 decembrie 2018, de către Andrei Klishas și Ludmila Bokova (senatori ai Consiliului superior al Camerei Federației) și Andrei Lugovoi (deputat în Dumă). În textul explicativ atașat proiectului de lege se susține că aceste reforme sunt necesare datorită "naturii agresive a Strategiei cibernetice a SUA adoptată în 2018".


Proiectul de lege cuprinde patru seturi principale de măsuri:
- Restricții privind fluxul extern de informații - care urmează să fie realizate printr-o delimitare clară a normelor privind traficul pe Internet. Aceasta înseamnă că "se creează oportunitatea de a reduce transmiterea în străinătate a datelor schimbate între utilizatorii ruși";
- Filtrarea conținutului - care va fi realizată prin intermediul unor elemente tehnice care vor indica sursa originală a transmisiei de date. Se specifică faptul că "aceste mijloace tehnice trebuie să aibă toate calitățile necesare care să asigure restricționarea accesului la resurse cu conținut nedorit ... Se creează infrastructură care ar trebui să permită funcționarea resurselor de Internet rusești în caz de deconectare de la serverele externe de Internet";
- un program de instruire și pregătire - care prevede "instuirea periodică a organelor și instituțiilor de stat, a operatorilor de date și a proprietarilor rețelelor tehnologice, care vizează identificarea amenințărilor și a măsurilor de recuperare rapidă a Runetului [segmentul rus de Internet] în caz de urgență";
- Instituționalizarea controlului asupra fluxurilor de date - prin crearea ulterioară a unui Centru de Monitorizare și Control (CMC), care să răspundă în fața guvernului rus.


Proiectul de lege a produs un amestec de reacții. Sprijinul comun (cu unele recomandări) a venit de la Ministerul Dezvoltării Digitale, Comunicațiilor și Mass-Media (MinComSvyaz Rossii); Serviciul Federal de Supraveghere a Comunicațiilor, Tehnologiei Informației și Mass-Media (Roskomnadzor); Agenția Federală pentru Comunicații (Rossvyaz); Serviciul Federal de Protecție (FSO) și Serviciul Federal de Control Tehnic și de Expertiză.

 

Reacția cercurilor de afaceri și economiștilor a fost însă destul de opusă. Curetea de Conturi (CC) a Federației Ruse și-a exprimat nemulțumirea, afirmând că punerea în practică a proiectului de lege ar duce la "creșterea costului bunurilor și serviciilor pe piața rusă, precum și la creșterea cheltuielilor din bugetul federal". Șeful CC, Alexei Kudrin, s-a plâns de faptul că adoptarea rapidă a proiectului de lege a ignorat contribuția sectorului privat de IT și de afaceri. Mai mult, acesta a avertizat că lipsa unor norme clare va duce la scăderea fluxurilor de investiții, subminând astfel procesul de digitalizare a economiei rusești. În mod similar, Uniunea Rusă a Industriașilor și Antreprenorilor (URIA) a concluzionat că proiectul de lege în forma sa actuală prezintă numeroase riscuri pentru economia Rusiei, inclusiv o deteriorare a calității serviciilor și chiar a problemelor temporare cu transmiterea de date electronice. În mod deosebit, atât CC, cât și URIA au atras atenția asupra cheltuielilor suplimentare din buget generate de proiect - un lux pe care Rusia nu și-l permite să-l plătească în condițile actuale, când este supusă sancțiunilor internaționale și este strâmtorată financiar.


Legiuitorii din spatele Legii Internetului sunt mult mai optimisti. De exemplu, senatorul Klishas a declarat că guvernul va aloca inițial 20 de milioane de ruble (300 000 de dolari) către securitatea online, susținând că "bugetul dispune de mijloacele economice necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor legate de implementarea inițiativei... [și] cheltuielile vor fi calculate". Cu toate acestea, rămâne neclar care va fi "prețul" punerii în aplicare a întregului pachet legislativ și care ar putea fi implicațiile potențiale pe termen lung.


Adoptarea proiectului de lege în prima lectură a reaprins dezbaterile, în mass-media rusească și în blogosferă, privind soarta Runet-ului. Pe 17 februarie, cineva a postat o petiție online împotriva proiectului de lege. Printre alte aspecte, acesta afirmă: "Noi, cetățenii Rusiei, suntem bolnavi și obosiți de limitarea continuă a libertății și de introducerea unor legi represive. La televizor și în ziarele pro-Kremlin, experții încearcă să ne convingă că izolarea segmentului rusesc al Internetului nu este o opțiune. De fapt, ei doar pregătesc terenul pentru represiuni suplimentare. În același timp, acum 20 de ani spuneau că ar fi imposibil să distrugă mass-media din Rusia. Iar acum 8 ani - că oamenii nu vor fi închiși pentru postările on-line. Noi nu le vom permite să ne păcălească".


Într-adevăr, Internetul devine rapid o sferă a presiunii crescânde a statului împotriva unui disident individual. În 2017, grupul internațional pentru drepturile omului, Agora, a indicat 115.706 de cazuri de încălcare a libertăților online (110.000 au fost legate de filtrarea ilegală a conținutului). În timp ce o altă organizație pentru drepturile omului, Freedom House, a clasat Rusia pe locul 67 (din 100 de țări) în ceea ce privește libertățile pe internet.


Poziția populației rusești în această chestiune este însă una cel puțin insuficientă. Cercetarea efectuată cu un an în urmă de Centrul de Cercetare a Opiniei Publice din Rusia a arătat că 36% dintre respondenți susțin din toată inima ideea unui "Internet suveran". Numărul real, dat fiind nivelurile tradiționale de indiferență între rușii obișnuiți, ar putea fi mult mai mare. Rusia pare să înceapă să pună bazele "autonomiei" Internetului său intern.

 

Acesta nu este un pas spre simplul izolaționism. Mai degrabă, Moscova creează un model care ar putea fi reaplicat în alte proiecte supranaționale legate de Internet.

 

Imagine cu caracter simbolic
Un alt pas căte "suveranitatea" Internetului rusesc

Black Sea 

Military Activities Picture

  1. ro

ANALIZE & SINTEZE